Trei dorinţe

 

Deşi nu era vreo stradă deosebită şi nici cine ştie ce moment special al zilei, îngerul mi se arătă şi zise că, la cumpăna dintre ani, se oferă să-mi îndeplinească trei dorinţe.

– Păi, aş vrea să am ochelari de soare ca Raul.

Oaspetele din alte lumi oftă, dar îmi dădu ochelarii.

– Apoi, să…

Mi se păru că îngerul a roşit.

– Mă rog… – zise -, măcar că noi nu ne prea ocupăm cu de astea!

– Şi, a treia dorinţă, ar fi să am un miliard de euro. Hai, un miliard şi opt sute de milioane, ca să fie rotund!

– Slavă Domnului! – exclamă creatura netrupească. Crezusem că te-ai tâmpit de tot!

Abia revenit în văzduhuri gândi că primele două dorinţe le-am zis la mişto şi începu să râdă.

.

Recomandări: Carmen, Tury, Mirela Pete, Gabi, Ela Roseni, Iulia Radu, Zina.

MFC 51

.

Recomandări: Carmen, Mirela Pete, Gabi.

MFC 50

.

Recomandări: Carmen, Mirela Pete, Gabi.

9 Decembrie

Urbea se înveşmântă în zăpada imaculată. Ieşit să-mi atenuez mahmureala, văzui cum omătul era deja maculat de-o păsărică.

– Bună dimineaţa! – zisei. Unde mergi tu, păsărică?

– La vot, să scap de sifilis! – răspunse păsărica.

Curând, trecu şi-o ţigancă împuţită.

– Unde mergi tu, ţigancă împuţită?

– La vot, să scap Ţara de nazism!

Aprinsei o ţigară şi, pe la al treilea fum inhalat, zării un armean incompetent.

– Hei, armean incompetent, încotro aşa de dimineaţă?

– La vot, să-i dau derbedeului peste gland!

Nu mult după aceea, trecu şi-un găozar.

– La alegeri, găozarule?

– Îhî! Să facem scrob din scrot!

Aproape ghicii unde se duce poliţistul corupt:

– Scoţi afară javra ordinară?

– Exact!

Cum era de aşteptat, părintele Ilarie apăru ceva mai târziu.

– La slujbă, cucernicia voastră?

– Da, de exorcizare!

Ce să fi făcut? Cu atâtea pilde înainte-mi, am mers şi eu să votez, ca orice ciumpalac.

Capriciu

Foto: Alice Drogoreanu

.

Ieri, către seară, bate cineva la uşă. „E Moş Nicolae!” – mi-am zis, grăbindu-mă să deschid.

Nu era Moş Nicolae, ci procurorul Georgescu de la DNA.

– Bună seara! Am venit să vă întreb cum vă justificaţi averea incomensurabilă…

Îl poftii la un coniac şi-i explicai:

– Păi, nu ţin să mi-o justific, îmi pare necesar şi suficient să mă folosesc de ea! De pildă, eu nu vă cer să justificaţi faptul că respiraţi fraudulos aerul planetei. O faceţi, pur şi simplu! În plus, aş putea chiar acum să vă corup!…

– Cu cât? – întrebă procurorul, iar privirea îi licări straniu.

– Iată! Am aruncat doar o vorbă, şi eşti pe cale să-ţi pierzi sufletul! Dar, ştii ceva? Îmi placi! Am corupt mulţi oameni importanţi, foarte mulţi! Pe tine, însă, nu te văd alături de ei… Pleacă! Pleacă, cât încă eşti pur!

Domnul Georgescu îşi termină coniacul şi se duse. Îmi simţeam inima înălţată, căci reuşisem să păstrez neîntinat un suflet într-o zi sfântă. Afară, fulgi răzleţi pluteau în aerul curat al serii de Decembrie. Ca un semn, oaspetele îşi uitase la mine Biblia, cu care sosise pregătit pentru momentul jurământului. Nu era versiunea Anania, aşa că o voi face cadou cuiva.

Reflexii

.

Recomandări: SoriN, Mirela Pete, Cella, Zina, Carmen, Anastasia, Phandoraa, Karmapolice.

MFC 49

– Da’ MFC nu înseamnă Moşul Fără Cadouri, nu?

.

Recomandări: Carmen, Mirela Pete, Liviu Bimbea, Alexandru, Slowaholic, Zina, Ninulescu, Dan Văideanu, Vasile Dumitru, Dordefemeie.

Dimineaţă de Decembrie

Foto: Kriszti Lisztes

.

Pedelistul Aurel trăgea deja de-un ceas de o cafea, mimând amuzamentul la bancurile noastre. Când merse la closet, Caius spuse cu glas:

– Ce-are ăsta?

Domnul plutonier-major Onici îi răspunse:

– Are pardesiu nou şi aşteaptă să remarcăm.

Aşa, ca detaliu, nimănui nu i-a scăpat amănuntul, însă nu ne gândirăm că asta ar putea să prezinte şi vreun interes. Când reveni Aurel, domnul Onici ne surprinse:

– Auzi, tu n-ai bea un rom?

Pedelistul se însenină:

– Ba da!

Sandu îi aduse ceva poşircă, într-un pahar de unică folosinţă, deoarece la vesela localului au acces doar clienţii plătitori.

– Mergem duminică la vot? – întrebă Aurel, încălzit de lichid.

– Noi mergem…

Domnul plutonier mai dădu un rând de trăscău, astfel că, pornind din nou spre closet, Aurel îşi dezbrăcă pardesiul, căci se încălzise peste măsură. Când reveni, Onici ne surprinse din nou, dându-i 60 de lei.

– Nu te duci până-n piaţă, să iei ţigări?

– De care?

– Trei pachete de Parlament, şi de restul îţi iei tu ce-ţi place…

– Am plecat!…

De când cu divorţul, Aurel fumase cel mult chiştoace, aşa că perspectiva de-a avea, după mai mult de doi ani, un pachet al său îi dădu elan.

– Nu-i riscant? – întrebă Marcel.

– Ce? – păru domnul plutonier a nu înţelege.

– Dacă fuge cu banii?…

– Nu cred!

Totuşi, trecu mai bine de-un ceas până când Aurel se întoarse.

– Bă, da’ departe-au fost ţigările alea! – îi reproşă Raul.

– Am întârziat, pentru că, între timp, am mai mâncat şi bătaie! – rezumă pedelistul.

Deşi Aurel nu avea încă s-o afle, lucrurile decurseră logic. Cât fusese el la closet, Onici îi scrise pe spatele pardesiului: Votez ARD, ca să-mi iau ţara înapoi!

Restul a fost treaba mahalalei inepte şi violente…

.

Recomandări: Mirela Pete, Theodora Marinescu.

Diplomaţie

Dacă, de obicei, preşedintele demis reprezintă un adaos nu neapărat necesar, astăzi mi-aş fi dorit să-l găsesc la benzinărie, căci n-aveam chior. Maria nu-mi dă Martell pe datorie, căci – zice ea – „trebuie să predau casa!”. Aşa că fusei nevoit să beau patru beri Stephanus.

Începu să se lumineze, când apăru şi demisul.

– Bună dimineaţa! – salută.

– ’te-n rât de borâtură! – răspunsei.

După ce-mi dădu ceva mărunţiş, ca să umplu masa, preşedintele demis mi se destăinui:

– Asta apreciez eu la tine! Chiar dacă avem, de cele mai multe ori, opinii diferite, ştii să te exprimi civilizat, fără huiduieli şi jigniri…

.

Recomandări: Gabi, Mirela Pete, Adrian Voicu, Ifim, Aurora Georgescu, Dan Văideanu.

Nutriţionistul

Ospătarul Ştefan se apropie destul de stânjenit de preşedintele demis, căci sperase că acela nu va mai intra în Cireşica.
– Ce vrei, chiorule? – îl întrebă politicos.
– Un escalop de porc cu ciuperci.
– Da, bine… Broscuţe în sos de praz  la masa 5! – strigă ospătarul către bucătărie.

– Nu, nu! Escalop de porc! – insistă pleşuvul cel demis.

– Dom’le, în politică mai înghiţi broscuţe, dar nu şi porci! Las’ că ştim noi mai bine ce ţi se potriveşte!…

.

Recomandări: Mirela Pete, Rokssana.