Toamna îmbie oamenii la Operă. Într-o seară de octombrie, ieșeam de la Manon, de Jules Massenet. Măcar că nu aveam chef să mă văd cu nimeni, nu-i întotdeauna după cum vrem noi. Dădui nas în nas cu Marcel.

– Tot la Manon? – întrebai.

– Tot.

– Ai plâns?

– Nu!

– Mult?

– N-am plâns, mi-a intrat nu știu ce în ochi!…  Da’ tu de ce-ai ochii roșii?

– Am fost ieri beat mangă…

Deciserăm să mergem la un coniac, pentru ca ideile operei să se sedimenteze în voie, acolo unde se duc ideile. Pe la al treilea pahar, Marcel izbucni:

– De ce trebuie să fie așa? Manon moare, Desdemona moare!… Apoi, Lucia di Lamermoor, Cio-Cio-San, Violetta, Euridice, Julieta!…

Îmi trăsei nasul, căci eram răcit, și căutai o consolare:

– Uite, Cenușăreasa scapă!

– Mda… Dar, după câte peripeții!…

Mai sosi un pahar, deși chelnerul zise că, dacă avem chef să plângem, secția de poliție ar fi mai nimerită. Îl informarăm că este un bou, iar patronul ne rugă să nu ne supărăm, căci îl va da afară în aceeași zi.

Brusc, lui Marcel îi înflori un gând:

– N-ai putea rescrie operele? Lași, în mare, subiectul, da-l mai perii pe ici-colo… Iar pe alea bufe, le faci și mai bufe…

– Aș putea – zisei -, că și-așa nu fac nimic! Iau autorii în ordine cronologică, de la Francesco Cavalli la, să zicem, Prokofiev, zic două-trei cuvinte despre operele pe care le îmbunătățesc, amintind libretiștii și lucrarea folosită ca pretext, apoi le repovestesc… Și, poate, cândva se vor reface toate libretele.

Marcel se bucură, opinând că atunci n-o să-i mai intre-n ochi nu știu ce în timpul spectacolului. Probabil, nici eu nu voi mai merge mangă la operă.

Ieșirăm în oraș, în octombrie, în tot acest vânt.

.

Recomandări: Mirela Pete, Silving, Gabi, Lili, Axlandra, Florina, Zamfir, Penelopa, Zina, Theodora.

Anunțuri