Agentul Râncu deja era obosit. Niciodată nu dăduse peste-un suspect atât de încăpăţânat ca Ilie. Cei mai mulţi, pe la a şasea palmă, spun tot. Ilie, însă, o încasa de jumătate de oră şi nu vroia să mărturisească.

– Un nume, şi-ai scăpat! Atâta-ţi cer, un nume!… – repetă Râncu a nu se ştie câta oară.

Nimeni nu e de piatră, astfel că, în cele din urmă, Ilie cedă:

– Leibniz.

Agentul pricepu greşit, l-ai bniţ şi, cum bniţ nu înseamnă nimic, socoti că infractorul îl ia la mişto.

Ilie fusese prins scuipând într-o cutie poştală. Oricine-l cunoştea puţin mai bine îşi putea da seama că aceasta n-o făcuse de capul lui, aşa că poliţiştii secţiei 2 doreau să afle numele creierului din umbră, mai cu seamă că era vorba de cutia poştală a doamnei Damian.

– A zis ceva? – întrebă chestorul Savu, intrat în săliţă.

– Nu vrea să vorbească! Cică, l-am bniţ. Atât a zis.

Chestorul îi luă pulsul reţinutului şi observă:

– Cred că altceva nici n-o să mai zică vreodată…

Cei doi priviră o vreme pereţii a pagubă, apoi chestorului îi veni ideea:

– Poate că-i Laibniţ! Aşa l-o fi chemând pe şef…

Pe Google nu găsiră nimic, dar agenta Simona propuse să încerce Leibniz, căci numele pare a fi nemţesc.

Într-adevăr, dădură de poza individului.

– Uite ce păr are! – fu şocat Savu.

– Probabil, umblă deghizat… – opină Râncu.

Poza suspectului fu distribuită tuturor posturilor de poliţie şi, spre seară, individul fu depistat în barul benzinăriei din Comloşu Mare.

Înmormântarea lui Ilie se săvârşi într-o zi ploioasă astfel că nu veni nimeni să asiste, aşa că părintele Ilarie rasoli toată slujba.

Leibniz nu mărturisi nimic şi, aşa cum era de aşteptat, umbla sub nume fals, pe acte apărând Borcovici. E foarte probabil ca Ilarie să mai dea rasol cu o slujbă, cât de curând.

.

Recomandări: Mirela Pete, Nono, Baghi.

Anunțuri