Dat fiind că suntem în plină campanie electorală, voi evita să dau nume în această scriere. Totuşi, am socotit educativă relatarea unei întâmplări de la începutul lunii August.

Deoarece făcuse murdărie trei nopţi la rând, preşedintelui suspendat i se interzise accesul în closetul benzinăriei. Acest detaliu ne determină, pe mine şi pe Raul, să-l îmbiem să bea cât mai multă bere, fără a neglija feluritele spirtoase.

– Mă piş pe mine! – zise la un moment dat.

– Ştim că, de obicei, aşa procedezi, dar încearcă să n-o faci şi astăzi! – îl încurajarăm.

Eu dezvoltai:

– Ştiai că, peste drum, are casă Norica Nicolai?

– Du-te! – se miră convivul.

– Pe bune! Noi ştii unde-o facem? În cutia ei poştală…

– Hă, hă, hă! Şi eu vreau!

Traversarăm şi, cum cutia poştală a doamnei Chevereşan avea deschizătura la înălţimea potrivită, preşedintele demis se apucă s-o întineze, crezând că-i face pocinogul Noricăi Nicolai. Uitasem să-i spun amicului că, în cutie, îşi făcuseră cuibul nişte viespi, vreo trei-patru. Află asta în curând, căci gângăniile se apărară după puteri.

Reveniţi în benzinărie, preşedintele observă că am arătătorul mâinii stângi umflat.

– Te-au înţepat şi pe tine, ştiai că sunt acolo!

Trebuie să recunoaştem, îi umblă mintea, degeaba spun mulţi despre el că-i tâmpit!

Profitând de noua sa situaţie, îl cuplarăm cu Raluca, curioşi dacă veninul de viespe nu este un antidot pentru blenoragie. Din nefericire, am aflat că nu ajută. Din fericire, n-am făcut-o pe pielea noastră.

Ezitam dacă să povestesc acestea, dar m-a determinat s-o fac faptul că preşedintele demis şi-a amintit în noaptea trecută de-această întâmplare simplă.

Anunțuri