Joi

Foto: Alex Mazilu

Violeta fu agitată încă de dimineaţă, stare ce se accentuă până către seară. Caius, în schimb, păru să nu observe nimic, petrecându-şi vremea cu lectura. Văzând că soarele se pregăteşte să amurgească, bărbatul îşi aminti un detaliu:

– Noi nu mâncăm nimic astăzi?

Violeta se asemănă, pentru câteva momente, unui samovar încins peste măsură, dacă nu chiar cu o cuctă.

– De mâncat, mâncăm în fiecare zi! Dar, astăzi este joi…

Cum se înţelegea din ton că s-ar desprinde de la sine concluzia, Caius raţionă rapid:

– Şi? Sunt actualizările ZeList?

– Dă-l în futere de ZeList! Nu mai pot eu de statisticile lor! E ziua noastră…

Cei doi conveniră, la începutul legăturii, ca joia să fie dedicată subculturii, în vreme ce restul zilelor să-l consacre Culturii, exceptând duminica – cu inerenta participare la cultul divin public.

Cu destulă greutate, Caius înţelese, însă nu pe deplin:

– A, bine, aşa-i, este joi! Dar, este a patra din lună…

– Şi?

– Cum, şi? Intră în reducerile de 25%, pentru depăşirea crizei. Este elementar, draga mea, regula de trei simplă: Dacă sută la sută însemna în fiecare joi, aplicând reducerea rezultă că astăzi este joia mea liberă…

Violeta spuse mai apoi lucruri foarte grele la adresa crizei, a procentelor, a preşedinţiei şi guvernului, ca şi asupra vieţii în general, promiţând că lucrurile nu vor rămâne astfel. La urma urmei, s-au mai iscat în istorie revoluţii şi din pricini mai modeste…

.

Au deplâns starea Violetei: Elisa, Ioan Sorin Usca, Ana Usca, Nataşa, Orfiv, Link-Ping, Gabi123, World of Solitaire, Simion Cristian, Gabriellajoy, Draculagirl, Mirela Pete, Cristian Lisandru, George Valah, Cati Lupaşcu, Theodora Marinescu, Paul G. Sandu, Rusu Gigi, Geanina Lisandru.

Ţigareta 3

Foto: Alice Drogoreanu

Mergând să cumpere obişnuitele ţigarete Lucky Strike, Caius primi din partea lucrătorului comercial două pachete şi, mai mult după pipăit, acestea-i părură ciudate. „Ce naiba? Parcă ar fi pachete de gumă…” – îşi zise. Privi mai atent pachetele şi, într-adevăr, erau neobişnuit de mici.

– Ce-i cu astea? – întrebă.

– Păi, aţi cerut Lucky Strike. Sunt ca de obicei, pachet roşu…

– Da’ de ce-s aşa mici?

– Păi, sunt de criză, s-au redus cu 15%. Erau de 8 centimetri, acum sunt de 6,8. V-a făcut Statul o favoare, că a aplicat reducerea ca la pensionari. Normal, pentru salariaţi, trebuia să le facă de 6 centimetri…

– Daţi-mi, atunci, Marlboro lung…

– Superloane nu ţinem.

Caius gândi ceva ireproductibil şi, neavând de ales, luă pachetele.

Ajuns în Dinar, domnul plutonier-major Onici se îndură de el şi-i dădu câteva pachete de ţigarete de contrabandă, rămase la dimensiuni decente.

.

75% spamuri: Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Nataşa, Orfiv, Daurel, Gabriela Elena, Cristian Lisandru, Link-Ping, Geanina Lisandru, Theodora Marinescu, Elisa, Dan Pătraşcu, Cosmin Ştefănescu, Călin Hera, Cristian Dima, Mirela Pete, Şilavarăcald, Adakiss, Dispecer Blogosferă, SgReader’s, Oana Stoica-Mujea, Atitudini, Adele, Mihaela Man, Victor, Dumitru Agachi.

Viermele neadormit

În Old Boy’s se consuma o scenă de un autentic dramatism, dacă n-ar fi putut fi privită şi drept comică. Poftiţi politicos afară din Dinar, ne mutarăm şatra pe strada paralelă, aici întâlnindu-l pe Aurel care, într-o halbă, îşi combina Guinness cu Absint în vreme ce lăcrima vârtos.

– Şi eu mai plâng când îmi fac porcărie de asta… – observă domnul plutonier-major Onici.

– Nu de aia plâng! – obiectă individul. Conştiinţa… De trei nopţi visez că stau pe un câmp plin cu gropi, fiecare umplută cu apă termală, şi-n fiecare groapă câte o persoană…

– Câte un individ! – îl corectă Evtihie. Persoană are un înţeles superior…

– În sfârşit, individ. Şi, măcar că ştim unul de celălalt, nu putem comunica, ci zăcem fiecare în groapa noastră, nicio schimbare neîntrezărindu-se…

– Mda! – admise Marcel. Cunosc starea. Cam aşa mă simţeam şi eu câtă vreme făceam prostituţie la revista Racila. Ai săvârşit păcate grele?

– Da! – izbucni nefericitul. Am votat cu derbedeul, deşi m-au atenţionat toţi! Acum, am ajuns de râsul blocului, că eu m-am şi lăudat!…

– Imprudent! – aprecie domnul plutonier. Totuşi, ce-ţi veni să votezi cu ăla?

– Am zis să nu vină comuniştii, că părinţii mei au fost deportaţi în Bărăgan…

Deşi părinţii tuturor trecuseră prin varii împrejurări, ne scăpă legătura. Filaret chiar punctă:

– Mda… Iar, dacă veneau liberalii, îl aduceau pe Rege, Regele aducea moşierii, iar acum toţi am fi purtat botniţă şi-am fi băut coniac cu paiul…

– Nu mai faceţi şi voi mişto de mine! Sufăr!

– Păi, suferi fiindcă te intoxici cu amestecuri nocive! De ce nu te spânzuri? – îi oferi domnul plutonier o alternativă, dar Aurel păru să n-o bage în seamă.

– Am şi mamă nemţoaică! – avu penitentul o nouă răbufnire.

– Acum, nici nemţii nu-s toţi Goethe… – observă Teodosie, după care nu-i mai dădurăm atenţie individului, deoarece începuse să ne plictisească.

.

Au mai asistat: Caius, Adakiss, Cati Lupaşcu, Gabriela Savitsky, Supravieţuitor, Gând licitat, Cristian Lisandru, Black Angel, Elisa, Geotax, Andi Bob, Anavero, Link-Ping, Nataşa, Mirela Pete, Atitudini, Theodora Marinescu, Dumitru Agachi, Cristian Dima, Melami, George Valah, Ioan Sorin Usca, Ana Usca, Orfiv, Gabriela Elena.

Patriotism

Foto: Alex Mazilu

Dacă pe bună dreptate se poate afirma despre Marcel că bea cam mult, în egală măsură va trebui să subliniem patriotismul său efervescent, mergând până la jertfirea de sine.

– Sincer, nu înţeleg de ce se lamentează toţi pentru un rahat de 25%! – ne declară deunăzi. Ar fi trebuit ca ei să aibă iniţiativa de-a dona, nu 25%, ci 75-80%! Când Ţara trece prin dificultăţi, cine s-o sprijine, dacă nu propriii săi fii? Cecenii? Albanezii? Gabonul?…

Iritat, Marcel mai ceru un coniac, apoi continuă:

– Eu nu doar că renunţ bucuros la cele 25 de procente, dar, ca să întăresc bugetul, plătesc şi amenzi în mod deliberat! Astfel, nu ratez niciodată prilejul de a traversa pe culoarea roşie a semaforului, iar când sunt beat fac scandal în casă până ce vine Poliţia să mă amendeze… Şi n-am nicio restanţă, toate amenzile sunt achitate la zi!

– Frumos! – aprecie domnul plutonier-major Onici. Totuşi, mă întreb de unde te echilibrezi? Că nu-i posibil doar să dai…

– A, mai compensez din contrabandă şi din evaziunea fiscală.

– Aşa, da! – apreciarăm noi, după care mai comandarăm ceva.

.

Recomandări patriotice: Elisa, Noapte bună copii, Link-Ping, Gabriela Savitsky, No băsescu Day, Atitudini, Dumitru Agachi, Mirela Pete, Gabitzu, Cristian Lisandru, Idei înghesuite, Cristian Dima, Răzvanrc, Gabriela Elena, Simion Cristian, Şi la vară cald, World of Solitaire, Orry, Cosmin Ştefănescu, Theodora Marinescu, Gabi123, Ioan Sorin Usca, Ana Usca, Caius, Nataşa, Gând licitat, Orfiv.

Un set de dorinţe

Foto: Alice Drogoreanu

Aceste întâmplări s-au petrecut cam în urmă cu zece ani. Povestite atunci, poate n-ar fi fost prea mulţi aceia care m-ar fi crezut, dar, astăzi, adevărul spuselor mele îi este vădit oricui.
Aflasem în acele vremuri că, la balta din Niţchidorf, se petrec fenomene paranormale. Astfel că, dotat cu o superbă undiţă, împrumutată de la un prieten, am mers şi eu să cercetez zona.
Fiind îndeobşte cunoscut că începătorii au şansa de partea lor, după două caracude am prins şi un peşte cu o alură mai deosebită. Acesta, cum fac peştii de soiul lui, a prins pe dată să negocieze, cum că să nu-l mănânc, iar el, în schimb, se angaja să-mi îndeplinească trei dorinţe.
– Pe-alea trei mi le-ndeplineşte mama – i-am răspuns, gândindu-mă la banii de băutură, haleală şi curăţenia în odăiţă. Mie-mi îndeplineşti zece!
Observând că sunt mult mai mare decât el, peştisorul (că, de fapt, un peştişor era) conveni să facă precum îi solicitam eu.
Cum aţi fi făcut şi Dumneavoastră, gândurile mele s-au îndreptat în primul rând către Ţară. Începui, aşadar, să-mi expun dorinţele:
– În primul rând, vreau să intrăm în NATO!
– Păi, vă bagă ăştia oricum, că au nevoie de… – căută peştişorul să mă vrăjească cu de-ale lui.
– Gura! – i-o retezai. Eu vreau să fiu sigur…
– Bine, şefu! – cedă creatura. S-a făcut!
– A doua, să ne integrăm în UE…
– Dar… – începu animalul din nou să grăiască, însă amuţi rapid, observându-mi privirea hotărâtă.
– Apoi, – continuai – îmi doresc ca România să trimită trupe de ocupaţie prin ţări cu care n-are nici în mânecă, nici în clin…
– Nici în clin… – repetă peştişorul, cu vădit rol mnemotehnic.
– Mai vreau un război împotriva Serbiei, la care noi să ne dăm de partea duşmanilor acesteia!
Aici, peştişorul pufni în râs, căci umorul meu îl cucerise.
– Vreau să băgăm în sperieţi toată Europa, cu şuţii şi cerşetorii noştri…
Ipochimenul iar mă întrerupse:
– Păi, dacă intraţi în UE, nu crezi că asta se va rezolva de la sine?
– Probabil, îi răspunsei, dar tu ai să amplifici fenomenul…
– ‘ţeles! – făcu animalul, zâmbindu-mi complice.
– Vreau ca toată presa noastră să fie plină de tâmpenii şi măgării gratuite la adresa Sfintei Rusii!
– Se face! – aprobă captivul, încetând să-mi mai dea sfaturi.
– Îmi doresc – continuai tot mai înflăcărat – un Sinod dominat de ecumenişti, care să compromită iremediabil Ortodoxia!
– Asta aveţi deja, – începu iarăşi captura mea cu comentariile-i nesuferite – dar, în sfârşit, cum spui…
– Vreau realizarea unei Axe Washington-Londra-Bucureşti…
– Vineee! – făcu pocitania, parodiind chelnerii de odinioară.
– Îmi mai doresc un şef de stat cu o educaţie îndoielnică, pentru a avea parte de circ perpetuu, ca să ne râdem…
– În regulă! – confirmă sechestratul. Dar, fii atent, că mai ai doar o dorinţă! Eu zic să te gândeşti şi la sufletul tău…
Avea dreptate, prichindelul! Excesul de altruism era pe punctul de a mă face să uit de propriile-mi interese, în detrimentul binelui naţional. Astfel că-i cerui peştişorului să am întotdeauna parte de femei de moravuri uşoare (dorinţa oricărui pescar, chiar dacă nu toţi o mărturisesc cu atâta sinceritate).
Rezolvând şi acest ultim amănunt, am halit peştişorul, ca să nu dea peste el vreun altul, cu cine ştie ce trăznăi în cap…

Animozităţi

Foto: Alice Drogoreanu

De vreo două săptămâni, Caius o trecu pe Asevia în blogroll. Bucurându-se de reciprocitate, cei doi începură să-şi dea pinguri, până când azi, fără ca ceva s-o fi prevestit, relaţia dintre cei doi s-a tensionat. Totul a pornit de la o discuţie pe messenger.

asevia25: BUZZ!!!

caius28: ce Buzz?

asevia25: dak ai timp ,dmi un bzzz

caius28: nu-i mai simplu dacă discutăm fără să-l mai dau?

asevia25: k !c faci ?

caius28: mă pregăteam să postez ceva.

asevia25: ku petarde ?

caius28: ce petarde?

asevia25: era 1 bank [emoticon adecvat]

caius28: aha…

asevia25: dak postezi itzi dau ping

caius28: Ştii ceva? M-am gândit să nu ne mai pinguim o vreme…

asevia25: aka nam intzeles !dupa tot cea fost intre noi imi spui sa nu ne mai pinguim ?

caius28: O vreme…

asevia25: eshti 1 pork, l-a fel ca totzi ceilaltzi !te skot shi din blogroll !

– Asta e! – concluzionă Caius.

Link-exchange

Foto: Alex Mazilu

Cum Raul lipsi vreo câteva zile din Dinar, am presupus că se va fi lăsat din nou târât de pornirile josnice şi de imbolduri grosiere. Azi, văzându-ne din nou colegul, l-am întrebat:

– Unde-ai fost atâta vreme?

– Am cunoscut-o pe una… – ne lămuri.

– Aţi făcut şi link-exchange? – se interesă domnul plutonier-major Onici.

– Ne-am dat şi pinguri!

Caius simţi nevoia să intervină:

– Şi pe cât este-n ZeList?

– În ZeList nu ştiu, da’ la mine-n blogroll e pe 412.

Alegeri

Foto: Alice Drogoreanu

Nefiresc pentru el, Caius mă abordă încă din zorii zilei, dorind să–mi ofere un coniac bun. Optai pentru un Martell, în vreme ce colegul îmi dădu de înţeles din priviri că ar dori să stăm mai aparte, pentru a nu auzi toţi conversaţia noastră. De altfel, am şi promis să nu divulg nimic din cele discutate! Iar faptul că le postez pe blog este irelevant, deoarece se ştie că aici scriu literatură, astfel că cele mai multe lucruri narate sunt pură ficţiune.

– M–am săturat să–mi tot dau pinguri singur!… – începu el să se confeseze.

– Dar, ţi–am mai dat şi eu câteva… – replicai.

– Mda…, însă, în alt sens am vrut să zic…

Brusc, mă dumirii.

– Cauţi bloggeriţa pereche?

– Da. Însă, ar fi câteva probleme. N-aş vrea să fie nici între primii 300 din ZeList, ca să râdă toţi că–i mai tare ca mine, însă nici să mă fac de rahat cu vreuna de pe 12.000… Aşa, cam între 300 şi 500…

– Păi, sunt vreo optzeci de nume în intervalul indicat, ai de unde alege!

– Mda… În plus, n–aş vrea să par corupător de minore, dar nici să mă aleg cu vreo babetă…

După câteva analize, rămaserăm la vreo patruzeci de nume.

– Şi, dacă se poate, să nu fie cine ştie ce urâciune!

Aici, începui să mă impacientez:

– Acum, sper că nu vrei şi-un păr mătăsos, punând în valoare un zâmbet strălucitor de alb! Dacă mai faci multe mutre, o să-ţi dai pinguri de unul singur toată viaţa…

Reculegându-se, colegul îşi notă douăzeci de nume, apoi purcese să le vrăjească pe mess, notând cu acribie într-un carneţel care pare dispusă şi care nu prea.

Siniteana (fragment)

Foto: Alice Drogoreanu

.

Siniteana

(Operă în patru acte. Muzica și Libretul: Ivan I. Uska)

Actul I

Scena 1

(Sintea Mică. În bucătăria de vară, trebăluiesc Bunica şi două Vecine. Pe poartă apare Ionel, monoclit bine)

BUNICA: Şie-i cu tinie?

IONEL: M-o bătut…

BUNICA: Şinie? Şiniie?!

IONEL: Un băiat mai mare.

BUNICA: Indie? Iindiie?!

IONEL: Colo, la Ştefan.

BUNICA: Da’ şie-ai căutat tu la Ştiefan? Ha? Spunie!

IONEL: Am fost să-mi iau o raderă.

BUNICA: Da’ n-ai tu raderă acasă? La ce-ţi trebuia raderă? Indie ţi-i radera?

IONEL: Mi-o furat-o băieţii la şcoală…

BUNICA: Ioi, că mă omoară copilul ăsta!

VECINELE: Aşa e! Îi creşti şi, într-o zi, te pomeneşti că te dau afară din casă…

.

Public:  Cati Lupaşcu, Gabriela Elena, Răzvanrc, Mirela Pete, Cristian Dima, Adele, Ioan Sorin Usca, Supravieţuitor, Ana Usca, Caius, Orfiv, Theodora Marinescu, Gabriela Savitsky, Şilavarăcald, Black Angel, Nataşa.

Facerea de bine

Foto: Mirela Pete

Fiecare început de lună încerc să-l presar cu fapte bune, ca să am o oarecare rezervă şi să treacă mai uşor neobservate ulterioarele josnicii inerente.

Cu prilejul ultimului 1 Mai, băgând de seamă că, în blocul nostru, uşile se deschid spre interior, am legat cu o funie clanţele exterioare ale apartamentelor 11 şi 12, spre deliciul tuturor celorlalţi locatari. Astfel, am rezolvat mai multe aspiraţii: celor din apartamentele cu pricina le-am oferit ocazia de a prăznui şi Ziua Mondială a Libertăţii Presei, mutându-i din timpul profan într-unul – dacă nu sacru – cel puţin consacrat, iar celorlalţi le-am dăruit un neaşteptat prilej de a râde cu poftă. În plus, sechestraţii au constatat că, odată blocat într-un imobil, nimeni nu-ţi va deschide până nu adresezi calde rugăminţi, alcătuite din cele mai alese vorbe. Doamna Vlădeanu a învăţat astfel că vorba dulce mult aduce, iar doamna Cârlan va cunoaşte nemijlocit că cel mai bun dascăl e păţania. Deja au început să povestească prin cartier cum au petrecut, de 3 Mai, fortuit.

Astăzi am constatat cu bucurie că oraşul începe să revină la viaţă, redeschizându-se toate barurile. Înduioşat de câteva stacane cu coniac, am întâlnit mai apoi o fată care, din motive ce mi-au rămas necunoscute, era pe punctul de a se topi de fericire. Atâta mulţumire-i iradia întreagă fiinţa, încât ar fi putut contamina toată urbea! Nu, însă, şi pe mine… Pe dată am făcut un gest din mână, spunându-i printre dinţi:

– Când îţi trag una!…

Intervenţia mea a remontat-o pe dată, amintindu-i că viaţa nu este aşa cum pare câteodată. Cum spunea un distins contemporan, avem nevoie de echilibru! Generos, i-am oferit tinerei în discuţie echilibrul necesar…

Ştiu, însă, că momentele bune sunt urmate de căderi, astfel că nu mă iluzionez că aş fi păşit în cine ştie ce primăvară miraculoasă. Curând, zilele vor redeveni terne, Administraţia Financiară îşi va reintra în atribuţiuni, iar anotimpurile se vor perinda către nicăieri…

.

Trimitem spamuri către: Cristian Dima, Supravieţuitor, Orfiv, Gabriela Savitsky, Cristian Lisandru, World of Solitaire, Theodora Marinescu, Elisa, Adele, Link-Ping, Anavero, Natasha, Gând licitat, Caius, Ana Usca, Ioan Sorin Usca.