green-bird-travel-fantasy

Se zice că, în vremurile de demult, trăia un împărat care stăpânea peste teritorii relativ  vaste și supuși ciudați. Între aceștia se număra și zmeul Pogan care, având mai mult mușchi pe oase decât creier în scăfârlie, era un fel de înaintemergător al evaziunii fiscale și al materialismului științific, prin știință înțelegându-se aritmetica elementară.

Zmeul Pogan nu se vădea tocmai un hăbăuc, însă era genul care nu crede până nu vede. Își avea și el dreptatea sa, căci, prin hanuri, mulți aveau năravul să le cam înflorească, socotind că, dacă scornelile lor vor avea audiență, vinul va veni de la sine. Altfel zis, Pogan ar fi vrut să creadă, însă se îndoia.

Auzind zmeul că baba Goanța e vestită pentru vrăjuri, porni s-o cunoască. În acel veac binecuvântat nu exista nici Sfânta Inchiziție, ca s-o ardă pe rug, nici nu domina scepticismul persiflant, așa că baba putea vrăji în voie. Ajungând la bordei, zmeul o abordă pe femeie destul de abrupt:

– Am auzit că faci farmece. Arată-mi și mie câteva!…

Baba-l privi chiorâș, apoi răspunse:

– Așa, de-a moaca? Crezi că aici e bâlci? Vrăjitoria e artă serioasă, ba chiar a căpătat un caracter științific, în sensul că, chiar dacă în mare măsură se sustrage cercetării raționale, operăm cu clasificări, ne străduim să cităm exact, căutăm o logică acolo unde…

Cum Pogan se plictisea în mod evident, baba schimbă vorba:

– Apoi, te văd cu mâna goală… Or, eu din vrăjitorie îmi câștig existența! Tu din ce trăiești?

– Eu? Păi, eu sunt zmeu, cer taxă de ciumeg!

– Așaa? – făcu Goanța. Poate te prinde polițistul Tudose, să vezi ce taxă de ciumeg o să-ți dea!

Cum zmeul începu a insinua că n-a făcut atâta drum ca să se întoarcă fără să vadă vreo scamatorie și că, pentru asta, n-are de gând să dea lețcaie, baba se cam supără și-l expedie într-un han, bombănind:

– Scamatorii faci tu cu mă-ta!

În han, Pogan încăpu pe mâinile polițistului Tudose, care-i aplică o corecție, astfel că zmeul fu convins că baba, pe lângă puterea de a te expedia te miri unde, are și niscaiva duh profetic, ori cel puțin pitonicesc – cum se zicea pe atunci -, căci cuvintele ei se adeveriră.