DSCF7205

Se zice că, pe vremea când pisicile se uitau pe Nature, era un guvernator cu femeia sa care, măcar că se străduiau, nu reușeau să aibă copil de parte bărbătească.

– Poate – spunea doamna -, ar trebui să încerci s-o faci și treaz, nu doar când te întorci de prin cârciumi!…

Guvernatorul o lăsa să-și dea cu presupusul, zicându-și în gând că, pe trezie, există și tentații mai mari.

Dar, anii treceau, iar cei doi căzură într-un soi de misticism, începând să meargă pe la vraci, bioenergoterapeuți, filosofi, monahi mai mult sau mai puțin îmbunătățiți ori chiar la medici. Într-un târziu, aflară ei de-un parapsiholog și-i găsiră un loc în schemă, ca să-l aibă pe-aproape. Acela, însă, îi zise:

– Nu știu dacă-i bine ce-ți dorești, guvernatorule, nu cred că este bine! Dorința ce-o ai te-o indispune și vei ajunge să bei mai abitir.

– Și? Care-i problema ta? Tu dă-mi leacul, că de aia primești o grămadă de bani de la buget!…

Parapsihologul ridică din umeri, cu înțelesul „eu te-am avertizat!”, apoi îl învăță:

– Când te vei mai apropia de muierea ta, să fie o seară de joi, să porți șosete violet și, peste zi, să nu-ți pui niciun cub de gheață în băutură!

– Și cum s-o beau, caldă?

– Nu neapărat, o poți răci la frigider.

Cum, necum, curând femeia prinse în pântece și toți oamenii acelei gubernii își ziseră:

– Asta ne-a mai lipsit, acu’ o să-și facă și dinastie!…

Copilul zăbovi vreo zece luni în pântece, fiind, cum s-ar zice, supramaturat. Când intră sarcina în a unsprezecea lună, se auzi copilul plângând.

– Ce are? Tu nu l-ai alăptat! – presupuse guvernatorul.

– Păi, cum să-l alăptez dacă nici nu-i născut? – se miră femeia.

– Sau i-ai dat vreo jucărie neadecvată vârstei…

– Eu n-am obiceiul tău, să-mi bag jucării pe te miri unde!

Guvernatorul roși, amintindu-și de ziua în care venise cu o mașinuță înfiptă unde nu s-ar fi cuvenit, nereușind să-și amintească dacă singur s-a apucat de pozne, ori i-au făcut colegii de pahar o farsă. Însă, cum copilul nu contenea din plâns, se apucă să-i făgăduiască:

– Taci, dracului, din gură, și naște-te odată! Hai, că-ți dau o fabrică de înghețată și-ți fac lipeala cu niște traficanți de armament. Sau, dacă vrei, te fac baron local, sau europarlamentar, și-ți tragi o consilieră blondă cu care să…

– Cu care să ce?… – interveni nevastă-sa.

– Să nimic, căutam și eu să prostesc copilul – se adună omul.

– La cât ai umblat prin cârciumi, cred că iese el gata prostit! – conchise consoarta.

– Ce să-i mai promit? – căută guvernatorul să schimbe vorba. Că, doar, nu vrea să-l bag direct în Clubul Bilderberg ori să-i dau tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte!…

Cum auzi acestea, copilul tăcu și se născu, iar părinții nu știură care din cele două oferte îl tentase căci, deși năzdrăvan, băiatul nu vorbea încă. După ce-l consultară medicii de la palat și tatăl văzu că nu are malformații ori sifilis congenital, se gândi să anunțe vestea în direct, la o oră de maximă audiență. Audiența fusese maximă, ce-i drept, însă pe alt canal, astfel că nu mulți aflară de venirea pe lume a fătului.