Cele trei Graţii – Elena, Monica şi Gabriela – petreceau în empireu, încântând muritorii.
– Da’ ce căutau muritorii în empireu? – se bagă-n seamă câte-un aşa-zis critic.
– E literatură, deşteptule, muritorii pot merge şi-n alte galaxii, ba chiar în universuri paralele! – îi răspunzi, cât mai amabil cu putinţă.
Cum se întâmplă adeseori în empireu, Graţiile se plictiseau şi începură să-şi caute de lucru. De obicei, se jucau cu muritorii precum o fetiţă cu păpuşile ori un băieţel cu indienii de plastic.
– Ştiaţi că…? – grăi Elena.
– Nu, nu ştiam! Luminează-ne tu! – i-o cam reteză Gabriela.
Elena se făcu a nu înţelege sarcasmul, aşa că-şi urmă ideea:
– Aţi auzit că, oarecând, Atena, Hera şi Afrodita au mers la o nuntă… Nu era clar, însă, care-i cea mai beton dintre ele, astfel că a fost desemnat Paris ca, în funcţie de gustul său personal, să înmâneze un măr de aur Kalistei…
– Adică? – întrebă Monica.
– Adică cea mai ţeapănă! Iar Paris…
– Da, ştim! – interveni Gabriela. Paris i-a dat mărul paraşutei Elena şi, ca urmare, Troia s-a dus dracului, Eneas a plecat de nebun şi-a întemeiat Roma, ăia şi-au pus Papă, iar pe noi ne-au exilat în Legendele Olimpului!…
– Mă rog… – atenuă Elena. M-am gândit să vedem şi noi care-i cea mai faină din grup. Îl chemăm pe Paris, îi dăm un măr…
Gabriela şi Monica se strâmbară la unison:
– Da’ ce-i el, doctor în gagici? E ştiut că alege Elene şi că are înclinaţie către Măr!
Monica opină că există un Cod Penal după care s-ar putea desemna Kalista Kalistelor, în vreme ce Gabriela sugeră altceva:
– Femeile, ca şi Graţiile, sunt înfrumuseţate de maternitate! Doar zămislind activezi frumuseţea lăuntrică, ce iradiază apoi şi în exterior!… Să decidă erectoratul!
Deşi fiică de baştan, Gabriela mai făcea uneori greşeli în exprimare.
– Eu mă duc la coafor! – zise Monica. Dacă e concurs, nu pot să apar aşa, nearanjată. Că eu n-am obiceiul să-mi desfac bluza, ca altele, ca să obţin premii!…
La coafor, se gândi: „Dacă-i scriu lui Zeus, îmi va răspunde că are o relaţie incestuoasă cu Elena, şi-mi tai singură craca. Mai bine-o caut pe Eris de la Curtea de Justiţie a UE şi-i zic că se pregăteşte o fraudă de trei milioane de voturi şi că nebunele astea două vor să arunce omenirea într-un război civil!”
Tastatura laptopului începu să clămpăne şi Eris fu informată. Aceea ceru, în 11 puncte, ca judecata să o facă electoratul, cu condiţia întrunirii cvorumului, altfel cele trei Graţii vor fi considerate naşpa în egală măsură.
Cvorumul fu realizat, însă electoratul se dovedi cam misogin, trimiţând în finală doi domni.
– Nişte bulangii, ce poţi pretinde de la ei? – oftă Elena şi – palidă consolare – îşi hali mărul.
oct. 14, 2014 @ 09:19:31
Trei, Doamne (nu ”doamne”), și toate trei !…
oct. 15, 2014 @ 21:22:14
Mi-a placut ”fantezia”, ca realitatea e si mai si !
oct. 18, 2014 @ 07:03:00
Oh, domnule Vania, se vede ca Natasa va este Maestru…Doar pisicile mai vad in spatele aparentelor. Cand iubesti pisica, aceasta iti deschide larg portile spre Taramul Ezoterismului, acolo unde inimile neiubitoare de pisici n-au acces. O sa va pun o intrebare natashiana: „Tata, oare sufletul oamenilor are forma de pisica?”
Eu mi-am facut multi dusmani, pentru ca Mura Mica, pisica mea cea mai cutezatoare si imperinenta m-a invatat cam multe…Prea multe pentru gustul celor ce ne vor orbi, surzi si muti. Dar nu-i bai…Tot ea m-a invatat si sa rad de Rau, sa-l ridiculizez.
http://mariadakhel.blogspot.ro/2014/05/academicia-sa.html
http://mariadakhel.blogspot.ro/2013/03/papesa-leona.html
http://mariadakhel.blogspot.ro/2011/03/cand-omul-si-pisica-privesc-acelasi.html
🙂