Ceața

Foto: Alice Drogoreanu

.

Afară nu mai fusese ceață demult. Poate, doar, una trecătoare, într-o dimineață de august. Însă, Marcel se pomeni cu o ceață lăuntrică. Pogorâse din stalactite ori se ridicase din smârcuri, cert e că sufletul bărbatului era colmatat de mâzgă. Își simțea fața amorțită, voința plecată pe coclauri, afectele paralizate, iar rațiunea…

– Care rațiune? – se întrebă Marcel, incapabil să dezvolte o singură idee mai de Doamne-ajută.

Omul nu trebuie, însă, să gândească prea mult ca să identifice sursa răului. Marcel știa prea bine de unde i se trage. O țigară i-ar fi fost de ajuns ca să spintece pânza ce-l oprea să iasă din sine către lumea exterioară, să dinamiteze pasta ternă și să aducă o oarecare adiere proaspătă și scânteie călăuzitoare! Dar, țigări ioc!

Înainte, putea lua pe datorie de peste drum, însă prăvălioara s-a închis și-n locul ei este o firmă de pompe funebre. Bună și aia, însă de sicriu nu ai nevoie toată ziua. Da’ fără țigări!…

S-ar fi cerut ca Marcel să fie în formă, căci urma să jefuiască o bancă. Ce să fi făcut? S-a dus așa cum era și, pentru prima dată, a fost prins.

Încătușat, încețoșatul personaj se afundă într-un tărâm mlăștinos. Și, precum un nufăr strălucește pe balta cu rele miesme, îi înflori un gând, reproșându-i agentului Bucioacă:

– Vă luați de mine doar pentru că aparțin unei minorități sexuale!

– Bulangiu? – întrebă polițistul.

– Nu, cu Vera.

Deschis la nou, agentul Bucioacă îi ceru să-și dovedească apartenența la ce susținea infractorul că este. Merseră până la Marcel acasă, căci stătea aproape. Întotdeauna făcea economie de efort: ieșea din casă, mergea un minut până pe strada Arieș, jefuia prima bancă mai neaglomerată, apoi mergea încă trei minute până la Sabres, ca să-și toace banii.

Intrară. Vera stătea în fotoliu, destul de dezbrăcată. Bucioacă și ceilalți doi agenți care-l însoțeau se fâstâciră.

– Săru’mâna, doamnă! – murmurară polițiștii, căci era prima dată când vedeau o femeie gonflabilă.

Marcel îi pofti la o cafea și le explică despre Vera, câte orificii are, ce lubrifianți folosește, de unde se cumpără, o lăudă, căci nu l-a refuzat niciodată, aprecie materialul…

– Și trebuie neapărat să-i zici Vera? – se interesă Bucioacă.

– Nu, la a ta îi zici cum vrei! Eu i-am zis Vera, inspirat de un film…

.

Recomandări: Mirela Pete, Cătălin, Silving, Alexandra Ali, Tina, Ghurhu, Gabi, Nina, Theodora, Axlandra, Zina, Lecturi, Mala.