Pictură de Carla Raadsveld

.

– Cum, naiba?!

Aurel izbucni în mod destul de justificat şi, evident, n-a zis naiba, ci aşa am adaptat noi, ca să vorbim decent. Lipise al şaselea afiş cu candidaţii ARD şi de fiecare dată, după ce dădea cu pensula peste hârtia lucioasă, se modifica totul şi apăreau caraghioslâcuri, trecătorii fiind îndemnaţi să voteze cu Marilyn Monroe, James Dean, Max Planck ori Alla Pugaciova.

Iniţial, Aurel văzu slujba ca pe o sinecură. Cincizeci de lei pe zi, un sandviş, un ceai, başca un supliment de câteva beri în cazul că lua bătaie. Deja calculase: treizeci de zile de campanie ori cincizeci de lei fac o mie cinci sute de lei, iar dacă ar lua cafteală o dată la trei zile, ar fi şi bere îndeajuns, deoarece nu era cine ştie ce băutor. Dar, aşa, dacă se va verifica dimineaţa ce-a afişat el peste noapte, va reieşi că n-a făcut nimic şi va lua cafteală chiar de la ai săi, fără să mai primească, însă, vreo bere.

– Trebuie să anunţ conducerea! – îşi zise.

Dar, ce să şi anunţe? Că a făcut campanie pentru Marilyn Monroe? Era foarte probabil să fie luat de nebun… Şi nebunii nu capătă bere moca, ci electroşocuri şi Levomepromazin. Reuşi să-şi alcătuiască un text neutru:

– Domnu’ Ostaficiuc, la panoul de la Spitalul judeţean se petrec fenomene paranormale…

Liderul ARD, însă, îl privi rece, cu sensul: ne cunoaştem de undeva?, şi-i reaminti că e plătit ca să muncească, nu să facă conversaţie pe teme SF.

„Dă-i dracului, lipesc în continuare şi poate am noroc să nu observe nimeni!” – plănui Aurel în gând şi se decise să meargă la alte panouri de afişaj. De cum se înseră, lipi un afiş ceva mai jos, pe Martirilor colţ cu Naturii. Dădu cu pensula şi aşteptă. Apăru o doamnă necunoscută care cânta la pian alături de-o pisică şi textul:

– Te ţii de îmbârligături, fraiere? Ai fost să pârăşti!…

Aurel zise ceva destul de obscen şi-şi luă o sticlă de rom de la non-stop, intenţionând să se facă mangă.