.

Domnul plutonier-major Onici porni către piaţă cu intenţia de-a combate contrabanda cu ţigări. Era o dimineaţă ploioasă de Octombrie şi se stârni şi-un vânt cald dinspre sud. „Numa’ bine, te şi plouă, da’ mai şi transpiri! Dacă nu dau ăştia un cartuş de Parliament, îi sparg!” – îşi zise cu năduf.

Intrat în gang, văzu o scenă care-l făcu să uite o vreme de ţigări. Patru indivizi îl băteau pe Ilie.

– Bă, ce faceţi aici?! – tună domnul Onici.

Unul dintre cei patru se întrerupse din activitate şi răspunse:

– Să trăiţi, domnule plutonier-major! Îi băgăm ăstuia Cultura în cap!

– Da’ ce-a făcut?

– A zis că nu-i place Botticelli!

Poliţistul rămase uluit auzind o astfel de enormitate. Doar, Botticelli îi place şi unui copil! Eventual, se poate să nu-i guşti pe Chagall ori Kazimir Malevici. Da’ pe Botticelli? Le făcu tuturor semn să se potolească şi se apropie de Ilie.

– O fi vreo neînţelegere. Ia spune, îţi place Botticelli?

– Nu! – fonfăi Ilie.

– Ardeţi-l, futu-i mama lui de golan! – îndemnă Onici, apoi plecă să-şi procure ţigarete.

Trecură două săptămâni de la întâmplare. După ce băuse supa cu paiul, Ilie deja putea mânca terci cu linguriţa, ba chiar reuşea să ia şi câte-un coniac, pe colţul drept al gurii. La un coniac îl găsi şi domnul plutonier, în benzinărie.

– Ce mai faci tu, măi, Ilie? – îl întrebă.

– Bine, dom’ plutonier. Mi-am luat album cu Botticelli şi mă uit la ilustraţi în timp ce ascult Donizetti… Pictează nemaipomenit Sandro! Venus şi Marte, Primăvara, Adoraţia Magilor

– Bravo, mă, trogloditule! Ai văzut că se poate? – îi zise mulţumit plutonierul şi-i împuşcă o palmă amicală peste ceafă, ca să-l facă stăruitor în căutarea Frumosului.

.

Recomandări: Adrian Voicu, Mirela Pete, Manole.