Filip este, aşa cum îl arată şi numele, iubitor de cai. Însă, dacă ar fi în stare să ducă orice gloabă în apartamentul său, dacă l-ar lăsa ceilalţi, faţă de restul patrupedelor are o viziune mai mult economică. În principal, este un manager de vaci, încercând să le ofere acestora un viitor mai bun. De pildă, zilele trecute a tratat cu Ludmila:
– Uite cât eşti de arătoasă! Arămie, cu uger generos… Nu-i păcat să rămâi vacă obişnuită?
– Ba da! – admise Ludmila. Da’ ce să-i faci?
– Nu te-ai gândit să devii vacă de Kobe?
– Şi trebuie să plec în Japonia?
– Nu, merge şi aici. Ai face zilnic masaje cu ţuică…
– Nu cu sake?
– Păi, adaptăm metoda la specificul local. În plus, asculţi muzică toată ziua.
– Ce fel de muzică?
– Cultă! Îţi place Wagner?
– Enorm! În special Die Götterdämmerung…
– Perfect! O să-ţi punem Wagner, Donizetti, Rimski-Korsakov, Debussy…
– Nu, nu, nu, Debussy, nu!
– Da’ ce are?
– Am zis că fără Debussy!
– Bine, fără – acceptă Filip, deşi nu înţelegea împotrivirea. Ei, începem de mâine?
– Începem!
Ludmila spera mai ales să scape de muşte şi se gândea că ţuica le va alunga. „Sau Wagner” – îşi spuse.
– Auzi! – mai adăugă rumegătoarea. Da’ nu mă vindeţi pe urmă lu’ MRU!
– În nici un caz! Vei merge la Sabres, unde se strâng doar aristocraţi!
Comentarii recente