venus si marte - botticelli_1

Ajuns către patruzeci de ani, Marcel se poate lăuda că întotdeauna a avut cu ce, cu cine și unde, însă niciodată în același timp. Acum om așezat și relativ prosper, are cu cine și unde. Dar, ca mai întotdeauna, trebuia să fie și-un detaliu care să i se împotrivească.

Din fericire, Anteros, preotul de la templul lui Amor, era foarte priceput. Marcel ajunse, inevitabil, la el.

– Nu știu cum să explic… – începu pârguitul bărbat.

– Păi, ce să mai explici? Astrele îmi spun că ai o lipsă, o absență care te macină dureros! – îl întrerupse Anteros.

– Exact!

– Așa cum unora le lipsește un berbec fript ori, altora, banii, ție-ți lipsește…

– Da! Da! Da! Ce-ar trebui să fac?

– Esențialul! Eu îți dau apa asta s-o bei, spun rugăciunile necesare, iar tu te faci că pricepi aluziile anterioare…

– Ce aluzii? – se făcu Marcel să nu înțeleagă.

– Ce vorbirăm noi… Despre bani, berbeci…

Deși pricepea mai greu, nefericitul în dragoste înțelese să se caute în pungă, numărându-i lui Anteros cinci drahme.

– O, pașă, cât de darnic ești!… – zise preotul, dar Marcel nu se prinse.

– Berbecul îl jertfesc acasă? – mai întrebă individul.

– Îl jertfești unde ai poftă, îl gătești savant și-l aduci aici!

– Dar, dacă Amor e pretutindeni, de ce să-l aduc aici?

– Întâi, noi suntem politeiști, așa că zeii noștri, fiind mulți, nu pot avea omniprezența, chiar dacă-s foarte vioi și ajung lesne dintr-o parte în alta. Apoi, Amor o hălădui pe unde crede el de cuviință, dar eu sunt legat de templu…

Spre seară, Marcel reveni cu berbecul, iar Anteros îi dădu apa fermecată.

– Ai spus și rugăciunile?

– Evident! – minți preotul, gândindu-se că, pentru cinci drahme, a pierdut destul timp și să trăncănească.

Trebuie că apa avu oarecare efect, căci Marcel reveni, după două zile, destul de răvășit.

– Ei, cum e? – îl întrebă preotul lui Amor.

– Ceva simt… Sunt mistuit de sentimente…

– Imbolduri! – îl corectă preotul.

– Sau imbolduri… Dar, acestea nu au finalitate!

– Ba, finalitate cred că au, dar, e flască – veni diagnosticul. Câți berbeci mai ai?

– Aș mai avea ceva găini… – căută Marcel o ieșire.

– Mda… Și eu, aș mai avea și altceva de lucru…

Marcel se mai scobi de cinci drahme, iar Anteros oftă, zicându-și în gând: „Ăsta-i ori prost, ori bănățean!”.

.

Recomandări: Gabriela Savitsky.

Anunțuri