Pisoii detectivi 7

9 comentarii

Desen de Oxana Zaika

.

Motanii erau pe la al treilea absint când, în local, intră iepuroiul Viorel.

– Dă-mi un rachiu de varză! – îi zise lui Albert.

În vreme ce patronul şi – totodată – ospătarul porni către bar, pisicile se întrebară în gând cum poate cineva să bea aşa porcărie.

– Mare sau mic? – întrebă Albert.

– Mare! – răspunse iepurele, vizibil abătut.

Cum se întâmplă prin localuri, Viorel se pomeni trăncănind cu Vasea:

– Sunt indispus! Am luat azi un patru la Istorie. M-a întrebat despre strămoşul Rilă. Am băgat din burtă, că era viteaz şi că mânca trei lubeniţe pe zi… Profa, cică, zice că vorbesc prostii şi-mi pune nota! Da’ ce-a făcut? – întreb eu. Cică, asta trebuia să învăţ acasă! Nu, că de când e Fumuriu, învăţământul a ajuns de tot căcatul!

– Apropo! – interveni Albert. Tu peste tot laşi măsline de astea?

– Păi, ce să fac? Sunt rozătoare, tot timpul bag ceva în mine. Şi-i ca la cârnat, cât bagi pe-o parte, atât iese pe cealaltă…

Patronul ridică din umeri şi-o trimise pe Tatiana să măture. Tatiana bombăni, cu sensul: „Păi, după ăsta trebuie să stai toată ziua cu făraşul!”, dar Albert se încruntă, ca şi cum ar fi zis: „Fără mutre, că zbori imediat!”.

– Tu cum te-ai descurcat la şcoală? – reveni Viorel la discuţia cu Vasea.

– Aşa şi-aşa. Nu m-am prea omorât cu studiul, că ştiam că oricum intru în Poliţie. Am dat bacul din Nutriţie şi Educaţie fizică.

– Oricum, pe vremuri se făcea şcoală! Acum, bagă la teorie în noi, dar nu-i nicio utilitate practică! De pildă, de ce nu facem Educaţie sexuală sau altceva necesar în viaţă?…

– Nu faceţi Educaţie sexuală? – se miră Vasea.

– Nu!

– Şi cum vă reproduceţi?

– Ei, cum? Ca iepurii! Pe vremuri, avea o logică, că ne mai mâncau lupii sau vulpile. Acum, de când îşi iau toţi antricot de la Billa, ne înmulţim de acuşi n-o să mai avem ce roade! Mai adu-mi un morcov şi încă un rachiu de varză! – îi strigă lui Albert.

Nataşa interveni în discuţie:

– Dar, dacă eşti încă elev, ai voie să frecventezi localurile?

– Nu ne dă voie, da’ eu sunt şmecher! Semestrul trecut am avut 7 la purtare… Auzi! – reveni la Vasea, pe un ton mai scăzut. Voi aţi făcut Educaţie sexuală?

– Nu, dar noi avem mirosul foarte fin.

– Şi la ce vă ajută? – se miră iepuroiul.

– Ne conferă indicii suplimentare.

Viorel nu pricepu de ce-ar trebui să te bazezi pe miros, când ai fost dăruit cu auz sensibil. Oricum, trecând pe lichior de lubeniţă dres cu scoarţă de salcâm, curând nu-l mai interesă nimic şi începu să fredoneze La donna è mobile.

– Bine că eşti tu mai breaz! – pufni Nataşa, privind la smocurile de păr care căzuseră pe duşumea de pe iepuroi.

Pisoii detectivi 6

11 comentarii

Desen de Oxana Zaika

.

Pe la al nu se ştie câtelea coniac, pisicile începură o discuţie principială:

– Eu n-am reuşit să pricep – spuse Oleg – cum vine treaba cu separarea puterilor în Stat…

– Păi, e simplu! – răspunse Nataşa. De pildă, este puterea legislativă, adică legiferezi că rozătoarele sunt abominabile şi trebuie stârpite. Apoi, vine puterea judecătorească: le judeci şi, pe cale de consecinţă, le condamni. Urmează puterea executivă, adică le execuţi, sau, cum greşit se spune adeseori, serveşti masa. La sfârşit, vine a patra putere în stat, adică presa, şi te apreciază pentru râvna depusă ori, după profilul ziarului sau al postului, îţi urează să-ţi fie de bine!

– Aici nu înţeleg! – insistă Oleg. Bun, cu presa am priceput, da’ celelalte  trei le facem tot noi…

– Da, însă separat! Că nu legiferezi, condamni şi execuţi în acelaşi timp!

– Şi când le arestezi, ce e? – interveni şi Taras. N-ar trebui să se discute şi despre puterea poliţienească?

– Ăla-i divertisment – aprecie Nataşa. Mă rog, i se poate spune şi a cincea putere în Stat, dar astea-s simple etichetări, nu contează prea mult…

– Dar, cum s-ar putea explica sintagma drepturile rozătoarelor? – plusă autopsierul.

– Simplu! De câte ori au de-a face cu noi, le respectăm drepturile, în sensul că facem Dreptate. Evident, dacă sunt nemulţumite, pot depune plângere la cea mai apropiată secţie de poliţie, însă până acum n-a fost cazul…

– Ar fi şi destul de dificil să depui plângere când te dizolvi în sucul gastric al vreunui motan – observă Vasea.

– Ce să-i faci? Asta e! Avantaje şi dezavantaje… – conchise detectiva.

– Şi care-ar fi avantajele? – păru surprins autopsierul Oleg.

– Avantajul e că ne săturăm! – veni lămurirea.

În timpul acestor explicaţii pertinente, un şoricel intră în cafenea şi-l abordă pe comisarul Taras:

– Aici rulează filmul cu Tom şi Jerry?

– Nu, nu aici. Aici e cafenea, filmul este la cinematograf.

– Şi cinematograful unde-i? – insistă şoricelul.

– Drept înainte! – răspunse Taras, dându-i drumul pe esofag.

Colegii-l mustrară pe dată:

– Ce faci? Trebuia interogat înainte, poate ştia ceva despre asasinat!…

Taras îşi dădu urechile pe spate, cu sensul: „Acum, asta e!”, apoi improviză un răspuns:

– Mai găsim şi alţii…

Totuşi, era un abuz în serviciu, iar aceasta o ştia şi comisarul. Firesc ar fi fost să interogheze rozătoarea, aflând unde e locul de întrunire a conspiratorilor care vizionează filme interzise, de propagandă favorabilă infractorilor. După cum procedează adeseori şi bipezii, Taras căută să mute centrul de greutate:

– Aşa ar merge un absint după şoarecele ăsta!…

.

Recomandări: Mirela Pete, Manole, Gabi.