Audierea dura de un ceas încheiat şi comisarul Tudose încă nu ajunse la nici o concluzie. Totuşi, îi convenea ca într-o perioadă aglomerată a anului să se ocupe de un caz în aparenţă simplu, fiind vorba doar despre contuzia suferită de victima Raluca. Suspectul Călin Stroe, deşi părea cooperant, nu spunea, în esenţă, nimic.

– Şi, de îndată ce-am trecut de codri de aramă, am văzut în depărtare albind pădurea de argint cea cu mândră glăsuire… – reluă suspectul.

Comisarul oftă, apoi căută să rezume, dictându-i agentei Simona:

– Suspectul pretinde a fi zărit şi chiar străbătut păduri ce-ar fi putut să fie, dar care, din motive lesne de-nţeles, niciodată nu vor fi…

– Am apucat să scriu altceva – îl întrerupse Simona.

– Anume?

– Suspectul descrie halucinaţii forestiere pe fond vesperal.

– Mă rog, merge şi-aşa. Şi-n pădurea aia de argint ce-aţi făcut, v-aţi certat?

– A existat un moment tensionat – recunoscu Călin Stroe. Arătându-se o zână…

– Adică, cum, o zână?

– Exact cum zic. Era necorporală şi aproape la fel de frumoasă ca şi colega dumneavoastră.

Simona-i aruncă suspectului o ocheadă care se dorea o apreciere pentru bunul său gust, în vreme ce comisarul rămase mirat şi se gândi să încerce o pistă nouă:

– Să revenim la început! Aţi consumat alcool în prealabil?

– Ceva coniac… Martell.

Comisarul înghiţi în sec şi decise:

– E clar! Nu putem descâlci povestea fără reconstituire!

Curând, comisarul Tudose, agenta Simona şi inculpatul Călin Stroe se aflau la benzinărie, în faţa paharelor de coniac. După ce goliră o sticlă de Martell, cel mult două, Tudose dori să refacă traseul. Dar, ieşiţi în părculeţul de lângă stadion, acesta era cufundat în tonuri arămii, iar în depărtare lucea, albă, pădurea de argint, pădure a cărei rumoare ajungea până la ei şi pe care greu ai fi putut-o numi altfel decât mândră glăsuire.

.

Recomandări: Mirela Pete, Luiza Daneliuc, Zina.

Anunțuri