Pășind în crângul sacru, marea preoteasă Norma adulmecă și privirea-i căpătă luciri de oțel:
– Aici a fost un bărbat! Mirosul nu m-a înșelat niciodată!…
– Ce bărbat? – se miră Clotilde.
Tânăra druidă poate nu se exprimă tocmai corect, căci nu ceruse identitatea aceluia, ci se miră cum poți adulmeca o nălucă într-un spațiu deschis, în care vântul suflă încotro voiește, în pofida stejarilor care mai fac un oarecare paravan. Norma luă întrebarea la propriu:
– Nu știu ce bărbat, lasă-mă să mă concentrez! Unul, oricum, cu gânduri necurate…
Proconsulul Pollione nu era nici pe departe vreun nespălat, ca să poată fi detectat, și nici vreun cochet, care să se dea cu parfumuri. Gânduri nu întru totul pure va fi avut, căci venise în crâng după Adalgisa. Norma începuse, prin cine știe ce instinct, să bănuiască ceva, însă nu desluși chiar instantaneu ce se petrecuse.
– N-o fi fost Oroveso? – încercă Clotilde să ajute.
– Exclus! După el, rămâne un miros fizic, pătrunzător, ca și cum cepe, ridichi și cartofi ar fi putrezit într-o găleată, ăla-ți mută nasul și-n vârf de munte!… Aici, simt mai mult vinovăție… Cineva o fi atentat la vreo preoteasă. Adică, la Adalgisa.
– De ce taman la ea?
– Păi, e singura tânără și faină. Flavia, sărmana, e doar tânără. Dacă i-ar da vreunui libretist prin minte să scrie despre noi, iar zice Flavio, la cum arată… Așa că rămâne doar Adalgisa.
– Și eu? – vru să mai afle Clotilde, nepărând tocmai măgulită.
– Tu ești cu mine – găsi Norma o ieșire decentă. S-o luăm metodic… Un bărbat a trecut pe aici. Cum nu pute, înseamnă că nu e gal de-al nostru, ci roman. Or, ce alt roman, în afară de Pollione, ar avea tupeul să vină în crâng? A răpit-o pe Adalgisa! Bine, nu zic c-a luat-o cu sila, că și aia… numai la preoția ei nu-i stătea mintea!
– Eu am încercat să-i spun…
– Ai încercat pe dracu! – scurtă marea preoteasă discuția.
Într-adevăr, Adalgisa era de negăsit. Oroveso înmiresmă luminișul, în modul său inconfundabil și, auzind de dispariție, ridică din umeri:
– Cap de bărbat! Gândește cu… iartă-mă, Cernunnos! Împăratul are încredere în el, îl numește consul, și el își compromite cariera pentru una care nici măcar nu este de religia lui!…
– Chiar! – făcu Norma, care neglijase acest aspect. O fi vreun ecumenist avant la lettre… Porcul! De fapt, ce religie au romanii? Trântesc la zei din toate colțurile lumii, le pocesc numele, și se comportă ca și cum transcendentul nici n-ar fi!… Uneori, chiar mi-aș dori să devină creștini toți!
Oroveso se miră de atâta cruzime. În opinia lui, Norma se supărase disproporționat. Doar dacă nu cumva…
„Oare și Norma?” – se întrebă, apoi dădu a lehamite din mână: „În definitiv, de ce nu? Ce dacă-i mare preoteasă, nu-i și ea tot femeie? Că-i zicem noi Casta Diva, asta-i mai mult așa… o glumă locală!”
.
Recomandări: Mirela Pete, Gabriela Savitsky, Nicu, Nono, Roxana Simona Poclid, Jurnal de Sotie, Vienela.
Mirela Pete
apr. 21, 2013 @ 08:08:05
Păi vezi că romanii, clienți fideli ai termelor cu bazine în care apa era presărată cu petale de trandafiri, nu puțeau precum galii?! O fi și ăsta un motiv pentru care aveau dumnealor trecere la femei. Dar ce nas fin avea Norma, dacă simțea mirosul vinovăției plutind în aer! 😉
Vania
apr. 21, 2013 @ 08:50:10
Era mare preoteasă, poate că de aia. Unii spun că fusese și amanta lui Pollione, fapt menit să-i ascută simțurile…
Vienela
apr. 21, 2013 @ 09:15:58
Nici zmeii din povestile noastre nu aveau nasul atat de fin ca al preotesei… :))
Vania
apr. 21, 2013 @ 10:16:46
În privința asta, Norma-i unică!
samewhiteblue
apr. 21, 2013 @ 11:16:35
Am spus eu că o să fie o duminică mirifică. Și până la urmă se confirmă ceea ce intuiam deja, veșnic Femeia care adună în sufletul ei fiecare parfum; acum trecând de acuitatea simțului olfactiv al Normei…e mai clar ca niciodată că fiecare Bărbat în parte lasă o urmă de neșters. O duminică edenică să aveți…parfumată cu vinovăția unor ,,zâmbete” ce să vă inunde.
tina
apr. 21, 2013 @ 11:34:51
Ce poveste aromata si amuzanta. Imi place de Norma, „in definitiv, e si ea femeie”.
pandhora
apr. 21, 2013 @ 13:02:57
o femeie va sti sa simta intotdeauna „mirosul” unui adevarat barbat 🙂
Parfumul celui de lângă tine | innerspacejournal
apr. 21, 2013 @ 13:07:40
Urs, punct. | Nono
apr. 21, 2013 @ 13:40:00
lili3d
apr. 21, 2013 @ 13:43:46
Un stil inconfundabil de a reda o ,,poveste”…
condratiulian
apr. 21, 2013 @ 15:00:52
Ce constructie formidabila. Am vizualizat totul. De parca in fata mea o scena de film sau de teatru se desfasura in slow motion lasand in urma ei parfumul acelui roman fara de dumneZEI sau avandui in buznar, prafuiti, uitati, poate spalati uneori in constructiile de pe strazile oraselor de piatra in care isi inmuiau hainele.
Carucioare copii
apr. 21, 2013 @ 22:06:29
o poveste minunata!
Eva către Adam | Iubesc Viaţa
apr. 22, 2013 @ 05:46:02
Spune-mi nuanța preferată « Mirela Pete. Blog
apr. 22, 2013 @ 19:17:37
Dacă tot a venit primăvara | Nono
apr. 25, 2013 @ 17:33:59
Nono
sept. 15, 2013 @ 13:44:15