toulouse-lautrec-bed

N-am știut ca succesul să aibă un parfum al său. Acum știu, îl are! Cel puțin unul, estival. Iarna, va fi mirosind altfel, dar iarna succesele sunt mai rare, din pricina vremii mohorâte.

Succesul miroase a odaie de fumător, acrită de berea rămasă în pahare și de nădușeală, și ușor îndulcită de mireasma teilor ce vine prin fereastra deschisă. Într-un cuvânt, nu miroase nici prea grozav, nici dezgustător.

Pe Raluca o ochisem de vreo lună, însă, fără ajutorul lui Marcel, nu știu dacă ar fi ajuns la mine. Începui o discuție în Sabres, ca și cum mi-aș fi amintit de ceva, între multele mele probleme:

– Pe când investisem în fotbal…

– Care fotbal? – se băgă Marcel în vorbă. Vrei să zici că aia ce juca Laminorul era fotbal? Dădeau cu stângu-n dreptul și-ți tocau banii prin birturi!

Puțin îi pasă Ralucăi de tot fotbalul lumii, dar reținuse de aici că sunt investitor, așa că mă privi oarecum diferit decât până atunci.

– Lasă, că dacă nu ne fura arbitrul în derby… – replicai, pe sfert.

– Derby? Hai, mă lași? Derby? Cu Metalurgistul? Mai bine-i lăsa-i dracului și investeai în Filarmonică!

– Păi, tot eu țin și Filarmonica! – zisei.

– Mda, la linia de plutire! Dacă nu cheltuiai cu golanii ăia, puteam rivaliza azi cu Roma, Viena, Paris, Hamburg…

Mă temeam să nu spună Marcel vreo tâmpenie și să înșire și orașe fără filarmonică. Din fericire, interveni Raluca:

– Și ce autori se cântă la voi?

Aici eram tare!

– Tot felul. Albioni, Ambroise, Auber, Bach, Balakirev, Bartok, Beethoven, Bellini…

Uneori, jucam fazan pe compozitori, așa că am învățat de pe internet liste întregi de muzicieni. Raluca își va fi zis că sunt și cult și extrem de bogat, sau cine știe ce i-a trecut prin minte, dar în acea seară plecarăm împreună.

Dimineața ne găsi în apartamentul meu sordid, dar mirosind, așa cum am zis, a succes, de ajungea până la mansardă.

.

Recomandări: Mirela Pete, Vienela, Gabi, Ghurhu, Daurel, Lili, Irealia, Theodora.