Foto: Alice Drogoreanu

.

„Deja s-a făcut dimineaţă!” – îşi zise agentul Virgil, apoi crăpă ochii. „E şapte treize’ş’cinci” – completă, constatând luminozitatea, apoi se miră că, doar la o palmă de el, se afla tavanul.

Cum se întâmplă destul de rar, agentul levita. Straniu e că aceasta n-a fost urmarea vreunui exerciţiu ascetic, ci hodoronc-tronc, în timpul somnului. Un altul, poate, s-ar fi entuziasmat, ori se panica. Poliţistul, însă, e dator să rămână lucid, astfel că Virgil începu anamneza, aşa cum era instruit să procedeze. „Ieri am mâncat o supă de conopidă cu multă mazăre şi iahnie de fasole cu chiftele. Apoi, seara, am mai luat un humus la turci…” De băut, băuse minimal.

Cum este dăruit cu harul smereniei, Virgil nu se crezu vreun iniţiat. Puţin se temu să nu rămână aşa toată ziua. „Mai pierd şi meciul” – îi veni, căci, levitând pe neaşteptate, nu-şi luase telecomanda şi nici măcar ţigările.  „Poate, de la oleaginoase, am produs cine ştie ce gaze şi zbor ca un zeppelin! Că le-am cam amestecat: mazăre, fasole, năut, başca două beri, şi alea fermentează!…”

Era bine că nu se înălţase mai mult, căci s-ar fi putut lovi de tavan. Dându-şi seama că e caraghios să stea privind la zugrăveală, se întoarse într-o rână, apoi cu faţa-n jos, cumva cam ca astronauţii în imponderabilitate. Curând, mâncarea din ajun îşi făcu efectul şi, eliminând o cantitate considerabilă de gaze, Virgil fu propulsat în pat. Lovi cu rădăcina nasului de tăblie, iar durerea surdă îl făcu ponderabil la loc. Gura i se umplu de-un gust metalic.

„Mai bine, un poliţist trebuie să fie cu picioarele pe pământ!” – îşi zise, iar după jumătate de oră se prezentă la serviciu.

– Unde te-ai lovit? – îl întrebă comisarul Tudose.

„Hait! Dacă-i spun că am levitat, cine ştie ce mai scornesc ăştia despre mine!”  Virgil ticlui cea mai plauzibilă minciună:

– Am fost ieri la Beer House şi m-am făcut mangă. Pe drumul spre casă, am căzut…

Pe moment, Tudose se prefăcu că-l crede. Dar, îşi dădu seama că este o minciună, deoarece nimeni n-ar recunoaşte aşa ceva în faţa superiorilor. „Aşadar, dacă susţine cu atâta seninătate o versiune dezonorantă, înseamnă că s-a petrecut ceva straniu! Cel mai probabil, a levitat. Posibil că, din pricina gazelor, a revenit intempestiv la sol…”

– Agent Virgil! – îl chemă după câteva minute. Nu cumva ai mâncat tu ieri fasole şi-ai băut nişte beri?…

Deşi se codi, până la urmă Virgil povesti toată tărăşenia. Tudose, chiar dacă nu se miră, recunoscu că întreaga poveste poate părea ciudată. De aceea, le ceru subordonaţilor să nu râdă, că li se poate întâmpla şi lor, iar pe mine mă rugă ca, dacă scriu despre întâmplare, să atenţionez că este ficţiune şi că personajele sunt imaginare.

.

Recomandări: Gabi, Mirela Pete, Theodora, Carmen.