Trecerea anilor n-a ostoit râvna lui Caius de-a vedea alte lumi, dorindu-şi acum cutreierarea spaţiului cu ardoarea cu care cei mai mulţi dintre contemporani îşi doreau să treacă frontiera.

În ultimele decenii ale secolului XX, era dezonorant să nu visezi s-o tuleşti. Trebuia, cel puţin, să fi încercat şi să te mândreşti apoi cu lunile de puşcărie efectuate. Cei care reuşeau să ajungă cu bine în Italia ori Austria întâi transmiteau salutări seci, iar după câteva luni reveneau cu o poză cu un automobil superb şi o vilă în fundal. Sigur, poza putea fi făcută şi imediat, însă n-ar fi crezut nimeni că ai realizat toate astea în doar o săptămână!

Pe Caius nu-l atinse defel febra plecării în occident. „Ce să vezi acolo? Droguri, şomaj, prostituţie?…”  Ştia şi el că nu-i chiar aşa, însă nu o lume ceva mai confortabilă şi-un pic mai sănătoasă la cap îl tenta, ci lumile cu totul inedite care făgăduiau a se afla prin cele înalturi.

Sosise, însă, anul fatidic 1981. Caius era student în primul an la Fizică şi se afundase în cercetarea bosonului Caius, particulă pe care avea s-o descopere, s-o stăpânească şi s-o manipuleze, când vestea căzu ca un trăsnet: Dumitru Prunariu avea să fie trimis în cosmos.

– Bine că pe ăla-l trimite! Da’ eu, care mă pregătesc din 1973?…

O vreme, născoci bancuri la adresa cosmonautului român, cum a venit el cu mâinile roşii din misiune ori cum trebuia s-o hrănească pe căţeluşa Laika, mai răspândi teme de meditaţie cum că asta ne lipsea nouă, tichia de mărgăritar, apoi se potoli.

– În definitiv, dorinţa mea nu este să orbitez Pământul şi să petrec într-o staţie spaţială stupidă, ci să descopăr civilizaţii superioare!

Hapul rămăsese unul amar, iar tânărul student îşi propuse să se pregătească temeinic, nu doar mental, ci şi fizic. Dar, unde să te antrenezi în Timişoara? Din fericire, Caius se cunoştea cu Tudose. Deşi au fost colegi de clasă în generală, Tudose era cu trei ani mai mare, căci mersese la şapte ani la şcoală şi de două ori a rămas repetent. Fireşte, Tudose nu avea nicio tangenţă cu cercetarea ştiinţifică, însă adeseori vorbea ca un înţelept şi găsea cele mai ingenioase soluţii practice.

– Păi, e simplu! – concluzionă Tudose. Ce trebuie să facă un astronaut? Sare cu paraşuta şi se învârte în chestiile alea, ca să se obişnuiască cu forţele centrifuge şi centripete fără să-i ia ameţeala. Pe astea toate le rezolvi la birt! Dacă te înveţi să amesteci bitter Sibiu cu coniac Vidra, devii imun la orice ameţeli intergalactice! Gagarin cum crezi că se antrena?

Caius îi urmă sfatul şi, în doar câteva luni, ajunse să bea Barack Palinka cu halba. Între timp, Tudose observă un alt neajuns:

– Eşti la al treilea pahar şi încă n-ai aprins nicio ţigară!

– Nu fumez – se scuză astronautul.

– De ce nu fumezi? Gagicile asta aşteaptă de la noi, să fumăm! Altfel, zic că eşti papagal vopsit!

– Să zică! Oricum nu mă interesează gagicile.

– Cum să nu te intereseze, eşti…?

– Nu în sensul ăsta! Dar, nu mi-aş pierde timpul cu o tipă care nu-i cosmonaută!

– Păcat, puteam să-ţi prezint o coafeză… Dar, să revenim la ţigări. Când vei merge pe felurite planete, cum ai să respiri, dacă eşti neantrenat? Că habar n-ai ce atmosferă au ăia pe acolo, ori poate dai de planete mai poluate ca a noastră. Şi te mai trezeşti că ajungi în nu ştiu care galaxie şi acolo leşini după primele inspirări şi te faci de căcat! Sau stai cu globul ăla pe cap de ajungi de râsul copiilor…

Una peste alta, Tudose îl convinse. Din fericire, pe atunci existau încă ţigări de-adevărat, iar Caius îşi cumpără de la shop Gauloises Caporal. Ajutându-se şi de băutură, curând reuşi să fumeze peste un pachet pe zi, fiind cel mai bine pregătit candidat la zborurile cosmice.

.

Recomandări: Aura Rusu, Nicu Scutaru, Theodora Marinescu, Gabriela Savitsky, Cristi Milla, Schtiel, Lili, Renata.