Foto: Kriszti Lisztes

.

Rodion Roman a făcut o mare prostie. După ce a băut la benzinărie, în loc să se ducă acasă, a mai intrat şi în birtul sordid de la piaţă. Aici, Ionică Laţcu era deja în formă, astfel că, până-şi bău Rodion poşirca, îl ascultă fără să vrea.

– Eu sunt şeful Mafiei! – clamă acela. Credeţi că Gingis-Han sau Napoleon dădeau o ceapă degerată pe vieţile celorlalţi? Pentru o idee, trimiteau la moarte zeci de mii!…

Lui Rodion îi veni în minte continuarea logică: „Da’ ce, eu sunt mai fraier?”  Îşi termină paharul şi plecă hotărât să-şi desăvârşească ideea, existând şansa ca aceasta să-i şi vină între timp. „Am nevoie de-un levier şi de ceva tăios” – mai cugetă.

Ceaţa îl ajută s-o ucidă pe doamna Dirina neobservat. Aceasta căzuse victimă datorită hazardului, căci Rodion nu apucase să plănuiască nimic concret, mânat doar de simţământul că trebuie să-şi schimbe viaţa în vreun fel.

Ca mai toţi începătorii aflaţi sub influenţa băuturilor falsificate, bărbatul îşi ciopârţi victima cu bestialitate, aceasta şi pentru că nu ştia nimic precis despre cât de uşor sau de greu este să omori pe cineva. „Să nu uit s-o jefuiesc! Orice cauză măreaţă aş avea, nu strică ceva capital…”

Acelaşi hazard aranjă destul de bine lucrurile, astfel că găsi în poşeta doamnei Dirina cinci mii de lei. „Să merg acasă!” – îşi spuse.

Nu s-a găsit încă omul care, având bani asupra sa, să nu intre mai întâi într-un local. Cum Rodion Roman nu constituie vreo excepţie, intră în Dinar. Aici, domnului plutonier-major Onici tocmai îi sosise cina.

– Am comis o crimă oribilă! – i se adresă Rodion.

– Şi vrei să te lauzi, sau ai mustrări de conştiinţă? – întrebă domnul Onici, vizibil deranjat.

– Nu ştiu, sunt confuz.

– Păi, dacă eşti confuz, du-te acasă! Spală-te, schimbă-te, şi mai vezi tu mâine…

– Cred că deja mă caută – estimă asasinul.

– Vezi să nu te caute! – pufni Onici. Acum e campanie electorală, avem toţi probleme serioase de rezolvat! Fraude, incompatibilităţi, contrabandă! Nu-l interesează pe nimeni rahatul tău de asasinat!

„Poate, pe alţii-i va interesa” – se încurajă ucigaşul.

– Eu, totuşi, aş vrea să-mi mărturisesc crima…

Domnul plutonier fu pe punctul să explodeze:

– Atunci, du-te la biserică şi te spovedeşte! Eşti plin de sânge şi-mi faci scârbă! Nu vezi că vreau să mănânc? Mă laşi şi pe mine să mănânc?…

Intimidat, Rodion Roman plecă. Aerul rece îl dezmetici oarecum şi porni către biserică. Îi va mărturisi totul părintelui Ilarie.

Fiind deja şapte seara, Ilarie era pe Facebook şi făcea campanie pentru USL, ca orice creştin autentic. Rodion văzu că biserica şi biroul sunt încuiate, aşa că sună la casa parohială, aflată în aceeaşi curte.

– Ce e? – întrebă părintele.

– Vreau să mă spovedesc.

– Păi, dacă n-ai omorât pe nimeni, celelalte nu-s păcate! Vino duminică să te împărtăşeşti… – căută să-l expedieze.

– Tocmai, că am omorât – murmură Rodion.

– Cu bestialitate?

– Cred că da.

– Ca să jefuieşti?

– Da.

– Cât ai luat?

– Vreo cinci mii.

– Dă patru mii şi du-te-acasă!

– Da’ asta-i optzeci la sută! Doar eu am făcut rost de bani…

– Tocmai! În vreme ce tu făceai păcate, eu am săvârşit vecernia.

Rodion îi numără banii, dar insistă:

– Şi canonul?

– Data viitoare să cauţi o victimă cu bani!

Părintele îşi avea dreptatea sa, căci era sătul de amărăşteni care vin la el tot cu paraua.

Rodion Roman plecă neîmpăcat. Avea sentimentul că, deşi făcuse un act memorabil, nimeni nu-l băga în seamă. „Dacă nu aveam bani, cred că mă expedia şi Ilarie din două vorbe!”

Merse la postul local de televiziune. Aici îl întâmpină o tânără agreabilă.

– Am comis un omor deosebit de grav!

– Mda… – zise tânăra. Încadrarea o vor stabili organele competente. Cel mai bine, scrieţi ce doriţi şi puneţi în cutia din hol. Unul dintre redactorii noştri vă va contacta şi vă va oferi un răspuns…

Rodion făcu un gest a lehamite din mână şi plecă. Nimeri iarăşi la benzinărie, unde-şi luă o sticlă de votcă. Merse apoi pe bulevard şi, aşezându-se pe treptele de la salonul de masaj, se apucă să bea şi să se confeseze trecătorilor:

– Vreau să vă povestesc despre crima mea!

Cum era de aşteptat, nimeni nu se arătă curios.

.

Recomandări: Mirela Pete, Theodora Marinescu, Ifim.