Eros_bobbin_Louvre_CA1798

– Sunt beat de ură! – răbufni Eros, citându-l pe Emil Cioran.

Venind romanii către răsărit, se gândiră să-i spună Cupidon, sau Amor. Amor mai mergea, căci măcar două sunete din numele său rămaseră, da’ Cupidon?…

E destul de enervant să te numești Niculescu și să-ți spună vreunul Nicolaescu, ori să te facă Uscă în loc de Usca, însă, să ajungi Cupidon din Eros e chiar de netolerat!

– O să vadă ei! – își zise.

Amenințarea nu era de colea, căci Eros dispune de-o armă terifiantă, un arc cu săgeți care, de te rănesc, te fac s-o iei bine de tot pe arătură. Cum avea pică pe romani, urmări, prin veacuri, pe aceia care purtau numele întemeietorilor legendari ai Romei și-i îmbârliga.

Prin mileniul al treilea, i se puse pata pe doi, Remus Cernea și Romulus Cornea, săgetându-i în consecință. Inutil să mai spunem că cei doi ajunseră de râsul tuturor. Romulus se făcea de rahat cu scenele sale de gelozie, bănuind mereu rivali în colegii de lucru ai aceluia care i-a robit inima, iar Remus vorbea prostii în Parlament, pierzându-și și bruma de rațiune pe care va fi avut-o oarecând.

Eros se simți răzbunat și, într-o cârciumă, se apucă chiar să recite, cu malițiozitate, Pajul Cupidon de Mihai Eminescu.

.

Recomandări: Mirela Pete.