EPSON DSC picture

Mașina zbura pe autostradă.

„E fain așa, să șofezi fără nicio grijă! Deși, am fi putut noi să șofăm mai atent, pe un drum național și, cu banii economisiți, ridicam cinci catedrale! Sau patruzeci de bordeluri… Sunt bune catedralele, că mai vin oamenii cu treabă în oraș, n-au unde să se ducă, și atunci intră în catedrală, mai aprind o lumânare și au unde sta fără să-i plouă… Pe de altă parte, și bordelurile-s bune, că-s mai ieftine, mai ușor de construit, și asigură mai multe locuri de muncă. Plus că mai face-un ban cinstit și doctorul Stoian, de la dermato-venerice, bașca câte-un pachet de cafea pentru asistente…”

Toate astea-mi trecură prin minte ca un abur într-o zi de august, fără să stărui asupra lor. În definitiv, nu mă interesează cum se cheltuie banul public, atâta vreme cât știu prea bine cum să mi-i cheltui eu pe-ai mei. Mergeam să mă întâlnesc cu Simona, așa că gândurile-mi divagau uneori doar ca să facă ceva. Curând, ajunsei la popasul de la kilometrul 12. Salonul cochet îmbia la dragoste.

Am băut moderat, ca să nu mă dau în stambă din prima. După vreo trei sute de coniac și câteva beri, începui să recit o strofă învățată tot prin birturi, ca să vadă tipa că-s sensibil:

 

Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă,

Ce lumea o împarte în mizeri și bogați!

Atunci când după moarte răsplată nu v-așteaptă,

Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă.

Egală fiecare, și să trăim ca frați!

 

Simonei păru să-i placă versurile, însă interveni un agent de poliție, ițit de nu se știe unde:

– Ia vino-ncoace, futu-ți mama ta de golan!…

– Cu cine am onoarea? – întrebai.

– Nu onoarea, ci neșansa! De unde știi tu, bă, că nu ne-așteaptă răsplată după moarte? I-ai întrebat pe morții mă-tii la spiritism? Ia hai, să-ți arăt eu flautul fermecat!

Gândind că voi merge la operă moca, l-am urmat. Dar, flautul fermecat se dovedi o simplă figură de stil, căci mă alesei doar cu o cafteală. Ce-i drept, mi-a trecut ulterior cheful și de a avea parte egală cu toți, și de-a mă simți frate cu orice paria, așa că-l invitai pe agentul șef adjunct Tudose – cum am aflat că se numea – la un coniac, ca să-i mulțumesc într-un fel pentru prețioasa lecție de viață.

.

Recomandări: Gabriela Savitsky, Mirela Pete, Carmen.