1434.

6

 

Comisarii Tudose și Virgil se gândiră că e riscant să-l caute pe Igor acasă și cu totul hazardat să încerce să-l găsească la birou.

– Să mergem la Casa Rustic! – propuse Tudose.

– Și dacă nu-i acolo?

– Unde să fie? Dar, în sfârșit… Dacă nu-i acolo, îl sun și-i spun să vină.

– Păi, ai zis că nu răspunde.

– Mda… Însă, dacă-l sunăm de la Rustic, o să răspundă.

– Auzi! Da’ Râmpu ăsta cum face, că stă atât la birou?

– Își aduce el undeva vreo perfuzie, nicio grijă! De aia fumează țigări de foi, ca să nu dea damfuri…

Așa cum era firesc, Igor se afla în local. Teoretic, a fost îndepărtat din Poliție pentru consumul excesiv de alcool, dar toți știau că aceasta-i doar o legendă. Deși performant, Igor nu bea excesiv, ci cel mult o sticlă, două, de coniac pe zi, eventual și câteva beri nefiltrate. Adevărul este că s-a luat în gură cu chestorul Stoler și, cum acela începuse să-i caute nod în papură, Igor alese să plece și-și deschise un birou de detectiv particular. Uneori, se gândea la foștii săi colegi cu oarecare invidie, căci ei aveau să se pensioneze în curând, în vreme ce pentru Igor rămânea doar varianta pensiei private. Dar, cine-i acela care, câștigând, să zicem, zece mii de lei, alege să depună parte din ei în fiecare lună, în loc să-i toace pe toți? Cum ar proceda cei mai mulți, detectivul alese să trăiască în maniera fie ce-o fi, gândind că, dacă-și tot bagă nasul în tot felul de istorii sordide, poate-și va face cineva pomană să-i tragă un glonț înainte de-a se pune problema pensionării.

– Ce beți? –își întrebă foștii colegi.

– Mi-e o sete, că aș bea și Monopol! – mărturisi Tudose.

– N-au aici, poate încercați Martell…

Pe la al treilea coniac, Virgil și Tudose îi expuseră cazul deținutului decedat intempestiv și ideea comandantului penitenciarului de-a introduce pe cineva sub acoperire.

            – Păi, e treabă de două-trei zile – estimă Igor. Pare amuzant, n-am mai fost niciodată în penitenciar! Că, și-așa, ca detectiv, cel mai mult am de-a face cu geloși. Cică, cred că tipa are pe cineva! – zice boul. Mă uit la el și-mi spun: Proastă ar fi să nu aibă! Apoi, însă, fac prostituție, îl golesc pe individ de bani și-l fac să creadă că nevasta sau iubita sau ce-o fi îi este devotată. Nu aveam nici înainte o părere prea bună despre semeni, dar de când sunt aici am devenit aproape mizantrop! Așa că, vreo câteva zile în penitenciar, ar fi ca un concediu. Plătesc ceva ăștia?

            – Legal, nu cred că au cum, dar dă comandantul penitenciarului de la el – opină Virgil.

            Tudose socoti potrivit să-și sune șeful, mirându-se că, în timp ce apela, pe ecranul mobilului îi apăru anunțul: Atenție, devieri active. „De regulă, asta se întâmplă când suni pe unul foarte apropiat!” – gândi.

            Râmpu răspunse, așa că-i turnă minciuna:

            – L-am găsit pe Igor, dar nu prea vrea… Încerc să-l conving.

            – Unde era, acasă?

            – Da, acasă.

            – Fain! Repede ați ajuns la Rustic!…

            Cum era de așteptat, comisarul șef se afla deja la intrarea în salon, discutând în vreme ce-i privea pe cei trei închinând al nu se știe câtelea pahar.

.

Recomandări: Mirela Pete, Trofi, Ifim.