Dimineața devreme

Despre un parfum al zorilor nu putem vorbi. Anul e relativ lung și fiecare dimineață își are personalitatea ei, fie făgăduiește ploi, fie plouă direct, ca să n-o mai lungească, fie rânjește a caniculă și atunci te prefaci că n-ai înțeles aluzia. Dar, există și o constantă. Seara e, de cele mai multe ori, timpul angajamentelor hazardate, când îți promiți s-o rărești cu băutura, că tutunul va deveni o amintire frumoasă și că în sfârșit te vei apuca să faci ordine în casă. Prinzând a se lumina de ziuă, totul se limpezește.
„E timp și mâine să fac ordine la cărți, oricum am nevoie de niște saci!” – îți zici, apoi cobori după țigări, căci pornirile extremiste din ajun s-au mai domolit.
Ger sticlos, vânt reavăn ori aburi de lapte praf revărsați pe asfalt din cine știe ce burdufuri, drumul până la benzinărie îl faci mecanic. După prima țigaretă, mintea pare a se smulge pâclei și caprifoiul zbârnâie în ea ca un deșteptător. Va fi fost și înainte acolo, însă, cine să-i dea atenție? Acum, totul este propice pentru a începe o nouă zi.
Dar, ce să începi? Cum spunea cineva, dacă vrei să scrii despre dimineți, o faci mai pe la prânz, când circuitele s-au pus în mișcare. Însă, chiar în zori, ești inapt. Te uiți prin jaluzele la dimineață și nu pricepi nimic din ea. Așa că, până simțămintele se mai descleiază, intri pe Facebook să vezi ce-au scris alții pe același subiect.
„Normal, toți au postat seara! Păi, seara e simplu să compui despre orice! Evident, dacă nu ești din cale-afară de beat!” – îți mai spui, ca să-ți spui ceva.

.

Recomandări: Mirela Pete, Cătălin, Gabi, Tina, CZisu, Theodora, Vienela, Axlandra.

Parfum de alb

Raul și Raluca păreau a fi, cum se zice, suflete pereche. Oricâte intrigi am băgat între ei, se certau destul de rar. N-a mai mirat pe nimeni când și-au făcut, de comun acord, o cameră albă.

– Minunat! – spuneau vecinii, invitați să vadă modificarea.

– Zici că-i salon de spital! – comentau aceiași vecini, între ei, ceva mai târziu.

Chiar a salon de spital nu arăta, însă, camera albă scoase în evidență nepotrivirea de caracter dintre cei doi. Dacă, Ralucăi, albul odăii îi evoca creste înzăpezite, momind-o în stațiuni aromind a omăt, Raul se gândea la macaroane cu brânză, sosuri albe, carne albă de homar și alte albituri gastronomice.

– Ce să căutăm în Alpi, când putem mânca foarte bine și la Sabres? – argumenta bărbatul.

– Acolo-i aerul tare și ai mai multă poftă! – se încăpățână femeia.

– Nu de lipsa poftei mă plâng eu! – concluziona Raul.

Când mai venea amicul prin Dinar, îi explicam mai bine ca un psihoterapeut:

– Albul generează fantasme! Pe puritatea albului, mintea se apucă să brodeze toate dorințele refulate. O inimă curată, ca a ta, râvnește la bucate alese, în vreme ce sufletele prihănite visează stațiuni în care anticipează peripeții orgiastice…

– Crezi? – se îngrijoră Raul.

– Dacă cred?… E dovedit științific!

Spre bucuria vecinilor, sufletele pereche își atinseră pragul incopatibilității lor, totul pornind de la capriciul cu camera albă, cu toate implicațiile ulterioare ale acesteia.

.

Recomandări: Mirela Pete, Theodora, Gabi, Zina, Cătălin, Lolita, Tina, Irealia, Vienela.