man_in_the_mirror_by_lisztikriszti-d4oqvv7Foto: Kriszti Lisztes

.

Pedelistul Aurel trăgea deja de-un ceas de o cafea, mimând amuzamentul la bancurile noastre. Când merse la closet, Caius spuse cu glas:

– Ce-are ăsta?

Domnul plutonier-major Onici îi răspunse:

– Are pardesiu nou şi aşteaptă să remarcăm.

Aşa, ca detaliu, nimănui nu i-a scăpat amănuntul, însă nu ne gândirăm că asta ar putea să prezinte şi vreun interes. Când reveni Aurel, domnul Onici ne surprinse:

– Auzi, tu n-ai bea un rom?

Pedelistul se însenină:

– Ba da!

Sandu îi aduse ceva poşircă, într-un pahar de unică folosinţă, deoarece la vesela localului au acces doar clienţii plătitori.

– Mergem duminică la vot? – întrebă Aurel, încălzit de lichid.

– Noi mergem…

Domnul plutonier mai dădu un rând de trăscău, astfel că, pornind din nou spre closet, Aurel îşi dezbrăcă pardesiul, căci se încălzise peste măsură. Când reveni, Onici ne surprinse din nou, dându-i 60 de lei.

– Nu te duci până-n piaţă, să iei ţigări?

– De care?

– Trei pachete de Parlament, şi de restul îţi iei tu ce-ţi place…

– Am plecat!…

De când cu divorţul, Aurel fumase cel mult chiştoace, aşa că perspectiva de-a avea, după mai mult de doi ani, un pachet al său îi dădu elan.

– Nu-i riscant? – întrebă Marcel.

– Ce? – păru domnul plutonier a nu înţelege.

– Dacă fuge cu banii?…

– Nu cred!

Totuşi, trecu mai bine de-un ceas până când Aurel se întoarse.

– Bă, da’ departe-au fost ţigările alea! – îi reproşă Raul.

– Am întârziat, pentru că, între timp, am mai mâncat şi bătaie! – rezumă pedelistul.

Deşi Aurel nu avea încă s-o afle, lucrurile decurseră logic. Cât fusese el la closet, Onici îi scrise pe spatele pardesiului: Votez ARD, ca să-mi iau ţara înapoi!

Restul a fost treaba mahalalei inepte şi violente

.

Recomandări: Mirela Pete, Theodora Marinescu.