MFC 14/2015

9 comentarii

IMG_20150401_165807

 

Recomandări: Carmen

Anunțuri

Octombrie

16 comentarii

IMG_20141012_135818

 

Recomandări: Carmen.

Cele trei Graţii

3 comentarii

Tablou-clasic-35

Cele trei Graţii – Elena, Monica şi Gabriela – petreceau în empireu, încântând muritorii.

– Da’ ce căutau muritorii în empireu? – se bagă-n seamă câte-un aşa-zis critic.

– E literatură, deşteptule, muritorii pot merge şi-n alte galaxii, ba chiar în universuri paralele! – îi răspunzi, cât mai amabil cu putinţă.

Cum se întâmplă adeseori în empireu, Graţiile se plictiseau şi începură să-şi caute de lucru. De obicei, se jucau cu muritorii precum o fetiţă cu păpuşile ori un băieţel cu indienii de plastic.

– Ştiaţi că…? – grăi Elena.

– Nu, nu ştiam! Luminează-ne tu! – i-o cam reteză Gabriela.

Elena se făcu a nu înţelege sarcasmul, aşa că-şi urmă ideea:

– Aţi auzit că, oarecând, Atena, Hera şi Afrodita au mers la o nuntă… Nu era clar, însă, care-i cea mai beton dintre ele, astfel că a fost desemnat Paris ca, în funcţie de gustul său personal, să înmâneze un măr de aur Kalistei…

– Adică? – întrebă Monica.

– Adică cea mai ţeapănă! Iar Paris…

– Da, ştim! – interveni Gabriela. Paris i-a dat mărul paraşutei Elena şi, ca urmare, Troia s-a dus dracului, Eneas a plecat de nebun şi-a întemeiat Roma, ăia şi-au pus Papă, iar pe noi ne-au exilat în Legendele Olimpului!…

– Mă rog… – atenuă Elena. M-am gândit să vedem şi noi care-i cea mai faină din grup. Îl chemăm pe Paris, îi dăm un măr…

Gabriela şi Monica se strâmbară la unison:

– Da’ ce-i el, doctor în gagici? E ştiut că alege Elene şi că are înclinaţie către Măr!

Monica opină că există un Cod Penal după care s-ar putea desemna Kalista Kalistelor, în vreme ce Gabriela sugeră altceva:

– Femeile, ca şi Graţiile, sunt înfrumuseţate de maternitate! Doar zămislind activezi frumuseţea lăuntrică, ce iradiază apoi şi în exterior!… Să decidă erectoratul!

Deşi fiică de baştan, Gabriela mai făcea uneori greşeli în exprimare.

– Eu mă duc la coafor! – zise Monica. Dacă e concurs, nu pot să apar aşa, nearanjată. Că eu n-am obiceiul să-mi desfac bluza, ca altele, ca să obţin premii!…

La coafor, se gândi: „Dacă-i scriu lui Zeus, îmi va răspunde că are o relaţie incestuoasă cu Elena, şi-mi tai singură craca. Mai bine-o caut pe Eris de la Curtea de Justiţie a UE şi-i zic că se pregăteşte o fraudă de trei milioane de voturi şi că nebunele astea două vor să arunce omenirea într-un război civil!”

Tastatura laptopului începu să clămpăne şi Eris fu informată. Aceea ceru, în 11 puncte, ca judecata să o facă electoratul, cu condiţia întrunirii cvorumului, altfel cele trei Graţii vor fi considerate naşpa în egală măsură.

Cvorumul fu realizat, însă electoratul se dovedi cam misogin, trimiţând în finală doi domni.

– Nişte bulangii, ce poţi pretinde de la ei? – oftă Elena şi – palidă consolare – îşi hali mărul.

Campania

4 comentarii

skunk-with-deodorant

Sconcsa Monica îşi începu campania în zona de vest, înmiresmând Pădurea Verde. Copacii se umplură de afişe: „Nu este pădure fără uscături!”, „Patrupedul pădureţ, votează în mod isteţ!”, „Pădurea fără sconcs e ca cetatea fără disjungeri!”, „Varanii-n puşcărie!”, „Vrem celeritate!” şi alte texte mobilizatoare.

Jigăniile o întâmpinară călduros:

– Să luaţi 80 la sută, ca să staţi la palat, să nu vă mai obosiţi prin pădure!

– Monica alungă gândurile negre! Te doare? Ea te anesteziază! Ai murit? Ea te preface într-un nou Lazăr!…

Sconcsa merse către luminiş.

– Ce-i cu vreascul ăla? – întrebă iritată.

– Păi, cum scrie şi pe afiş: Nu-i pădure fără uscături – încercă Iepuroiul o ieşire din impas.

– Bine, da’ şi când vin eu?

Trecând peste carenţele organizatorice, Sconcsa porni să-şi pledeze cauza:

– În primul rând, nu am contracandidaţi! Că doar n-o să voteze şeptelul cu Ciobănescul German! Ăla nu ştie decât să roadă mobilierul şi să cace covoarele, în toate cele şase sau şapte case ale lui!…

– Ar mai fi Vulpoiul… – propuse Ariciul.

– Ce, eşti comunist? – se enervă Sconcsa. Vrei să dai pădurea pe laba ciumei roşii, să ne pierdem în zona gri? Ţie dor de morcovi pe cartelă?…

Ariciul mormăi că altceva ar fi vrut să sugereze, însă Monica ceru un fermentat de dude, căci se enervase. Ulterior, îi veni cheful să continue altfel decât îşi propusese iniţial:

– Trebuie să eradicăm corupţia! Iată, chiar luminişul în care stăm era, până să vină ăştia la guvernare, pădure deasă! Da’ acum, vorba poetului: Din codru rupi o rămurea, pe toţi îi doare fix în paişpe! Când, altădată, fiind sconcs mic păduri cutreieram şi mă culcam ades în câte-un şanţ!…

Animalele se cam lămuriră cu proiectul de pădure prezentat de Sconcsa Monica.

Pornind către Birtuţul din Pădure, candidata zări, printre afişe, unul mai ciudat:

没有臭鼬!

– E clar – îşi zise -, am nimerit în Zona Gri!

Ieri

9 comentarii

IMG_20141007_144506

 

Recomandări: Carmen, Zina, Gigi, Cămăraş, Liviu, Anastasia, Pandhora.

MFC 40

4 comentarii

IMG_20141001_095326

 

Recomandări: Carmen.

Noapte de toamnă

16 comentarii

10149836_707275802698261_6362140163016784462_n

 

Anul acesta, noiembrie a venit cam de pe la jumătatea lui septembrie.

Aurel îşi trase mucii-a pagubă. „Frig!” – îşi zise, trecând prin dreptul spitalului şi văzând afişată temperatura: 6 grade Celsius, la ora 3:20. Başca, mai şi ploua!

Vara ţi-e totuna. Nu contează prea mult că ai pantofii găuriţi şi, la o adică, poţi sta în parc ori pe terasă. Odată cu frigul, însă, capeţi o psihologie de ţânţar: te-ai adăposti într-un ungher în care să hibernezi!

„Un birt sordid!” – oftă trecătorul. Dar, la 3:20, e deschis doar la Platinum, unde o bere este patru lei. Că nu-i sordid. Altfel, nu-i vorbă, e cald şi nu te plouă! Au şi closet curat!

Apropierea stadionului îi aminti lui Aurel de Ziua Recoltei, pe 1 octombrie, când era nelipsit, în urmă cu vreo patruzeci de ani. Pe atunci, avea bani de Citro, de Polar ori napolitane Doina, iar spectacolele îl încântau. Azi, ce să-l încânte? Parcul, vorba lui Labiş, se descărnează, în garsonieră este cam la fel ca-n stradă, plus că ţiuie de la staţia electrică, trecutul îi apare ca un film prost povestit de-un străin nemeşteşugit la vorbă, iar viitorul făgăduieşte un Noiembrie fără de sfârşit.

Recomandări: Mirela Pete, Gabi Drăgoi, Zina, Maya Maria.

Foto: Manuela Egle

Older Entries Newer Entries