skunk-with-deodorant

Sconcsa Monica îşi începu campania în zona de vest, înmiresmând Pădurea Verde. Copacii se umplură de afişe: „Nu este pădure fără uscături!”, „Patrupedul pădureţ, votează în mod isteţ!”, „Pădurea fără sconcs e ca cetatea fără disjungeri!”, „Varanii-n puşcărie!”, „Vrem celeritate!” şi alte texte mobilizatoare.

Jigăniile o întâmpinară călduros:

– Să luaţi 80 la sută, ca să staţi la palat, să nu vă mai obosiţi prin pădure!

– Monica alungă gândurile negre! Te doare? Ea te anesteziază! Ai murit? Ea te preface într-un nou Lazăr!…

Sconcsa merse către luminiş.

– Ce-i cu vreascul ăla? – întrebă iritată.

– Păi, cum scrie şi pe afiş: Nu-i pădure fără uscături – încercă Iepuroiul o ieşire din impas.

– Bine, da’ şi când vin eu?

Trecând peste carenţele organizatorice, Sconcsa porni să-şi pledeze cauza:

– În primul rând, nu am contracandidaţi! Că doar n-o să voteze şeptelul cu Ciobănescul German! Ăla nu ştie decât să roadă mobilierul şi să cace covoarele, în toate cele şase sau şapte case ale lui!…

– Ar mai fi Vulpoiul… – propuse Ariciul.

– Ce, eşti comunist? – se enervă Sconcsa. Vrei să dai pădurea pe laba ciumei roşii, să ne pierdem în zona gri? Ţie dor de morcovi pe cartelă?…

Ariciul mormăi că altceva ar fi vrut să sugereze, însă Monica ceru un fermentat de dude, căci se enervase. Ulterior, îi veni cheful să continue altfel decât îşi propusese iniţial:

– Trebuie să eradicăm corupţia! Iată, chiar luminişul în care stăm era, până să vină ăştia la guvernare, pădure deasă! Da’ acum, vorba poetului: Din codru rupi o rămurea, pe toţi îi doare fix în paişpe! Când, altădată, fiind sconcs mic păduri cutreieram şi mă culcam ades în câte-un şanţ!…

Animalele se cam lămuriră cu proiectul de pădure prezentat de Sconcsa Monica.

Pornind către Birtuţul din Pădure, candidata zări, printre afişe, unul mai ciudat:

没有臭鼬!

– E clar – îşi zise -, am nimerit în Zona Gri!