Dimineaţă de toamnă

41 comentarii

Toamna-şi are-un parfum al său şi-o prospeţime pe care-ar fi din cale-afară de greu să nu le remarci. De aceea, nu afirmăm aici vreo noutate. Îndeosebi în dimineţile însorite, când adierea rece pogoară, până la noi, miresme ca dintr-un alt tărâm, aproape orice suflet se umple de bucurie şi se lasă pradă reveriei, anticipând o trecere senină către o lume mai bună. Desigur, ca pentru a întări regula, există şi excepţii.

Într-o dimineaţă strălucitoare de sfârşit de Septembrie, Caius găsi în bucătărie, din partea Marietei, femeia cu care convieţuia de-un timp, însemnarea lapidară: Am plecat, papagal vopsit! „Măcar, nu mi-a vorbit urât…” – îşi zise Caius, amintindu-şi de Roxana, care-l făcuse ticălos pervers şi labă tristă. Într-o stare incertă, bărbatul (ca să-l numim într-un fel) porni către rutina zilnică, întrerupt fiind vremelnic de alunecarea pe coaja de banană pe care, ca o ultimă atenţie, Marieta i-o strecură sub preşul de dinaintea uşii. „Important este ca, de câte ori cazi, să ai tăria de a te ridica” – filosofă nefericitul, fiindu-i, însă, destul de anevoios să-şi redobândească poziţia bipedă.

Ajuns în stradă, Caius ignoră soarele curat de dimineaţă strecurat prin frunzişul arămiu, atenţia fiindu-i absorbită de locul gol din faţa blocului, loc în care ar fi trebuit să-şi zărească autoturismul. „Mi-a luat şi maşina!” – îi fulgeră prin minte, după care, cum ar fi procedat oricare dintre noi într-o situaţie similară, porni să caute un taximetru, pentru a ajunge în timp util la serviciu. Din fericire, un mesaj primit pe telefonul mobil îl înştiinţă că nu este nevoie să se grăbească, deoarece tocmai fusese disponibilizat.

„Adică, sunt disponibil… Disponibil pentru ce?” – mai murmură Caius în sine, înainte ca mintea să i se golească de orice frântură de gând şi să apuce a orbecăi năuc spre nicăieri. Dar, cum există o logică a complementarităţii în toate, Caius fu smuls din vidul în care se cufundase de conţinutul unei găleţi cu lături care, azvârlită de la o fereastră oarecare de către un cetăţean rămas anonim, nimeri tocmai peste încercatul nostru erou.

Întâmplarea potrivi ca tocmai atunci să se afle-n proximitate domnul plutonier-major Onici care, observând cum zoaiele curg, pe asfaltul proaspăt măturat, de pe respectivul cetăţean, îl invită pe acesta la Secţie, sub acuzaţia de distrugere cu intenţie a mediului înconjurător.

Predându-l pe turbulent domnului maior Biriboacă, după o sumară informare asupra cazului, acela rosti, alăturând asprimii un profund dezgust:

– Uită-te în ce hal arăţi! Pe unde te-ai tăvălit, băi, derbedeule? – apoi, schimbând tonul, se adresă colegilor: Pe ăsta, ţi-e scârbă şi să-l baţi…

Totuşi, domnul maior îşi birui repulsia şi, cu profesionalism, îi aplică o corecţie elementului poluant, după care-l trimise în curtea instituţiei, însoţit de doi gradaţi, ca să bată covoarele, operându-se curăţenia de toamnă. Supraveghetorii, destinşi, făcură şi puţină conversaţie cu penitentul:

– Şi de ce te-a lăsat aia? O băteai, sau s-a plictisit de tine?…

– Nu ştiu… – murmură Caius, mânuind cu abilitate bătătorul şi stârnind, ritmic, norişori de praf.

Încheindu-se procesul-verbal de contravenţie, Caius urmând să achite o amendă usturătoare, acesta fu liberat.

Revenit, către seară, în apartamentul său, Caius se trânti pe canapea şi, ignorând apa care se scurgea pe perete de la etajul superior, rosti cu un rictus plictisit:

– O zi ca oricare alta!…

Între timp, oamenii ieşiră în oraş, îmbătaţi de mireasma nopţii.

.

Recomandări: Cristi Milla, Gabi123, Gabriela Savitsky, Lilli3D, Paporniţa cu vorbe, Ragnar, Teo Negură.

Anunțuri

Septembrie dens

44 comentarii

Cum e să comentezi pe un blog şi să nu se consemneze aceasta? N-ar fi ca şi cum te-ai ştii nemonitorizat? Comentatorul nemenţionat în statistici ulterioare este asemenea aceluia care, vorbind la telefon, n-a fost ascultat de SRI, ori precum cel care, jefuind o bancă, n-a fost filmat de camerele de supraveghere, sau exact ca participantul la un miting care n-a luat-o-n freză de la jandarmi! Să nu fie! Astfel că, noi vom menţiona comentatorii lunii Septembrie – lună care, iată, se apropie de sfârşit! -, cu unele rezerve: vom aminti doar pe aceia care au blog şi blogroll, ignorând însă cererile de schimb de link. Comentatorilor de pe Facebook le recomandăm călduros să-şi facă blog! Căci, ce este omul, în mileniul III, fără blog?…

Iată, aşadar, comentatorii lunii în curs:

Almanahe, Amalgammax, Ana Pauper, Anavero, Androxa, Arakelian, Bogdan Onin, Boghi, Carmen, Carmen Amza, Cella, Cleo, Clipe de Cluj, Cristi Milla, Dana Pătrănoiu, Dan Văideanu, Daurel, Diana Alzner, Dispecer, Dumitru Agachi, Ela Roseni, Filumenie, Flagellus, Flavius Obeadă, Florina, Gabi123, Gabitzu, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Gângureli, Haicăsepoate, Imagini, Ivona Boitan, Lecturi Recenzate, Lilli3D, Link-Ping, Lolita, Matilda, Melami, Mircea Suman, Mirela Pete, Nea Costache, Nicu, Octavia SanduPaporniţa cu vorbe, Paul G. SanduPisicaru, Primadona, RagnarRăzvan Cătălin Rinder, RokssanaShayna, Schtiel, Sebra, Silvia, Stropi de suflet, Supravieţuitor, Tanya, Teo Negură, Theodora Marinescu, Tu1074, Ulise, Umograf, Verovers, Virusverbalis, Zamfir Pop, Zina.

Miercurea cosmică

32 comentarii

Uneori – şi cu precădere miercurea -, Nataşa priveşte spaţiile vaste, gândind la alte lumi posibile. „Cerul înstelat deasupra mea şi Whiskas în mine!” – este una dintre cugetările sale.

Copilului îi pare foarte probabil ca, din miriadele de stele, multe să aibă planete, parte dintre acestea fiind locuite de pisici. Căci pisica este culmea creaţiei în univers, şi-ar fi nefiresc să credem că s-ar afla feline doar pe această planetă absurdă şi marginală, unde Whiskas nu este subvenţionat de Stat iar pisoii nu capătă alocaţie…

.

Recomandări: Dana Pătrănoiu, Gabi123, Lili, Mirela Pete, Paporniţa cu vorbe, Shayna, Teo Negură.

Die Zauberflöte

22 comentarii

Viorel se trezi cu un pasaj de operă în minte, pasaj cu o structură foarte complicată. „E ceva monumental, ar merge de final” – îi trecu prin mintea încă înceţoşată.

Curând, îşi aprinse ţigareta şi se adună. Îşi zise că precis era o combinaţie din lucrări audiate, că el oricum nu are nici cele mai vagi noţiuni de contrapunct şi că, la urma urmei, nici chiar notele nu le cunoaşte. Apoi, ceea ce poate emoţiona în vis e foarte posibil să fie simplă prostie, dacă chiar ai reţine ceva şi-ai fi capabil să reconstitui cele năzărite mai apoi, pe trezie.

Nici nu apucă să inhaleze câteva fumuri şi-şi repetă că toate pe lumea asta sunt fleacuri, aşa că se îmbrăcă şi o porni, ca şi-n alte dăţi, către cimitir. Tatăl său era plecat de aproape douăzeci de ani într-o lume mai bună şi, cumva, mergând până acolo pregusta din fericirea viitoare, când se va fi sustras ternului şi coruperii.

Peste vară nu prea făcuse drumul, căci la câmpie până şi nopţile-s îmbâcsite, copleşind orice fior eshatologic. Dar, Septembrie apropiindu-se de sfârşit, oarecari miresme tot îi mai aminteau de copilărie, când betoanele încă nu alungaseră orice parfum iar gângăniile se destrăbălau în ambrozia grădinilor.

O toană-l mână, de data aceasta, şi către mormântul Lucreţiei. Oarecum, se simţea răspunzător de plecarea prematură a femeii. Aflată în vizită la Viorel, acum câţiva ani, îi veni brusc chef de ceva dulce. Nepregătit, improviză şi-i oferi gălbenuş de ou frecat cu zahăr. Lucreţia, însă, ar fi râvnit la o amandină. Greu de crezut că se va fi supărat într-atât din asta, aşa ca să plece după doar câteva zile, însă gândul că va fi contribuit şi el îi revenea uneori lui Viorel.

„Măcar atât ar trebui, să aibă omul în casă o murătură, un coniac bun, o ţigară de foi, în caz că-l loveşte cheful! Da’, cu ăştia, mai degrabă afli că a crescut CAS-ul ori că au mai tăiat nu ştiu ce!… Şi, chiar de-ai avea una-alta, de unde să-ţi dea prin minte să te pregăteşti taman cu amandine?…”

Bucata muzicală din vis îi reveni şi-i păru acum că recunoaşte pasaje din Flautul fermecat. Nu era tocmai ceva coerent, însă tare simţea că muzica îl invită cu insistenţă într-o toamnă fără de sfârşit.

.

Recomandări: Bogdan Onin, Gabi123, Gabriela Savitsky, Lili, Paporniţa cu vorbe, Shayna, Teo Negură.

Angoasă

21 comentarii

Nu mai exista nicio îndoială, oricât am fi vrut să ne facem că nu vedem: ţeasta lui Caius era sortită – în mod inexorabil – calviţiei.

– Tu ştii că cheleşti? – îl întrebarăm.

– Da… . mormăi colegul.

– Îţi stă mai bine-aşa! – aprecie Aurel, dorind poate să-l încurajeze.

– Mda… Arăt ca p…

– De ce? – insistă Aurel. Semeni cu domnul preşedinte băsescu!

– Păi, aia ziceam şi eu! – conchise Caius.

– Ai putea – interveni Raul – să-ţi laşi părul să crească la tâmplă şi să-ţi tragi şuviţă…

– Mulţam. Prefer decalotat… – opină nefericitul, după care schimbă vorba.

.

Recomandări: Gabi123, Nea Costache, Paporniţa cu vorbe, Rokssana, Teo Negură.

Notă: Pingurile primite la articole de anţărţ sunt şi vor fi ignorate.

Tratament

22 comentarii

Ca într-un vis, îmi amintesc doar de chipul înceţoşat al doctorului Stoicănescu privindu-mă cu îngrijorare.

– Are nevoie urgentă de perfuzie! – mai auzii pogorându-se dintr-o altă lume.

Poate-am exagerat cu exerciţiile ascetice, impunându-mi ca, vreme de o săptămână, să mănânc doar vegetale şi să beau apă, cufundat în studiu. Dacă trei zile a mers totul aproape bine, spre seara celei de-a patra a trebuit să fiu transportat la urgenţă. Din fericire, de gardă era Stoicănescu, prieten de-al meu, care-mi cunoaşte simptomatologia.

Îmi revenii în salon, în sunetele Cvartelului de coarde nr. 2 de Alexandr Porfirievici Borodin. Medicul discuta şoptit cu o asistentă.

– Cum de ţi-a dat prin minte să-i dai apă cu sare şi glucoză? Puteai să-l omori!

– Da’ – se apără asistenta –, aşa le pun la toţi!…

– Şi, pentru tine, domnul Vania intră la categoria toţi? Dumnealui este un caz aparte, se trage din familia vieneză von Glünicke! Acum ce i-ai dat?

– Coniac Martell, cum aţi spus. Însă, n-are nici CAS-ul plătit…

– Auzi, tu de CAS să-i întrebi pe ţigani, nu pe domnul Vania! N-ai tu grija costurilor!

Deşi coniacul începu să-mi lucreze prin vene, doctorul păru în continuare îngrijorat.

– Are probleme de respiraţie!

– Îi pun masca de oxigen? – se auzi din nou asistenta.

– Pe aia pune-ţi-o ţie! Lui îi pregăteşti tutun Golden Gate strong şi-i dai prin mască un fum la 38 de secunde!

Curând, semnele mele vitale reveniră aproape de normal, unele chiar depăşind această limită, deşi muzicienii începură să cânte Şostakovici.

Asistenta se dovedi încă o dată a fi lipsită de experienţă:

– Ce facem, o chem pe Marieta?

– Draci, Marieta! Am sunat-o eu pe Nastasia Filipovna, trebuie să pice… Tu du-te după caviar!

Curând aş fi putut fi externat, căci îmi revenisem cu desăvârşire, însă am preferat să prelungesc tratamentul încă vreo câteva zile.

.

Recomandări: Gabi123, Paporniţa cu vorbe, Shayna, Supravieţuitor, Tu1074.

Slăbiciuni

19 comentarii

Deşi nu-i sugerasem în vreun fel că ar fi de dorit s-o facă, Marcel se aşeză la masa mea. „O să mă toace la cap, iar eu am vrut să ascult în tihnă Die Götterdämmerung – îmi spusei.

– Vă salut cu respect! – începu individul. Doream să vă spun că vă citesc blogul ca pe Sfânta Scriptură…

„De parcă pe aia ai fi citit-o” – îmi continuai meditaţiile.

– Ce adânc de idei! Fiecare scriere este o bijuterie! Soliditate de diamant, şlefuit de un bijutier măiestru… Şi, totuşi, câtă dezinvoltură! Pagini la care alţii ar trudi săptămâni în şir, ştergând şi refăcând, căutând prin dicţionare după cuvinte proaspete, sub tastatura Dumneavoastră prind viaţă cât ai clipi… Ca să nu mai vorbesc de vagoanele de cărţi lecturate, ale căror ecouri răzbat în fiecare propoziţie… Sau cunoştinţele muzicale, plastice, ori din aria ştiinţelor exacte! Sigur, poate nu întotdeauna scrieţi la cel mai înalt nivel, se întâmplă oricărui creator să aibă zile mai slabe, ori să fie presat de timp… Dar, chiar şi atunci reuşiţi să ne uimiţi şi – totodată – încântaţi, fiind o distanţă ca de la cer la pământ faţă de ce scriu ăştia! 

Într-un târziu, am înţeles aluzia, luându-i şi lui Marcel un coniac.

.

Recomandări: Cristi Milla, Gabi123, Imagini, Lili, Mirela Pete, Paporniţa cu vorbe, Rokssana, Schtiel, Sophie, Teo Negură.

Older Entries