pegasus028

Oricât ne-am dori de amabili, Medusa arăta groaznic. Nu doar că avea în permanență cearcăne, conferind privirii un aspect înfricoșător, dar își purta și părul în lațe de aveai senzația că-i cresc șerpi din cap. Pe lângă acestea, deveni bulimică, ronțăind în toată vremea câte ceva.

„Măcar, de-ar hali lucruri naturale, dar bagă-n ea numai E-uri!” – făcu Poseidon înciudat. Bărbatul, ce-i drept, evita prăjelile și alimentele modificate genetic, însă începuse să bea în exces. Perseu – ca și alți contemporani -, spunea că personajul are și motive, cu așa femeie, dar cercetătorii ulteriori au manifestat poziții mai nuanțate, presupunând că Poseidon, ca zeu al mărilor și oceanelor, era pur și simplu atras de băutură. Cum pe atunci era rar coniacul, amesteca vinuri modeste cu lichioruri îndoielnice. Pe scurt, cei doi duceau un trai nesănătos.

Chiar dacă nu era vreun Adonis, Poseidon se ținea destul de bine. Observă că Medusa se cam degradează, însă, după o mare, două, de poșirci, o găsea încă frumoasă, lucru pe care-l înțelege oricine a băut vreodată suficient.

Probabil de la hamburgeri, femeii îi spori fertilitatea și, oarecum în mod neașteptat, rămase grea. Mulți susțin că aceasta s-a întâmplat și pentru că Poseidon a dus-o în templul Atenei ca să-i arate cum se face.

„Asta e!” – își zise Poseidon, și începu să se dea la Ceto, neavând chef să facă luni de zile de abstinență.

Sarcina nu evoluă tocmai optim, Medusa plângându-se uneori de copil, pe care-l descria ca nărăvaș: „Zici că dă cu copitele!…”  Fătul asta și făcea, de altfel.

Cam după zece luni, pe undeva pe la gât, femeia născu frumusețe de cal înaripat. Tatăl gândi că vreun armăsar îi suplinise neputințele, însă nu zise nimic, la gândul că nici el, în relația cu Ceto, nu fusese tocmai un premergător al familiei creștine. Îi puse copilului numele Pigasos, adică „puternic”, deși o făcuse mai mult ironic, știind că barbarii îi vor spune Pegas. Genetica fiind pe atunci rudimentară, nimănui nu-i dădu prin cap că e vorba de-un semizeu mutant, afectat de poșircile ingerate de tată și de alimentația nerațională a mamei.

Pegas sluji de model multor pictori și sculptori, devenind destul de faimos. Din nefericire, aripile mai mult îl încurcau, el zburând greoi, cam așa cum o fac coropișnițele în serile de vară. „Lasă asta, sunt decorative!” – îl consola câte-un sculptor.

.

Recomandări: Mirela Pete, Gabriela Savitsky.