Cum îl ştiam plecat în Europa, mă mirai să-l întâlnesc pe preşedintele demis la benzinărie.
– Nu eşti la Bruxelles? – întrebai, după schiţarea unui salut.
– Am fost, da’ am plecat mai repede că-mi tot venea să râgâi. Nu ştiu de ce, că n-am mâncat mare lucru…
– În sfârşit – îl întrerupsei. Apropo, dă şi tu nişte bani!
Cum revenise intempestiv din Belgia, avea mai mult euro, dar erau buni şi aceia. Luai o sticlă de Lafeuillade 1811 pentru mine şi-o băutură tip rachiu de fructe pentru demis.
– Care mai e treaba cu Ponta? – întrebai pe la al doilea pahar.
– Care să fie? N-are potenţial! Acum, nu ştiu ce să zic… Unii spun că n-ar trebui să mă implic în campanie…
– Cum să nu te implici? Este, pe lumea asta, părinte care să nu se implice pentru copiii săi? Doar un părinte denaturat, ceea ce…
– Nu e cazul, ştiu! Deci, să mă implic?
– Evident!
– Şi ce să spun?
– Păi, bagă că Ponta e plagiator, că Antonescu joacă poker şi râd toţi de el ca de o mazetă, că Hrebenciuc e ucrainean, chestii din astea. Chiar, de ce nu te iei şi de doamna Ponta?
– Ce să zic de ea?
– Ce-ţi vine la gură! Nu contează, oamenii-s fascinaţi oricum!
– Şi crezi că o să voteze?
– Negreşit! Luăm cel puţin 80%, 85 – după redistribuire…
Încântat de viziune, preşedintele mai găsi pe undeva 3000 de euro, aşa că-i mai luai două beri Ursus. Părăsii localul când începu să se pişe pe el, căci vădi un potenţial debordant.
.
Ioan Usca 
Comentarii recente