Colonelul Petreanu oftă, însă ştia că nu are de ales. Trebuia să-şi trimită doi dintre oameni taman în gura lupului, cum se zice, doar pentru a făţări bunele relaţii cu NATO. Se gândi o vreme pe cine să aleagă, apoi îi chemă pe Viorel şi Tănase.

– Pe loc repaus – comandă, ca să discute mai în tihnă. Uite care-i chestia… Veţi pleca poimâine în misiune, acolo unde au eşuat lamentabil cei mai versaţi agenţi ai FSB, CIA ori Mossad… Cu alte cuvinte, va fi o misiune… dificilă.

Dificilă era un eufemism, iar celor doi nu le scăpă nuanţa.

– Păi, nu suntem noi cei mai instruiţi! – obiectă Viorel.

– Tocmai! M-am gândit întâi la Aurel şi Manole, dar e păcat să-i pierd. O să vă paraşutaţi…

– Noaptea?

– Nu, ziua. S-a discutat şi varianta unei misiuni nocturne, dar până la urmă am ajuns la concluzia că-i tot aia. Nu-şi au rostul măsurile de prevedere, din moment ce…

– Şi în ce-ar consta misiunea? – se interesă Tănase.

– Tocmai v-am zis, veţi fi paraşutaţi. Mai multe e mai bine să nu ştiţi, ca să nu divulgaţi sub tortură. Acolo, n-a rezistat nici Serghei mai mult de zece minute!

– Dar, să zicem că n-o să ne prindă – fabulă Viorel. Atunci, ce avem de făcut?

– Vă va contacta cineva. Parola e Nataşa non capit musca, da’ cred că o ştiu deja şi ăia, de la Serghei…

– Ce armament vom avea? – întrebă Tănase, decis să-şi vândă pielea cât mai scump.

– Paraşuta. Armă va avea doar Aurel.

– Vine cu noi?

– Doar pe avion, ca să se asigure că săriţi. Vă dădeam şi vouă, însă nu mai era sigur că v-aţi fi paraşutat…

– Mda… – concluzionară cei doi.

– La altceva mă gândeam – adăugă colonelul, adresându-se lui Viorel. Tănase e căsătorit, da’ ai putea şi tu să te logodeşti mâine cu Amalia…

– De ce?

– Păi, ca să-ţi facă parastase. Aşa, dacă eşti doar gagiul ei, te uită şi-şi găseşte altul.

– Asta aşa-i! – admise Viorel.

.

Recomandări: Madi.