Legenda s-a născut la benzinărie, într-o noapte de toamnă. Preşedintele demis adormise, răpus de alcool, iar eu, Raul şi Marcel, după ce-l buzunărirăm şi-i scriserăm cu ruj pe chelie: Je me sens humiliée!, aveam chef de taclale.

Luai două sticle de Martell şi-o votcă ieftină, în caz că se trezeşte umilitul, şi mă apucai să depăn istorii născocite:

– Pe atunci, era doar primar şi încă purta şuviţă… Nu mai ştiu cum, ne-am nimerit amândoi în Bruxelles şi colindarăm crâşmele din Grande Place şi împrejurimi. La un moment dat, într-un restaurant, trece Angela Merkel pe lângă noi. Nu ştiu ce-mi vine şi-o ciupesc de cur! Tipa se întoarce şi întreabă: „Cine-a fost porcul?”  „Ăsta!” – răspund, şi-l arăt cu bărbia pe Rulă – aşa-i zicem noi demisului. Atunci, aia-i împuşcă o palmă colosală! Din acea zi a rămas tipul chior…

– Daa, vrăjeli! – zise Raul.

– Nu-s vrăjeli! – mă încăpăţânai.

Cum prea umilitul se deşteptă, îl implicai:

– Spune şi tu, n-a fost aşa?

– Ba da – răspunse, după care adormi la loc.

Obţinui confirmarea celui în cauză şi astfel se născu legenda, legendă ce nu va apune atâta vreme cât, pe aceste meleaguri, va mai exista simţire românească.

.

Recomandări: Carmen, Mirela Pete.