La curtea Regelui Soare

67 comentarii

5

 

Spre ziuă, Ilie mai scoase o sticlă.

– Ai mai băut coniac Louis XIV din 1678?

1678… Cu un an înainte de a se începe fortificarea palatului Versailles. Mai băusem. Ce să zic? Bunicel.

Ilie îmi turnă într-un pahar, apoi îmi zise să încerc cu sifon. Louis XIV 1678 nefiind cine știe ce, îmi zisei că n-am cum să-l stric. Dintr-un autosifon de tablă, botezai aurul lichid și, după prima sorbitură, ajunsei nu știu cum în Versailles. Lucrările de fortificare nu începură.

– Suntem în 1678? – întrebai, într-o perfectă franceză de secol XVII pe-un caraghios care se scărpina pe sub perucă.

– Oui! – răspunse acela, căci tot așa se zicea și pe-atunci.

– Și nu v-ați gândit să faceți ceva cu praful ăsta? – continuai discuția.

– Vom vedea! – răspunde tipul, prudent.

Am dedus, după replica devenită celebră, că-l nimerii tocmai pe Ludovic XIV. Așa aveam să-i zic, știind că-l enervează. Prefera să i te adresezi cu Louis. Dar, cum eu veneam din Răsăritul civilizat, cu mult mai puțini păduchi pe cap de locuitor, nu avu ce face. Mă îndemnă să vizitez palatul. Asta, cred, ca să-l las să se scarpine în voie.

Palatul Versailles, destul de făinuț! Evident, nu era confortul de la Ritz, nici rafinamentul din Muzeul Banatului, însă, pentru un popor semibarbar, era o realizare.

Ce-aș putea spune despre acel veac? Parfumierii erau străluciți. Totuși, ca unul venit din mileniul al treilea, preferam oamenii spălați în locul celor ce-și maschează mirozna cu parfum. În timp ce urinam sub o scară, îmi veni ideea: Ce-ar fi să încerc cu o femeie din veacul al XVII-lea? E doar cu vreo trei sute de ani mai în vârstă…

Dar, gândul la păduchi și la certitudinea unui sifilis mă ajută să redevin decent.

Orchestra începu să cânte nu știu ce. Baroc, însă, plictisitor. Îl revăzui pe individul cu mâncărimi.

– De ce nu pui să se cânte Monteverdi?

– Cine-i ăla?

– A murit în 1643.

– Italian?

– Da.

– Vom vedea!…

După cină, ajunsei din nou în săliță cu Ilie. Eram curios:

– Și așa se întâmplă de câte ori bei coniac Louis XIV 1678?

– Draci! E un coniac ca oricare altul! În schimb, autosifonul face toți banii!…

.

Recomandări: Mirela Pete, Gabi, Zinnaida, Axlandra, Zamfir, Theodora, Zina.

Anunțuri

Secrete

38 comentarii

882609_366585090123306_987990364_o

Cândva trebuia să se întâmple. Lui Aurel, i s-a întâmplat prin clasa a șaptea. Nu mi-a mărturisit-o chiar așa, din prima, ci întâi a trebuit să promit că n-o să mai spun la nimeni. Firește, i-am făgăduit. Cred că m-am și jurat pe ceva.

– O iubesc pe Alina! – mărturisi, până la urmă.

Eram cam dezumflat. Sperasem că are un autograf de la Domide, ori că a descoperit niște galerii subterane, din perioada culturii Cucuteni. Sau, cel puțin, de pe vremea romanilor.

Cu toată dezmăgirea, mă abținui de-a striga tuturor: „Băăă, ăsta o iubește pe Alina!” Jurasem să n-o fac! Așa că, neavând voie să zic, am ales s-o scriu.

Ora de desen era pe punctul să înceapă, când colegii se amuzau de știrea scrisă pe tablă cu majuscule: AUREL O IUBEȘTE PE ALINA! Ideea a fost dezvoltată și, până să vină profa – care ne era și dirigintă -, a ieșit că Aurel e obsedat sexual și că înghesuie fetele, ca să le pipăie. Cam așa i s-a scris și în carnet, la Observații, poate redactat mai eufemistic.

După cum, în școala generală, se îndrăgostește fiecare măcar o dată, în liceu vine o zi în care îți dorești să fugi din țară. Cel puțin, așa era în zona de vest a țării. Aurel începu să viseze Germanii, Olande ori Italii, pline cu bulevarde salubre pe care trec Alinele lor, consumiste și dezinhibate. Mai trebuia doar ca Aurel să treacă frontiera și să le agațe. Și, bineînțeles, eu să nu mai spun la nimeni!

Aveam șaptesprezece ani, nu mai făcea să scriu pe tablă! Așa că am ales s-o fac pe o coală A4. Scriind, mimam indignarea, însă, sufletul îmi zâmbea! „De câteva luni de zile, plănuiește să treacă în mod fraudulos frontiera, în zona Berzeasca, în acest scop stabilind întâlniri cu cetățeni străini, cărora le-a solicitat o barcă pneumatică și binoclu cu infraroșii. Acasă, a întocmit o hartă a locului, urmând descrierilor unui cumnat care a lucrat în zonă ca topograf”. Nota informativă avu efect, Aurel termină liceul la Focșani, disciplinar, apoi încetă să-mi mai încredințeze secrete.

Azi, fiecare ne vedem de-ale noastre. Totuși, parcă este un dat să ne intersectăm. Aurel și-a deschis cont pe Facebook și, în privat, îmi destăinuiește cele mai intime secrete ale sale, secrete pe care, ulterior, le află de la mine și soția sa.

Cum probabil că v-ați așteptat, pe Facebook pretind că sunt Alina.

.

Recomandări: Mirela Pete, Gabi, Vienela, MalaTheodora Marinescu, Zamfir.