La Traviata by Verdi

Marcel se autodefinește ca fiind un bărbat de moravuri ușoare. Când nu e abordat de vreuna, abordează el. Neimplicându-se prea mult sentimental, nu se dă în lături chiar să profite material de pe urma vremelnicelor sale însoțitoare. Uneori, în special după al patrulea coniac, e cuprins de mustrări de conștiință și se etichetează aspru: Sunt un târf! Noi îl acuzăm de masochism, socotind că exagerează.

– Ești, cel mult, un curv! – încearcă domnul plutonier-major Onici să-l aducă la un echilibru. Desigur, morala ta este una îndoielnică. Te speli mai des decât ar fi cuviincios și, prins între Scylla și Carybda, adeseori alergi după femei în detrimentul birtului. Dar, nimeni nu e perfect!…

Uneori, câte-o intoxicație tabagică ori boală venerică îl țin pe tușă pe Marcel. Atunci, devenit postitor fără voie, se cufundă în depresie, socotindu-se ftizic și ruinat iremediabil.

– Addio del passato!…

Domnul plutonier cunoaște aceste căderi, așa că-l completează:

– Da, bine… Trandafirii s-au ofilit, visele de fericire s-au dus dracului în mod ireversibil… Am mai auzit!

.

Recomandări: Gabi, Mirela Pete.

Anunțuri