Creşteri

Aurel năvăli entuziast în Dinar:

– Aţi auzit că vor să ni le mărească din toamnă?

Probabil pedelistul îşi va fi spus că, dându-ne o veste bună, îl vom ajuta să-şi cumpere un langoş, însă noi eram posaci:

– Or fi vrând ei – răspunse domnul plutonier-major Onici -, da’ nouă nu ne-o mai măreşte nici Julia Roberts! Cine ştie, poate Maria Şarapova…

Negăsind altă ştire cu tentă optimizantă, Aurel răbdă toată ziua fără langoş. Mulţi îl bănuim, în schimb, că bea apă de câte ori merge la closet. Însă, dacă personalul localului este delăsător, nu ne-am mai obosit să-l reclamăm.

.

Recomandări: Carmen, Cristi Milla, Dana Pătrănoiu, Gabi123, Grişka, Paporniţa, Supravieţuitor, Verovers.

Ţigareta 3

Foto: Alice Drogoreanu

Mergând să cumpere obişnuitele ţigarete Lucky Strike, Caius primi din partea lucrătorului comercial două pachete şi, mai mult după pipăit, acestea-i părură ciudate. „Ce naiba? Parcă ar fi pachete de gumă…” – îşi zise. Privi mai atent pachetele şi, într-adevăr, erau neobişnuit de mici.

– Ce-i cu astea? – întrebă.

– Păi, aţi cerut Lucky Strike. Sunt ca de obicei, pachet roşu…

– Da’ de ce-s aşa mici?

– Păi, sunt de criză, s-au redus cu 15%. Erau de 8 centimetri, acum sunt de 6,8. V-a făcut Statul o favoare, că a aplicat reducerea ca la pensionari. Normal, pentru salariaţi, trebuia să le facă de 6 centimetri…

– Daţi-mi, atunci, Marlboro lung…

– Superloane nu ţinem.

Caius gândi ceva ireproductibil şi, neavând de ales, luă pachetele.

Ajuns în Dinar, domnul plutonier-major Onici se îndură de el şi-i dădu câteva pachete de ţigarete de contrabandă, rămase la dimensiuni decente.

.

75% spamuri: Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Nataşa, Orfiv, Daurel, Gabriela Elena, Cristian Lisandru, Link-Ping, Geanina Lisandru, Theodora Marinescu, Elisa, Dan Pătraşcu, Cosmin Ştefănescu, Călin Hera, Cristian Dima, Mirela Pete, Şilavarăcald, Adakiss, Dispecer Blogosferă, SgReader’s, Oana Stoica-Mujea, Atitudini, Adele, Mihaela Man, Victor, Dumitru Agachi.

Viermele neadormit

În Old Boy’s se consuma o scenă de un autentic dramatism, dacă n-ar fi putut fi privită şi drept comică. Poftiţi politicos afară din Dinar, ne mutarăm şatra pe strada paralelă, aici întâlnindu-l pe Aurel care, într-o halbă, îşi combina Guinness cu Absint în vreme ce lăcrima vârtos.

– Şi eu mai plâng când îmi fac porcărie de asta… – observă domnul plutonier-major Onici.

– Nu de aia plâng! – obiectă individul. Conştiinţa… De trei nopţi visez că stau pe un câmp plin cu gropi, fiecare umplută cu apă termală, şi-n fiecare groapă câte o persoană…

– Câte un individ! – îl corectă Evtihie. Persoană are un înţeles superior…

– În sfârşit, individ. Şi, măcar că ştim unul de celălalt, nu putem comunica, ci zăcem fiecare în groapa noastră, nicio schimbare neîntrezărindu-se…

– Mda! – admise Marcel. Cunosc starea. Cam aşa mă simţeam şi eu câtă vreme făceam prostituţie la revista Racila. Ai săvârşit păcate grele?

– Da! – izbucni nefericitul. Am votat cu derbedeul, deşi m-au atenţionat toţi! Acum, am ajuns de râsul blocului, că eu m-am şi lăudat!…

– Imprudent! – aprecie domnul plutonier. Totuşi, ce-ţi veni să votezi cu ăla?

– Am zis să nu vină comuniştii, că părinţii mei au fost deportaţi în Bărăgan…

Deşi părinţii tuturor trecuseră prin varii împrejurări, ne scăpă legătura. Filaret chiar punctă:

– Mda… Iar, dacă veneau liberalii, îl aduceau pe Rege, Regele aducea moşierii, iar acum toţi am fi purtat botniţă şi-am fi băut coniac cu paiul…

– Nu mai faceţi şi voi mişto de mine! Sufăr!

– Păi, suferi fiindcă te intoxici cu amestecuri nocive! De ce nu te spânzuri? – îi oferi domnul plutonier o alternativă, dar Aurel păru să n-o bage în seamă.

– Am şi mamă nemţoaică! – avu penitentul o nouă răbufnire.

– Acum, nici nemţii nu-s toţi Goethe… – observă Teodosie, după care nu-i mai dădurăm atenţie individului, deoarece începuse să ne plictisească.

.

Au mai asistat: Caius, Adakiss, Cati Lupaşcu, Gabriela Savitsky, Supravieţuitor, Gând licitat, Cristian Lisandru, Black Angel, Elisa, Geotax, Andi Bob, Anavero, Link-Ping, Nataşa, Mirela Pete, Atitudini, Theodora Marinescu, Dumitru Agachi, Cristian Dima, Melami, George Valah, Ioan Sorin Usca, Ana Usca, Orfiv, Gabriela Elena.

Patriotism

Foto: Alex Mazilu

Dacă pe bună dreptate se poate afirma despre Marcel că bea cam mult, în egală măsură va trebui să subliniem patriotismul său efervescent, mergând până la jertfirea de sine.

– Sincer, nu înţeleg de ce se lamentează toţi pentru un rahat de 25%! – ne declară deunăzi. Ar fi trebuit ca ei să aibă iniţiativa de-a dona, nu 25%, ci 75-80%! Când Ţara trece prin dificultăţi, cine s-o sprijine, dacă nu propriii săi fii? Cecenii? Albanezii? Gabonul?…

Iritat, Marcel mai ceru un coniac, apoi continuă:

– Eu nu doar că renunţ bucuros la cele 25 de procente, dar, ca să întăresc bugetul, plătesc şi amenzi în mod deliberat! Astfel, nu ratez niciodată prilejul de a traversa pe culoarea roşie a semaforului, iar când sunt beat fac scandal în casă până ce vine Poliţia să mă amendeze… Şi n-am nicio restanţă, toate amenzile sunt achitate la zi!

– Frumos! – aprecie domnul plutonier-major Onici. Totuşi, mă întreb de unde te echilibrezi? Că nu-i posibil doar să dai…

– A, mai compensez din contrabandă şi din evaziunea fiscală.

– Aşa, da! – apreciarăm noi, după care mai comandarăm ceva.

.

Recomandări patriotice: Elisa, Noapte bună copii, Link-Ping, Gabriela Savitsky, No băsescu Day, Atitudini, Dumitru Agachi, Mirela Pete, Gabitzu, Cristian Lisandru, Idei înghesuite, Cristian Dima, Răzvanrc, Gabriela Elena, Simion Cristian, Şi la vară cald, World of Solitaire, Orry, Cosmin Ştefănescu, Theodora Marinescu, Gabi123, Ioan Sorin Usca, Ana Usca, Caius, Nataşa, Gând licitat, Orfiv.

Link-exchange

Foto: Alex Mazilu

Cum Raul lipsi vreo câteva zile din Dinar, am presupus că se va fi lăsat din nou târât de pornirile josnice şi de imbolduri grosiere. Azi, văzându-ne din nou colegul, l-am întrebat:

– Unde-ai fost atâta vreme?

– Am cunoscut-o pe una… – ne lămuri.

– Aţi făcut şi link-exchange? – se interesă domnul plutonier-major Onici.

– Ne-am dat şi pinguri!

Caius simţi nevoia să intervină:

– Şi pe cât este-n ZeList?

– În ZeList nu ştiu, da’ la mine-n blogroll e pe 412.

Sensul vieţii

Foto: Alice Drogoreanu

S-a mai întâmplat şi-n alţi ani să ne potopească arşiţa în luna Mai, însă, de fiecare dată, avem tentaţia să susţinem că: „Eu n-am mai pomenit, în Mai, aşa o căldură!”. Că temperaturi similare au fost ori n-au fost în trecut, e o chestiune ce ţine de subiectivismul fiecăruia, singuri meteorologii putând prezenta date ştiinţifice, perfectibile la rândul lor. Cert este că disconfortul pricinuit de aerul sufocant şi repulsia faţă de propriul trup jilav şi năclăit împing spre singura soluţie obiectivă rămasă: refugiul în matca primitoare a Dinarului, lpcal dotat cu aer condiţionat.

– Băi, deja mor când văd soarele strălucind! – rosti domnul plutonier-major Onici, cu năduf.

– Da, e supărător la ochi… – încercă Remus să aprobe.

– Lasă-mă, dom’le, cu ochii, eu vorbesc de epidermă!

– Sigur, şi aia…

Începurăm să bănuim că Remus este dispus să aprobe orice, doar aşa, ca să nu se certe. Or, aceasta era o abatere de la dogmele Dinarului, pericolul plictisului pândind după uşă.

– Acum, asta e! – intervenii eu. Până-n Octombrie, ne punem pe Dinar. După aia, mai vedem noi, poate tragem o tură şi pe la Harold’s…

– Bun, şi până-atunci ce facem? – deschise Teodosie un nou subiect.

– Ce să facem? Prindem muşte pe-aici… Irina, fă-mi un cocteil letal!

Comanda aparţinu domnului plutonier, care părea cel mai iritat. După o vreme, se explică:

– Acum, cu căldura, asta e, n-ai ce-i face!… Chestia e că mi-a dat Tomata un subiect de meditaţie…

– Te cunoşti cu Tomata? – fu curios Filaret.

– Aşa… de pe mess. Da’ i-am zis că am treizeci de ani şi că sunt redactor-şef la un ziar. Plus că-i citesc blogul cu sfinţenie…

– Ca pe Sfânta Scriptură… – mai avu Remus o tentativă de-a fi pe placul domnului plutonier.

– Ca pe Pagini Aurii! – făcu, îmbufnat, domnul Onici. Nu te mai băga în discuţii care te depăşesc!

– Şi ce mai zice Tomata pe blog? – căută Evtihie să menţină apele-n albie.

– O chestie interesantă… Cică, să ne gândim cam cum am vrea să fie propria noastră viaţă…

Ca o adiere răzleaţă, ne-or mai fi trecut oarecând tuturor astfel de idei prin minte. Totuşi, niciunul dintre noi n-a încercat să teoretizeze pe acest subiect. Ba chiar era, în opinia mea, formulat cam vag. Că, de vrut, poţi să vrei multe…

Marcel, profitând de-un jet de aer rece, găsi un mod pertinent de-a pune problema:

– Chiar! Care-i sensul vieţii?…

– Care e?… – începu domnul plutonier să aprofundeze. Aşa, la o privire superficială, te naşti, trăieşti şi mori, cu adaosurile necesare… Dar, asta poţi s-o spui şi despre şoareci! Omul, însă, omul!- vorba lui Oblomov… Care-i menirea lui?

Desigur, mai comandarăm câte ceva, căci se anunţau dezbateri grave.

– După Rebecca – interveni Caius -, viaţa-i un căcat.

– Ei, asta o zice aşa, la nervi… – nuanţă Teodosie. Măcar că, în cazul tău, are dreptate chiar şi atunci când n-o rosteşte. Aşa, mai zice şi Crina că idealul este să te odihneşti, dar asta o afirmă pe fondul acumulării de oboseală, că altfel, n-ar opri-o nimeni să se odihnească cât are chef… Noi cum putem sta toată ziua în Dinar? Mai vine şi Oana să susţină nu ştiu ce, că nici ea nu ştie ce vrea, Răzvan are alte opinii, da’ la el e mai complicat şi nu pricepi nimic… E greu de ajuns la un numitor comun!

Caius simţi nevoia să intervină:

– Da’ Gabriela ce zice? Hî, hî, hî!…

– Zice că să taci din gură şi să te-apuci să speli closetele! – îl domoli domnul plutonier-major Onici, după care continuă: Ca om, cred că trebuie să faci ceva deosebit! De pildă, să înghiţi 700 de grame de pioneze…

– De ce 700? – exprimă Filaret o mirare colectivă.

– Pentru că 650 de grame a înghiţit deja un australian…

– Şi? – întrebarăm noi.

– Şi a ajuns la intervenţie chirurgicală, da’ şi-n Cartea Recordurilor… Oricum, e o performanţă! Cam ca şi cum s-ar masturba Caius legat la ochi…

Marcel avu o revelaţie:

– Chiar, Caius! De ce nu încerci să intri-n Guinness?…

De aici, discuţia luă o altă turnură, unii susţinând că Guinness este o bere neagră irlandeză, iar alţii opinând că-i Guinness, şi că doar noi socotim că este bere, irlandezii afirmând că este ceva aparte.

– Ştiţi ceva? – concluzionă domnul plutonier. Ce-ar fi să mergem la benzinărie, să ne dumirim prin experiere?…

– Empiric… – întări Marcel, dar primi o palmă peste ceafă.

Ne mutarăm toţi, cu excepţia lui Caius, care avea puţin de lucru, şi luarăm disputata băutură Guinness, alături de sandvişuri calde. Pe la a doua cutie, ne obişnuirăm cu ciudatul lichid, astfel că Remus opină:

– În definitiv, asta-i viaţa: Mânci, bă, bei, bă, şi…

– Da, bine, ştim! – intervenirăm noi, nedorind să auzim cuvântul lipsă.

– Şi dacă ştiţi, ce mă mai futeţi la icre? – se revoltă Remus care, aşa cum s-a observat, nu este tocmai un fin diplomat.

.

(Alte) recomandări: Elisa, Theodora Marinescu, Andi Bob, Grişka, Orfiv, Supravieţuitor, Caius, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Ragnar, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Mirela Pete, Noapte bună copii, Dispeceriţa, Oana Stoica Mujea, Gabriela Savitsky, Gabi123, Simion Cristian, Link-Ping, Anavero, Nataşa, Simona Ionescu, Gând licitat, Atitudini, Cati Lupaşcu.

Filosofia

Foto: Alex Mazilu

E un fapt cunoscut că, în urbea noastră, iubitorii de înţelepciune se întâlnesc la Dinar, dezbătând acolo până când, deveniţi prea gălăgioşi, sunt rugaţi să mai poftească şi altă dată, după care-şi cărăbănesc şatra mustind de idei profunde la Old Boys, situat ceva mai la vale.

Întrunindu-ne astăzi mai mulţi înţelepţi, am trecut în revistă cele mai interesante idei de pe piaţă. Caius, rătăcit printre noi datorită nu se ştie cărui hazard, deşi părea absorbit exclusiv de o fată de la una din mesele alăturate, înregistra, totuşi, şi frânturi din cele ce le debitam noi, astfel că ne întrerupse oarecum intempestiv:

– Da’, cum face broasca aia că n-o prinde Ahile?

Întrebarea se referea la un caz particular, pe care colegul nostru, ca să-l numim astfel, dorea să-l generalizeze.

– E simplu… – răspunse Teodosie. Broasca are un mic avans şi, descompunându-se apoi timpul, Ahile rămâne perpetuu în urma ei…

Pentru neiniţiaţii în Filosofie, atrag atenţia că era vorba despre o broască ţestoasă, care, din motive anatomice precis definite, nu ţopăie, asemeni altor surate de-ale sale.

– Şi silogismul cum vine? – mai vru Caius să afle.

Filaret îi explică, rezumativ, principiul:

– Din alăturarea a două enunţuri, îl obţii pe al treilea, cu valoare de concluzie. De pildă, cum văd că te uiţi mai mult la Cipriana decât eşti atent la noi, putem alcătui următorul silogism:

A. Toate tipele vor.

B. Cipriana e tipă.

C. Cipriana vrea şi ea.

Caius privi vrăjit având, totuşi, o obiecţie:

– Da, dar e cu unu’…

– Nu face nimic! – intervenii eu. Aplici, în caz de forţă majoră, tactica broaştei ţestoase…

După ce-şi făcu curaj cu un păhăruţ de Bourbon, Caius merse hotărât către Cipriana şi-i declară:

– Domnişoară, doresc să vă comunic că mi-aţi stârnit interesul şi, dat fiind faptul că sunteţi tipă, conform punctului C dintr-un silogism, rezultă că doriţi tot aia…

Cum interesul lui Caius era unul manifest, însoţitorul Ciprianei avu, la rându-i, propria opinie, căreia-i dădu expresie pe dată:

– Băi, porcule, nu ţi-e puţin jenă să vii aici cu…

Dat fiind că amicul Caius procedă asemenea broaştei ţestoase care, oarecând, îl întrecu pe Ahile, n-am mai prins finalul expunerii. În schimb, cum am putut vedea prin ferestruică, Caius fu prins destul de repede de către noul Ahile, timpul refuzând să se descompună corespunzător în cazul său. Cum îl mai văzurăm pe Caius luând bătaie în împrejurări similare, întâmplarea nu ne-a stârnit un interes deosebit, astfel că îi oferirăm Ciprianei ceea ce Caius, datorită conjuncturii, nu putuse s-o facă.

Îmi vine greu să estimez cum ar fi sfârşit Caius fără intervenţia angajaţilor de la Hotelul Perla, situat peste drum. Aceştia au mediat pe lângă ofensatul Ahile spunându-i că, decât să-l bage în spital pe abjectul individ, ar fi în egală măsură educativ dar, pe deasupra, mult mai util, să-l pună să cureţe trotuarul de reziduuri. Ahile consimţi şi, bucuros că a scăpat atât de ieftin, Caius se apucă cu râvnă de treabă. Venit în zonă să vadă ce se-ntâmplă, domnul plutonier-major Onici îl încuraja, din vreme-n vreme, rostind sacadat:

– Nu sta degeaba! Dă-i bătaie cu măturatul, dă-i bătaie cu măturatul!…

Când trotuarul fu curăţat impecabil, reveni şi Ahile în aşezământ, încă tulburat de întâmplare.

– Porcul naibii!- răbufni acesta. Să se dea la prietena mea! Aţi văzut, doar…

Atât noi, cât şi Cipriana, zâmbirăm şi-i dădurăm dreptate, concluzionând că aşa-s unii oameni, n-ai ce să le faci!… Apoi, la un alt rând de coniac, lăudarăm la unison virtuţile Filosofiei.

.

Recomandări: Idei înghesuite, Link-Ping, World of Solitaire, Gabriela Savitsky, Şi la vară cald, Elisa, Madi, Gabriela Elena, Gabi123, Simona Ionescu, Ioan Sorin Usca, Ana Usca, Supravieţuitor, Raza mea de soare, Theodora Marinescu, Mirela Pete, Dumitru Agachi, Octavia Sandu, Chat Noir, Consiliul Naţional al Blogosferei, Dispecer Blogosferă.

Gripa porcină (De 1 Mai)

Foto: Alice Drogoreanu

.

Raul intră preschimbat în Dinar, chipul său trădând o îngrijorare nedisimulată. Ştiindu-l, în general, un tip insensibil (ca să mă exprim delicat), domnul plutonier-major Onici îl întrebă părinteşte:

– Ce naiba ai?

– Cred că am făcut gripă porcină… – răspunse Raul abătut.

– Care-ar fi simptomele? – se interesă Teodosie, plănuind, probabil, şi remediul. Este îndeobşte cunoscut că, de regulă, după câteva păhăruţe de coniac angoasele dispar.

– Păi, miros de-am ajuns să călătoresc singur în tramvaie, la filarmonică mănânc seminţe, cu femeile discut doar dacă sper să-mi pice ceva, în sensul relaţiilor trupeşti – preciză el pentru Caius -, problemele semenilor mă lasă rece, la restaurant râgâi şi-mi sug dinţii, sunt slugarnic cu mai-marii zilei şi crud cu inferiorii, rup florile…

O vreme, amuţirăm contrariaţi. Reculegându-ne oarecum, opinarăm:

– Păi, aşa ai fost tu întotdeauna!…

– Da – admise Raul -, însă acum am şi febră.

Convenirăm că este ceva dubios, iar Teodosie îi recomandă un coniac dublu, coniac pe care Sandu îl aduse pe dată. Cât despre sărbătoarea internaţională a celor ce muncesc, o prăznuirăm conform datinii, pentru a nu rămâne ziua nebifată.

.

Recomandări: Transildania, Elisa, Ana Usca, Nataşa, Orfiv, Ioan Sorin Usca, Mirela Pete, Link-Ping, Idei înghesuite, Şilavarăcald, Cristian Lisandru, Ragnar, Supravieţuitor, Grişka, Gabi123, Atitudini, Dumitru Agachi, Andi Bob, Gând licitat, Theodora Marinescu, Octavia Sandu, Dennis, Black Angel.

Tradiţii

Foto: Alice Drogoreanu

Deşi, conform tradiţiei, ultima zi a lui Aprilie ne găsi în Dinar, aceasta se arătă mohorâtă, cu fuioare plumburii pe-ntreg cerul şi-un vânt venit de nicăieri şi de pretutindeni care, oricât te-ai fi dichisit în odaie, odată ieşit în uliţă te zburlea, făcându-te să arăţi ca dracu’. Cu toate că domnul plutonier-major Onici poartă chipiu, iar calviţia îl face să nu se sinchisească de vânt, din punct de vedere estetic vorbind, totuşi, dispoziţia sa era una sumbră, în acord cu dimineaţa cenuşie. Îşi aminti, printr-un hazard logic, că-i văduv de câţiva ani, că a fost părăsit de concubină săptămâna trecută, aceasta reproşându-i programul încărcat, dar, în fapt, fiind vorba despre cu totul altceva, şi că, rămas cu desăvârşire singur, îi va oferi din nou tradiţionalul buchet de flori (prevestind 1 Mai) toantei de Mirela, colega de birou, căreia i-ar fi dat cu mult mai mare entuziasm un picior în cur…

Măcinat lăuntric de aceste frânturi de gânduri cu tentă pesimistă, domnul Onici descinse în local şi, sustrăgându-se rutinei zilnice, merse direct către closet. Reveni din încăperea anexă după o oarecare vreme şi, pe tonu-i binecunoscut (cel puţin nouă, fidelilor Dinarului), sparse tăcerea nefirească:

– Bună ziua! Mă numesc plutonier-major Onici Viorel şi doresc să ştiu cine s-a suit cu picioarele pe capacul closetului şi a stins ţigareta pe suportul pentru hârtia igienică…

Pe dată, toţi privirăm către Caius care, singur la o masă, îşi luase cincizeci de mililitri de naiba ştie ce poşircă. Dar, cum acesta nu răspunse nimic, domnul Onici continuă:

– Hai, nu te-ascunde acum! Eu îl ştiu pe ăla care-a fost, da-i mai bine să recunoască singur!…

În vreme ce noi ne întrebam cum s-ar putea să recunoşti ceva în colectiv, Caius continuă să mimeze naivitatea, părând că n-ar fi vizat în vreun fel. În consecinţă, domnul plutonier-major merse până la masa ocupată vremelnic de acesta:

– Văd că nu vrei să mărturiseşti! – i se adresă pe un ton aspru. De ce te-ai urcat cu picioarele pe capacul closetului?…

– Eu nu m-am urcat cu picioarele pe capacul closetului… – încercă individul să nege evidenţa.

– Zău? – introduse domnul plutonier un ton ironic. Dar, unde te-ai mai urcat tu cu picioarele?…

Până şi Caius a dedus că situaţia sa se agravează:

– Nu m-am urcat cu picioarele!…

Domnul Onici ni se adresă, de această dată, nouă, oamenilor serioşi:

– Auziţi? Cică el merge-n mâini la closet…

Revenind la Caius, căruia nu avea rost să-i mai ceară actele, datele sale personale fiind cunoscute pe de rost, îi spuse ceva mai explicit:

– Cu ce ocazie pe aici?

– Am intrat să beau ceva… – murmură delicventul.

– Normal! La sfârşit de Aprilie, în loc să fii la muncă şi să-i cumperi la doamna o floare, tu te-mbeţi din zorii zilei şi mergi acasă pişat pe tine!…

– Dar, nu m-am pişat pe mine…

Ultima replică a lui Caius ne-a binedispus pe toţi. „Încă nu, – ne ziceam în gând – da’, vezi tu la Secţie!…”.

Cum Caius fu dus până la Secţia 2 de Poliţie, situată în apropiere, sub acuzaţiile de ultraj, distrugere de bunuri şi mod de viaţă parazitar, o vreme se lăsă din nou tăcerea. Cu toate că am fi avut motive să ne amuzăm, veselia ni se curmă repede şi-o tristeţe păstoasă se insinuă în inima fiecăruia.

Ceva mai târziu reveni şi domnul plutonier-major, obosit în urma anchetării infractorului. Ceru o sticlă de coniac şi, după ce sorbi o stacană, începu să se confeseze:

– Nimănui nu-i pasă de simţămintele unui poliţai! Eşti bun doar să prinzi infractorul şi să o iei în freză de la superiori… Gagicile mai de Doamne-ajută se uită numa’ după scriitoraşi, microbiştii te înjură, iar vecinii te salută rece şi şuşotesc în urma ta… Să le ia dracu’ pe toate!…

Tuturor ni s-a părut o concluzie logică, chiar dacă oarecum în disonanţă cu aerul (cel puţin, teoretic!) pre-sărbătoresc al zilei.

.

Recomandări: Nataşa, Noapte bună copii, Ana Usca, Orfiv, Elisa, Ioan Sorin Usca, Ana Veronica, Cristian Lisandru, Cati Lupaşcu, Gabi123, Gabriela Elena, Grişka, Creatza, Link-Ping, Anavero, Gând licitat, Cristian Dima, Dumitru Agachi, Gabriela Savitsky, Theodora Marinescu, Geanina Lisandru, Atitudini, Teo Negură, Simion Cristian, Supravieţuitor.

Întâmplare simplă

Foto: Alice Drogoreanu

.

Dimineaţa a fost mai mohorâtă chiar decât chipul domnului plutonier-major Onici, dar nici acesta din urmă nu era cu mult mai senin. Intrând ca o rafală de vânt în Dinar, domnul plutonier privi scurt către locul gol, în care firesc ar fi fost să se afle Radu, apoi întrebă:

– Cine-a strivit corola de minuni a lumii?…

Tuturor, întrebarea ne-a părut retorică, deoarece îndată privirile ni se îndreptară către Caius. Pricepând, într-un târziu, că e vizat, Caius murmură:

– Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…

– Nu pe dracu’! – tună domnul Onici. Adică, nici nu mai ai ce strivi, că ai strivit-o deja… Dă-i drumu’ şi spală closetele!

Din rutină, Caius se supuse. Încăperea se cufundă, pentru o vreme, în tăcere. Văzduhul cenuşiu ne pătrunse în inimi, astfel că nu mai rămase loc nici pentru o fărâmă de bucurie. Cum aproape că ne venea şi nouă să spălăm ceva, ori nu ştiu ce să mai facem ca să înviem atmosfera, Marcel întrebă:

– Şi chiar a strivit ăsta corola de minuni a lumii?…

– A strivit pe dracu’! – mormăi domnul plutonier. Nu există nicio corolă de minuni a lumii! Lumea-i cum este, ca să mă exprim eufemistic. Iar ca dânsa suntem noi…

Dacă nu în aceiaşi termeni, intuirăm răspunsul. De fapt, nici nu putea fi altul…

După o vreme, Caius reveni în salon spunând că a terminat. Domnul plutonier avu un punct de vedere diferit:

– Lasă vrăjeala! Spală cum trebuie, că te verific la sfârşit şi, dacă nu-i totul lună, ai încurcat-o!…

Resemnat, Caius reintră în closet, zdrăngănind nu ştiu ce în răstimpuri.

.

Recomandări: Ana Usca, Nataşa, Orfiv, Ioan Sorin Usca, Supravieţuitor, Dispeceriţa, Theodora Marinescu, Andi Bob, Gabitzu, Gând licitat, Link-Pink, Gabi123, Elisa, Cristian Lisandru, Dispecer blogosferă, Răzvanrc, Sfântu’ Simon, Anavero, Consiliul Naţional al Blogosferei, Atitudini, Mirela Pete.