Profesorul doctor Simionescu îl aprecia pe Caius.

– Cei mai mulţi – explica uneori – vin la Fizică doar aşa, că n-aveau altceva mai bun de făcut ori pentru că i-au împins părinţii, la fel de inconştienţi ca şi ei. În final, vor eşua toţi ca profesori prin şcoli generale obscure şi vor preda ştiinţe false până la pensie. Caius, în schimb, e diferit, are determinare! El a ales Fizica în cunoştinţă de cauză, urmăreşte un ideal…

Cel mai probabil, Caius îl impresionase prin capacitatea sa de a se antrena pentru zborurile cosmice. În vreme ce alţi tineri, după câteva pahare, începeau să vorbească prostii, să plângă, deveneau abulici ori se pişau pe ei, Caius bea ca un zeu.

Într-o dimineaţă, eroul nostru avu chef de antrenament. Rase o halbă de coniac la barul din Piaţa Bălcescu, apoi îşi dădu seama că s-ar antrena în continuare. După cum acumulările fotbaliştilor vin pe fond de oboseală, mintea fizicienilor se deschide pe la a treia sticlă de tărie. Pronia făcu să se întâlnească cu doctorul Simionescu la Vapor. O vreme, discutară banalităţi.

– Ştii cum a ajuns Filip mare decan? – întrebă doctorul.

– Nu.

– Ei, în 72 şi-a aranjat nu ştiu ce delegaţie în Elveţia. Acolo, la Berna, a dat de-o femeie…

– Gonflabilă?

– Nu, obişnuită. S-a încurcat cu aia, i-a făcut una-alta, şi tipa l-a recomandat, că se cunoştea cu nevasta…

A doua sticlă de coniac lucră chiar acum în mintea lui Caius şi acesta avu o revelaţie:

– Einstein e un bou! – îl întrerupse pe Simionescu.

– Care Einstein, Albert?

– Da, el!

– Mă rog… – făcu profesorul, prudent. Potenţial avea, păcat de el că s-a ratat. Eu întotdeauna am zis: treizeci şi ceva nu-i tot aia cu patruzeci şi ceva… Nu? Logic! Or, vine el să spună că totul e relativ! Păi, dacă-i relativ, fă-te brutar, că-i tot aia, nu veni să-mi bruiezi mie direcţia!…

Cum Caius gândea lucruri asemănătoare, mai ceru o sticlă de coniac. După primul pahar, se gândi că poate-l judecară pe fizician cu o asprime exagerată:

– Acum, a fost şi el silit să-şi părăsească ţara…

– Mda…, admit. Nu vreau să se înţeleagă că-l judec. Dar, să-mi dea şi mie voie să nu fiu de acord cu el! Cică, energia este egală cu masa ori viteza luminii la pătrat! Păi, energia o ai sau nu o ai, şi-un copil pricepe asta! Adevărul este că, dacă-i stăpâneşti pe Newton şi pe Max Planck, nu mai ai nevoie de altceva. La ei e Fizică, ceilalţi au făcut fizicuţă. Normal, trebuie să-i susţii şi cu o Matematică solidă din spate!…

Caius simţi un imbold să-i vorbească profesorului despre bosonul pe care-l va descoperi şi care-i va purta numele, diferit de bosonul Higgs, care părea celor mai mulţi o extravaganţă lipsită de orice finalitate practică. Ar fi existat riscul ca Simionescu să-şi însuşească ideea, iar Caius, oricât antrenament de astronaut ar fi avut, era în faza în care devenise imprudent. Din fericire, Simionescu se afla pe la a treia sticlă de coniac, aşa că schimbă vorba, venindu-i chef să recite din Traian Dorgoşan.

.

Recomandări: Theodora Marinescu, Aura Rusu, Zăpăcita, Elena Agachi, Rokssana, Cristi Milla, Gabriela Savitsky, Gabriela Chiscari, Almanahe, Carmen, Ifim, Isis.