Pasiuni mistuitoare – 1

9 comentarii

Foto: Kriszti Lisztes

 

 

1.

 

Ca întotdeauna, Melania se simţea confortabil în apartamentul Marcelei, cu atât mai mult cu cât, de data aceasta, gazda îi oferi o ceaşcă din vestita cafea Kopi Luvak, făcută din boabe prelucrate în intestinele unor mamifere exotice, aducând oarecum cu pisica.

– Face şi caimac! – interveni Mircea, băiatul doamnei Marcela.

– Face, sigur că face! – admise mama tânărului.

Deşi aproape a împlinit douăzeci de ani, Mircea este retardat, astfel că judecata sa ar putea fi comparată cu cea a unui copil de opt ani, nici acela tocmai zdravăn. Însă, spre bucuria mamei sale, Mircea e destul de liniştit, petrecându-şi cea mai mare parte din timp în dreptul ferestrelor, rareori devenind agasant. Din nefericire, musafirii îi dădeau un plus de imbold către comunicativitate, astfel că prezenţa doamnei Melania îl făcu vorbăreţ:

– Asta-i cafea de aia adunată din căcat?

– Mircea, nu vorbi urât! – îl apostrofă maică-sa.

– Da’ azi îmi dai?

– Unul!

– Cinci, mama!

– Hai, trei…

Melania socoti necesar să intervină, căutând să schimbe subiectul:

– Auzi, Mirciulică, da’ tu nu discuţi cu vreo fată?

Marcela o privi cu un rictus, vrând să spună: „Nu-i da idei!”, apoi improviză un răspuns:

– Nu-i plac astea din bloc, Natalia e grasă, iar Ramona nu ştie să facă mâncare…

– Mama a făcut ieri pui cu cartofi… – dezvoltă Mircea subiectul.

Femeile se bucurară văzând că fetele, introduse nelalocul lor în discuţie, fuseseră rapid abandonate, şi se apucară să trăncănească de-ale lor. Băiatul, însă, le întrerupse din nou după o vreme:

– Ai zis că-mi dai!

– Bine, ţine unul acum…

Cum Melania privea întrebător, prietena îi explică:

– Are o puşcă cu lunetă, dar nu prea-i dau gloanţe, că ar fi în stare să lichideze tot oraşul. Din când în când, însă, îl mai las, ca să nu mă toace la cap toată ziua.

Prietena fu năucită, apoi încercă să obiecteze:

– Bine, dar ar putea să-l prindă! Poate nu imediat, dar stabilesc întâi direcţia din care s-a tras şi, din aproape în aproape, tot ajung la voi, mai devreme sau mai târziu…

– Mda, m-am gândit şi eu la asta. Însă am un plan: Mircea are un frate geamăn, Traian, absolut identic, cu diferenţa că nu-i… înţelegi tu! Cum acela nu mai vrea să ştie nimic de noi, m-am gândit să-l îmbulinez…

Melania ascultă fermecată:

– Exact ca-n Pasiuni mistuitoare! Tu urmăreşti?

– Normal că mă uit, îl am şi pe DVD-uri, toate 412 episoadele!

– Dar, dacă Mircea trage – reveni Melania -, cum procedaţi cu zgomotul?

– E cu surdină. Da’ luneta să vezi ce faină e! Mă mai uit şi eu, uneori. Fixezi pe unu-n piaţă şi zici că-i lângă tine, aşa-l apropie!…

Într-adevăr, arma se dovedi silenţioasă, femeile continuându-şi sporovăiala fără să bage de seamă că Mircea slobozi glonţul. Tânărul, după ce-şi savură isprava, le anunţă cu mândrie:

– L-am fript pe-un fălcos. A coborât dintr-o maşină neagră…

– Ei, de-ar fi ăla la care mă gândesc eu! – visă Melania, fără să-şi închipuie, pe moment, că tocmai personajul la care se gândise fusese secerat.

– Acum, nu mai sta la fereastră, du-te-n camera ta şi uită-te la televizor! – interveni mama, ştiind că nu-i bine să zăboveşti la vedere după ce ţi-ai făcut treaba.

Mircea se supuse, o jumătate de ceas femeile putând discuta în linişte. Apoi, fură din nou întrerupte:

– Îl arată pe ăla în care-am tras! Cică era nu ştiu ce grangure…

Prietenele se uitară o vreme şi ele, însă, în vreme ce Melania se bucura că tocmai preşedintele celui mai nesuferit partid, la care se gândise, plecase la iadul cel veşnic, Marcela avu un gând apăsător:

„Cât de prietenă ar fi, tot ar putea să-şi bată gura! O vreme se va abţine, că nu are cu cine trăncăni, dar n-aş băga mâna-n foc că, până la urmă, n-o să dea totul pe goarnă. Mai prudent ar fi să dispară!”.

Anunțuri

MFC 44

18 comentarii

.

Recomandări: Carmen, Gabi, Cristian Dima, Mirela Pete, Pandhoraa, Dordefemeie, Cristi Milla, Zamphotograph, Zina, Slowaholic, Liviu Bimbea, Theodora, Manole.

Cazul Jorgensen

18 comentarii

Şedinţa Consiliului CE se anunţa una de rutină şi aşa ar fi fost dacă domnul Vialli nu ar fi scos un morcov. Gestul său stârni nedumerire.

– Ce ar trebui să înţelegem? – întrebă Grosjean.

– Cred că oricine ştie că acesta este un morcov… – îşi începu Vialli expunerea.

– Da? – interveni doamna Damian, reprezentanta României.

– Da. Şi, dacă până acum, l-a folosit fiecare cum a crezut de cuviinţă, odată cu apariţia cazului Jorgensen se impune luarea unor măsuri.

– Cine-i Jorgensen? – doriră mai mulţi să afle.

– Un oarecare, nu Jorgensen e important aici, ci acţiunea sa. Acest Jorgensen şi-a introdus un morcov în anus.

– Adică? – se miră doamna Damian.

– Adică şi l-a băgat în cur – explică Tănase, consilierul doamnei.

– Dar, de ce?

– Pentru că e bărbat – preciză van Rompuy. Unde aţi fi dorit să şi-l introducă?

– Păi, să nu şi-l introducă!

Provincialismul doamnei Damian îl irită pe Vialli.

– Asta să i-o fi spus dumneavoastră lui Jorgensen! Sunt eu Jorgensen? Nu sunt! Revenind: Acest Jorgensen, în dorinţa procurării de plăceri inedite, a făptuit gestul amintit. O vreme s-a distrat, dar acum trebuie să meargă la medic.

– Din ce ţară e Jorgensen? – continuă doamna Damian să-şi sâcâie colegii.

– Ceva scandinav… – răspunse Meireles, reprezentantul Portugaliei.

– Aşa da, se explică! – murmurară câţiva.

Consiliul dezbătu problema, întrerupt în răstimpuri de nedumeririle doamnei Damian, şi concluzionă că este necesară o avertizare a cetăţenilor asupra riscurilor folosirii neadecvate a morcovilor.

– Fiecare morcov va fi însoţit de-o avertizare: Utilizarea improprie poate produce leziuni grave!

– E cam vag – observă Grosjean.

– Anexăm şi-o poză cu un anus făcut ferfeniţă – propuse Tănase, deşi protocolul nu i-ar fi permis să intervină.

După dezbateri rezonabile ca timp, fu emisă Directiva Consiliului CE 2012/37/CEE pentru prevenirea şi combaterea utilizării improprii a morcovilor. Evident, preţul morcovilor avea să crească şi se restricţionă vânzarea acestora către minori.

.

Recomandări: Manole, Gabi, Cristian Dima.

Metamorfoze

15 comentarii

M-am bucurat când Ştefan mi-a cerut o proză frumoasă pentru revista sa, într-o vreme în care se promovează mai mult obscenităţi. Tocmai aveam în minte o astfel de scriere.

– I-aş zice Iubire imposibilă – explicai.

– Excelent! Cam despre ce? – dori Ştefan să afle detalii.

– E împrimăvărarea cu tot ce aduce ea.  Zefir se întoarce şi stârneşte arome dulci căutând-o pe Clori. Nimfa, însă, are o fire hibernală şi-l evită. Ca să complice lucrurile, Cupidon săgetează, dintre graţii, tocmai Castitatea… E inspirată din Metamorfoze

– Auzi! – mă întrerupse Ştefan. Lasă-mă, dracului, cu Zefir şi Clori! Dacă vrei metamorfoze, metamorfozăm scrierea aşa: Ea, 19 ani. El, 47. Ea, 86-48-90. El, cu burtă şi calviţie. Ea, însetată de viaţă. El, plictisit de toate. S-au cunoscut la un chef. Stimulat de alcool, el s-a dat la tipă. Dar, ea venise acolo pentru altcineva. Cam aşa ceva mă aştept să dezvolţi…

– Bine – zisei, cu gândul să merg la Dinar şi să mă metamorfozez într-un tip cu calviţie şi început de burtă, însă, beat mangă.

Evident, dădui dracului revista, la fel cum procedase şi Ştefan cu Zefir şi Clori.

.

Recomandări: Mirela Pete, Gabi, Manole.

Botticelli

6 comentarii

.

Domnul plutonier-major Onici porni către piaţă cu intenţia de-a combate contrabanda cu ţigări. Era o dimineaţă ploioasă de Octombrie şi se stârni şi-un vânt cald dinspre sud. „Numa’ bine, te şi plouă, da’ mai şi transpiri! Dacă nu dau ăştia un cartuş de Parliament, îi sparg!” – îşi zise cu năduf.

Intrat în gang, văzu o scenă care-l făcu să uite o vreme de ţigări. Patru indivizi îl băteau pe Ilie.

– Bă, ce faceţi aici?! – tună domnul Onici.

Unul dintre cei patru se întrerupse din activitate şi răspunse:

– Să trăiţi, domnule plutonier-major! Îi băgăm ăstuia Cultura în cap!

– Da’ ce-a făcut?

– A zis că nu-i place Botticelli!

Poliţistul rămase uluit auzind o astfel de enormitate. Doar, Botticelli îi place şi unui copil! Eventual, se poate să nu-i guşti pe Chagall ori Kazimir Malevici. Da’ pe Botticelli? Le făcu tuturor semn să se potolească şi se apropie de Ilie.

– O fi vreo neînţelegere. Ia spune, îţi place Botticelli?

– Nu! – fonfăi Ilie.

– Ardeţi-l, futu-i mama lui de golan! – îndemnă Onici, apoi plecă să-şi procure ţigarete.

Trecură două săptămâni de la întâmplare. După ce băuse supa cu paiul, Ilie deja putea mânca terci cu linguriţa, ba chiar reuşea să ia şi câte-un coniac, pe colţul drept al gurii. La un coniac îl găsi şi domnul plutonier, în benzinărie.

– Ce mai faci tu, măi, Ilie? – îl întrebă.

– Bine, dom’ plutonier. Mi-am luat album cu Botticelli şi mă uit la ilustraţi în timp ce ascult Donizetti… Pictează nemaipomenit Sandro! Venus şi Marte, Primăvara, Adoraţia Magilor

– Bravo, mă, trogloditule! Ai văzut că se poate? – îi zise mulţumit plutonierul şi-i împuşcă o palmă amicală peste ceafă, ca să-l facă stăruitor în căutarea Frumosului.

.

Recomandări: Adrian Voicu, Mirela Pete, Manole.

Pisoii detectivi 7

9 comentarii

Desen de Oxana Zaika

.

Motanii erau pe la al treilea absint când, în local, intră iepuroiul Viorel.

– Dă-mi un rachiu de varză! – îi zise lui Albert.

În vreme ce patronul şi – totodată – ospătarul porni către bar, pisicile se întrebară în gând cum poate cineva să bea aşa porcărie.

– Mare sau mic? – întrebă Albert.

– Mare! – răspunse iepurele, vizibil abătut.

Cum se întâmplă prin localuri, Viorel se pomeni trăncănind cu Vasea:

– Sunt indispus! Am luat azi un patru la Istorie. M-a întrebat despre strămoşul Rilă. Am băgat din burtă, că era viteaz şi că mânca trei lubeniţe pe zi… Profa, cică, zice că vorbesc prostii şi-mi pune nota! Da’ ce-a făcut? – întreb eu. Cică, asta trebuia să învăţ acasă! Nu, că de când e Fumuriu, învăţământul a ajuns de tot căcatul!

– Apropo! – interveni Albert. Tu peste tot laşi măsline de astea?

– Păi, ce să fac? Sunt rozătoare, tot timpul bag ceva în mine. Şi-i ca la cârnat, cât bagi pe-o parte, atât iese pe cealaltă…

Patronul ridică din umeri şi-o trimise pe Tatiana să măture. Tatiana bombăni, cu sensul: „Păi, după ăsta trebuie să stai toată ziua cu făraşul!”, dar Albert se încruntă, ca şi cum ar fi zis: „Fără mutre, că zbori imediat!”.

– Tu cum te-ai descurcat la şcoală? – reveni Viorel la discuţia cu Vasea.

– Aşa şi-aşa. Nu m-am prea omorât cu studiul, că ştiam că oricum intru în Poliţie. Am dat bacul din Nutriţie şi Educaţie fizică.

– Oricum, pe vremuri se făcea şcoală! Acum, bagă la teorie în noi, dar nu-i nicio utilitate practică! De pildă, de ce nu facem Educaţie sexuală sau altceva necesar în viaţă?…

– Nu faceţi Educaţie sexuală? – se miră Vasea.

– Nu!

– Şi cum vă reproduceţi?

– Ei, cum? Ca iepurii! Pe vremuri, avea o logică, că ne mai mâncau lupii sau vulpile. Acum, de când îşi iau toţi antricot de la Billa, ne înmulţim de acuşi n-o să mai avem ce roade! Mai adu-mi un morcov şi încă un rachiu de varză! – îi strigă lui Albert.

Nataşa interveni în discuţie:

– Dar, dacă eşti încă elev, ai voie să frecventezi localurile?

– Nu ne dă voie, da’ eu sunt şmecher! Semestrul trecut am avut 7 la purtare… Auzi! – reveni la Vasea, pe un ton mai scăzut. Voi aţi făcut Educaţie sexuală?

– Nu, dar noi avem mirosul foarte fin.

– Şi la ce vă ajută? – se miră iepuroiul.

– Ne conferă indicii suplimentare.

Viorel nu pricepu de ce-ar trebui să te bazezi pe miros, când ai fost dăruit cu auz sensibil. Oricum, trecând pe lichior de lubeniţă dres cu scoarţă de salcâm, curând nu-l mai interesă nimic şi începu să fredoneze La donna è mobile.

– Bine că eşti tu mai breaz! – pufni Nataşa, privind la smocurile de păr care căzuseră pe duşumea de pe iepuroi.

Pisoii detectivi 6

11 comentarii

Desen de Oxana Zaika

.

Pe la al nu se ştie câtelea coniac, pisicile începură o discuţie principială:

– Eu n-am reuşit să pricep – spuse Oleg – cum vine treaba cu separarea puterilor în Stat…

– Păi, e simplu! – răspunse Nataşa. De pildă, este puterea legislativă, adică legiferezi că rozătoarele sunt abominabile şi trebuie stârpite. Apoi, vine puterea judecătorească: le judeci şi, pe cale de consecinţă, le condamni. Urmează puterea executivă, adică le execuţi, sau, cum greşit se spune adeseori, serveşti masa. La sfârşit, vine a patra putere în stat, adică presa, şi te apreciază pentru râvna depusă ori, după profilul ziarului sau al postului, îţi urează să-ţi fie de bine!

– Aici nu înţeleg! – insistă Oleg. Bun, cu presa am priceput, da’ celelalte  trei le facem tot noi…

– Da, însă separat! Că nu legiferezi, condamni şi execuţi în acelaşi timp!

– Şi când le arestezi, ce e? – interveni şi Taras. N-ar trebui să se discute şi despre puterea poliţienească?

– Ăla-i divertisment – aprecie Nataşa. Mă rog, i se poate spune şi a cincea putere în Stat, dar astea-s simple etichetări, nu contează prea mult…

– Dar, cum s-ar putea explica sintagma drepturile rozătoarelor? – plusă autopsierul.

– Simplu! De câte ori au de-a face cu noi, le respectăm drepturile, în sensul că facem Dreptate. Evident, dacă sunt nemulţumite, pot depune plângere la cea mai apropiată secţie de poliţie, însă până acum n-a fost cazul…

– Ar fi şi destul de dificil să depui plângere când te dizolvi în sucul gastric al vreunui motan – observă Vasea.

– Ce să-i faci? Asta e! Avantaje şi dezavantaje… – conchise detectiva.

– Şi care-ar fi avantajele? – păru surprins autopsierul Oleg.

– Avantajul e că ne săturăm! – veni lămurirea.

În timpul acestor explicaţii pertinente, un şoricel intră în cafenea şi-l abordă pe comisarul Taras:

– Aici rulează filmul cu Tom şi Jerry?

– Nu, nu aici. Aici e cafenea, filmul este la cinematograf.

– Şi cinematograful unde-i? – insistă şoricelul.

– Drept înainte! – răspunse Taras, dându-i drumul pe esofag.

Colegii-l mustrară pe dată:

– Ce faci? Trebuia interogat înainte, poate ştia ceva despre asasinat!…

Taras îşi dădu urechile pe spate, cu sensul: „Acum, asta e!”, apoi improviză un răspuns:

– Mai găsim şi alţii…

Totuşi, era un abuz în serviciu, iar aceasta o ştia şi comisarul. Firesc ar fi fost să interogheze rozătoarea, aflând unde e locul de întrunire a conspiratorilor care vizionează filme interzise, de propagandă favorabilă infractorilor. După cum procedează adeseori şi bipezii, Taras căută să mute centrul de greutate:

– Aşa ar merge un absint după şoarecele ăsta!…

.

Recomandări: Mirela Pete, Manole, Gabi.

Older Entries