Foto: Porumbei Buzău

.

Observând, după decembrie 1989, că Liiceanu, Ică, ba chiar şi Marineasa au editură, mi-am zis: Dacă ei pot, eu de ce…?

Şi am pornit Editura Triaj. Decât să toc banii prin birturi ori să călătoresc de nebun, mai bine-mi slujesc Ţara, ridicând nivelul cultural al cetăţenilor săi.

Ceva mai târziu am aflat că un editor nu poate tipări chiar orice-i trăsneşte, dar înainte de asta a trebuit să pierd câteva procese. În sfârşit, am plătit, că am de unde! Dar, a trebuit să-mi găsesc autorii mei, exceptând scriitorii cu care lucram în regim de tipografie. Cei mai mulţi săreau cu banul şi le puneam cartea-n braţe, ce-i drept, cu ISBN. Însă aveam nevoie şi de profesionişti, ca să mă simt editor cu adevărat.

Cel mai des, apelez la Remus Drăgoi, spunându-i cam ce să scrie şi în cât timp. Omul este prolific, dar nu întotdeauna îmi ghiceşte intenţiile. După ce i-am lecturat ultimul manuscris, l-am chemat să discutăm câteva detalii.

– Trebuie să operezi unele retuşuri!

– Ce anume? – întrebă Remus, pregătindu-se să noteze.

– În primul rând, titlul! Cum sună Cotlonul? Sună ca dracu! Îi vei zice: Primăvară răvăşitoare. De fapt, am schimbat eu deja.

– Dar, acţiunea se petrece toamna…

– Am văzut. Schimbi! De fapt, bagi aprilie în loc de octombrie, că doar la capitolul IX ai o descriere a parcului toamna. Pui aşa: Zefirul se-ntoarce cu adieri suave. În parc, păsărelele dau glas din nou bucuriei de-a se scălda în soarele curat… Ce faci, nu notezi?

– Ţin minte.

– Mă rog… Revenind la cotlon. Schimbi în text şi, peste tot, zici ungher. E mai cu stil.

De data aceasta, Remus îşi notă.

– Apoi, e chestia aia cu: URSS – Bastionul Păcii e. Nu mai merge, acum suntem în NATO!

– Păi, eroina îşi aminteşte de-o defilare…

– Nu-şi aminteşte nimic! Eroina ta e născută în 1980, aşa că n-a mai prins textele din anii 50. Plus că e o chestie şi cu eroina… Îţi pare moral ca detectiva să se încurce cu infractorul? Invers, se mai întâmplă, că bărbaţii mai au puseuri…

– Şi femeile…

– Poate! Dar, nu-i cuviincios să promovăm noi aşa ceva. Nu putem eşua în trivial! Aşa că n-o să mai fie detectivă, ci detectiv, şi infractoare în loc de infractor. Şi-atunci, n-ai decât să-i combini!

– Dar, tipul e prins după şerveţelele în care-şi suflă nasul! Or, să aplic reţeta unei femei, fie ea şi infractoare, e aproape obscen!

– Păi, schimbi! O descoperă după tampoane. Şi aşa se explică şi ungherul ăla, al tău! Că, altfel, bărbaţii aruncă şerveţelul unde le vine, dacă nu-şi suflă nasul direct pe caldarâm! Femeile, în schimb, sunt mai pedante. Şi ai grijă ca tipa să ia cincisprezece ani, să nu creadă cititorii că delapidatorii scapă aşa uşor!… Şi-n general, cartea ta prea are un caracter poliţist explicit, fă-o mai filosofică!

Nu ştiu ce va ieşi în final din Primăvară răvăşitoare, însă cât l-am dăscălit pe Remus m-am simţit şi eu important.

.

Recomandări: Daurel, Almanahe, Cella, Diana Alzner, Dumitru Agachi, Ela Roseni, Gabi, Gabriela Savitsky, Ivona Boitan, Lili, Zina, Maminineta, Manole, Matilda, Micawber, Renata, Sebastian Corn, Isis, Tuzdicoz, X.