Dintr-un April

.

Recomandări: Carmen, Mirela Pete, Daurel, Lili, Zina, Theodora, Raza.

Parfum de carte proaspăt tipărită

Căsătoria Simonei se autodevoră cu voluptate.

„M-am măritat cu un bou!” – constată ea, după doar câteva luni. Divorţul veni oarecum ca de la sine, chiar dacă nu neapărat revelaţia femeii a fost determinantă.

Despărţirea de cineva indigest aduce o uşurare, însă, în egală măsură, lasă un gol, insaţietate pe care Simona căută s-o compenseze prin bulimie şi televizor. „Mă fac ca o balenă!” – îşi zise în curând, aşa că se apucă de fumat. După cum se ştie, fumatul n-a dăunat nimănui, dar apăru o altă problemă:

– La televizor dă ori reluări, ori prostii! – decretă Simona.

Tavi venea doar din când în când şi stătea doar cât era necesar.

„N-am de gând să mă încurc cu alt papagal!” – decise, măcar pentru o vreme, încercata femeie.

Cum nu putea doar să bea cafea şi să fumeze privind în neant, se apucă de scris. „De ce nu? Doar scriam fain în liceu!”.

Fără pretenţia de-a revoluţiona Literatura lumii, Simona scrise în doar trei luni o carte, Romanciera, în care, ca într-o acuarelă suavă, descria viaţa lipsită de orizont a unei femei care-şi trece vremea cu nimicuri. Ici-colo, nu lipseau tuşele de-un umor păstos. Deşi scrierea era oarecum autobiografică, Simona evită să-i dea acest caracter.

Văzându-şi romanul terminat, fu mulţumită: „N-oi fi eu Selma Lagerlöf sau Emily Brontë – nici nu mi-aş dori să am un nume cu caractere speciale! -, da’ cartea-i faină! Limpede, scrisă vioi, amuzantă, senină…”

Mânată de entuziasmul începătorilor, Simona îşi tipări cartea şi, printr-un concurs de împrejurări, reuşi să-i organizeze lansarea în cadrul Bookfest, loc în care domina parfumul de carte proaspăt tipărită. Cum şi vându vreo cincizeci de exemplare, ar fi trebuit să sărbătorească undeva, relativ mulţumită. Dar, o mai veche patimă reveni tocmai acum, autoarea dorind să vadă cum vor reflecta televiziunile evenimentul. Butonă pe la cinci programe de ştiri şi câteva jurnale ale celorlalte televiziuni. Pretutindeni, doar imagini irelevante şi-o expediere a subiectului în trei vorbe, şi acelea inepte. Despre cartea sa, niciun cuvânt! Cu totul alte întâmplări atrăseseră atenţia televiziunilor. Simona ieşi să bea la benzinărie. În câteva ceasuri, fumă un pachet de Camel. În zori, hotărârea sa era luată:

– O dau dracului de literatură! Mai bine, îmi omor mama cu o sută optzeci de lovituri de cuţit! Şi-o s-o încurce şi ştoarfa de directoare, că nu am făcut controlul psihologic… Sau, îl tranşez pe unu’ şi apoi mă mărit cu un drogat, în puşcărie! Poate fac şi un copil…

.

Recomandări: Mirela Pete, Zina, Popa Ţeapă, Ela Roseni, Pensionarul, Workofday, Emil Călinescu, Silving, Carmen, Ochii Verzi, Sara, Pandhora, Anca, Lolita, Daurel, Diana, Minnie, Lili.

MFC 34

Foto: Steluţa Vrânceanu

.

Recomandări: Carmen, Mirela Pete, Gabi, Lili, Ela Roseni, Daurel, Pensionarul.

Parfumul străzilor

.

Pentru a mia oară, Aurel începu să mi se plângă de sărăcie. Era prea mult!

– Încetează, omule, să te lamentezi! În timpul ăsta, puteai descoperi o comoară sau, cel puţin, să întreprinzi ceva…

– Cum ar fi? – întrebă nătângul.

Mă oferii să-l învăţ. I-am schiţat un traseu iniţiatic:

– Traversezi parcul şi dai de o stradă scăldată în parfumul teilor înfloriţi…

– Dar, acum teii au trecut… – mă întrerupse Aurel.

– Nu contează, oricum nu sunt tei pe strada în discuţie, dar chiar iarna să treci pe ea, tot îţi sugerează aromiri de tei! Apoi, o faci la drepta şi mergi pe-o străduţă cu miros de iasomie. Ca şi în cazul teilor, este-un parfum doar cugetat, nu neapărat aievea. Apoi vei da de-o fereastră deschisă din care te va vrăji mirosul de igrasie şi colonie Tabac. O iei la stânga, lăsându-te momit de ascuţimile unei supe de cartofi. Cu mărar, evident! Mai faci puţin şi ajungi la strada cu băncile. Ai revolver?

– Nu.

– Ia-l pe ăsta – zisei, întinzându-i o armă destul de bună. Vezi, că-n unele bănci nu te lasă cu revolverul, e scris la intrare. În alea să nu te bagi. Să-ţi iei şi cagulă!

Aurel îmi mulţumi şi-o porni conform planului. Deşi oamenii percep realităţile în mod cu totul subiectiv, ucenicul ghici parfumul de tei şi cel de iasomie, ajungând la fereastra ce revărsa colonie şi igrasii. Ciorba a fost un fleac s-o găsească!

La bancă avu o mică surpriză, deoarece am sunat la 112, imediat ce nătărăul plecă din Dinar. Acum, va avea de meditat cel puţin trei ani la parfumul străzilor. Poate chiar mai mult, căci avea şi armă de foc asupra sa!

.

Recomandări: Mirela Pete, Carmen, Sara, Diana, Lolita, Gabi, Minnie, Elly Weiss, Pandhora.

MFC 33

.

Recomandări: Carmen, Mirela Pete, Renata.

Confuzia

Roxana merge pretutindeni însoţită de pudel. Ieri, căţelul s-a scăpat în salonul pentru fumători al benzinăriei tocmai înainte să sosesc eu. De cum am intrat, l-am zărit la o masă – destul de obosit – pe preşedintele suspendat, apoi fusei izbit de miros.
– Ce-i cu căcatul ăsta de câine aici? – întrebai pe ospătar.
– Păi, nu-l ştiţi? A venit să bea…

 

 

 

Remediabil

Tudose părea agitat.
– Fii atent! Merg joi la Sabres şi agăţ pe una…
– Mda, cred că ştiu pe cine… – încercai să conversez.
– Mă rog! Mergem la mine, una-alta… A doua zi, ce crezi că aflu despre ea?
– E băsistă! 
– Nu, mi-a dat blenoragie!…
– Ei, nu-i nimic, asta trece! – îl încurajai.

.

Recomandări: Nicu Scutaru, Gabi.

 

 

 

Parfum interbelic

Tudose ne-a adus aminte:

– Sâmbăta asta trebuie să scriem despre parfumul interbelic! De aia, am vorbit la Sabres. Avem patefon şi discuri Odeon cu Gion, Titi Botez, Cristian Vasile, Gică Petrescu, Jean Moscopol, Zavaidoc…

– Şi cum ajungem? – dori Filaret să afle, căci n-ar fi dat bine să mergem cu taxi.

– Avem trei trăsuri.

– Şi costumaţia?

– Este acolo.

– Iar… consumaţia?

– Interbelică. Lichior de ouă, Armagnac 1936, ţigări Select şi Plugar pentru domni…

– Şi Aurel? – intervenii eu.

– El ne aşteaptă acolo, să ne lustruiască pantofii la intrare. Am vorbit la bucătărie să-i trimită un langoş.

– Femei vin? – interveni Caius.

– Normal! Doar se dansează tango…

– Şi…? – mai vru colegul să ştie.

– Fără! – i-o reteză Tudose. E petrecere interbelică, pe-atunci nu se făceau din astea!

– Şi noi cum ne-am născut? – se încăpăţână Caius.

– Noi ne-am născut în anii ’60, n-avem treabă cu perioada interbelică.

Domnul plutonier-major Onici decise să se lase-n seama valului, aşa că-l preocupa doar latura literară:

– Da’ ce scriem pe bloguri după aia?

– Păi, vedem ce iese şi povestim cum a fost – lămuri Tudose şi acest ultim aspect. Oricum, băgăm şi ceva de pe YouTube…

.

Recomandări: Mirela Pete, Zina, Tury, Carmen, Ochii Verzi, Elly Weiss, Aura Rusu, Lili, Cornelius, Nicu Scutaru, Gabi, Diana, Lolita.

MFC 32

.

Recomandări: Carmen, Lili, Dănutz, Gabi, Mirela, Cristi, Blind Love, Zina, Marinela.

Parfumul lui Gustar

Luna August abia începuse, astfel că cel mai potrivit ne păru să ne strângem în Dinar, cum de altfel o făceam în fiecare lună a anului. Însă, acum atmosfera era una aparte, cu ferestruicile ce lăsau lumina aurie să pătrundă în fuioare, ca o invitaţie către alt tărâm, amintind cumva de apropierea toamnei. Poate doar Octombrie mai aduce parfumuri ce amintesc de vremurile apuse şi, într-o măsură, ne scoate din ternul atotprezent.

Pe la al doilea coniac, domnul plutonier-major Onici îşi aminti de zilele frumoase de odinioară:

– Într-un Gustar, mă întorceam către casă. Copacii alcătuiau ca un tunel, lăsând doar ici-colo lumina aurie să răzbată printre frunze, iar la capătul străzii se vedea maidanul albastru, ce mă aştepta plin de miresme…

– Era albastru din pricina perspectivei… – presupuse Caius.

– Era albastru că aşa trebuia să fie! – se burzului Onici. Tu te-ai născut între betoane, habar n-ai cum era oraşul altă dată!…

– Am mai auzit…

– Ai auzit! Trebuie să-l vezi, să-l adulmeci, să-l guşti, să-l pipăi, să-l auzi aşa cum vorbeşte el, nu cum ţi-l povestesc alţii! Chiar eu, acum, denaturez. Poţi cuprinde în cuvinte miile de arome ale verilor de atunci? Şi chiar dacă ai putea, ce-ar pricepe unul care nu ştie nici ce-i îngheţata Pinguin, nici Citro? Sau mai poţi reînvia cinematograful Victoria? Zic de ăla de pe colţ, nu rahatul ăsta nou preschimbat în bar. Sala era pe jos cu scânduri frecate cu motorină, iar în curte era un closet sordid, iarba până la piept, iar în iarbă două camioane uitate de Dumnezeu, despre care credeam că vor fi acolo veşnic. Filmele se schimbau lunea şi joia. M-am prins, după o vreme, că joi dimineaţă apare mereu afişul nou. Era un panou cu programul de azi, unul cu programul viitor, iar în subsolul celui de-al doilea panou avea şi rubrica în curând. Şi, fireşte, pozele din filme. Într-o noapte de miercuri spre joi, dornic şi să simt pulsul oraşului, dar atras mai ales de afişe, am şters-o de-acasă pe fereastră şi-am mers până-n Piaţa Bălcescu – pe atunci, încă-i mai ziceau toţi Lahovary – şi, din staţia de tramvai, am văzut cum se schimbă afişele, pe la două dimineaţa. Am avut şi satisfacţia descoperitorului, dar şi decepţia unuia care-a risipit vraja mistică, din pricina curiozităţii sale maladive… Apoi, pe atunci toţi purtau ciorapi supraelastici şi, vara, sandale, iar baie se făcea numai sâmbăta, mai ales de către domni. Asta făcea ca, la reprezentaţia de vineri seara, să plutească în sală un miros inconfundabil…

– Şi erau filme bune? – întrebă Caius, intrat oarecum în atmosferă.

– Numai filme bune! – exageră plutonierul. Tot al patrulea film era unul rusesc! Dar, şi celelalte erau faine… Apoi, toamna se deschidea mustăria în mijlocul pieţii, venea Ziua Recoltei, la stadion… De Sfântul Nicolae, la Alimentara din colţ apăreau pungi cu figurine de ciocolată în celofan roşu. Nu poţi găsi cuvinte să descrii bucuria care ne cuprindea! Mai cu seamă când, în zori, găseai în fereastră o pungă asemenea, pusă acolo de nu se ştie cine…

– Păi, n-o puneau părinţii? – expuse Caius o ipoteză.

– Da’ ce? Eu aveam părinţi somnambuli? N-auzi că seara nu era acolo şi până-n zori apărea între geamuri, una exact ca cele de la Alimentara?… Despre Crăciun nici nu are rost să mai vorbesc! Unde s-ar fi pomenit făcături de plastic ori beculeţe electrice, de zici că-i discotecă, nu Naşterea Domnului?! Odată, am primit o mitralieră. A doua zi se nimerise să fie duminică şi-am mers cu grupa mare la muzeu. Bineînţeles că mi-am luat şi mitraliera, deşi mai primisem şi-o rachetă care scotea scântei. N-am fost un caz singular, fiecare aducându-şi cadoul cel mai de preţ. În plus, soarele strălucea peste zăpada proaspătă… Dar, sunt oare cuvinte pe lumea asta care să poată descrie anii de atunci? Azi, se îmbuibă toţi cu pop corn şi hamburgeri, beau sucuri fetide, fumează acelaşi gudron, indiferent cum s-ar numi… Prin ’64 nici televizoare nu prea erau, iar dacă trecea câte-o maşină ne uitam toţi ca la nu ştiu ce minune… Acum, te plimbi prin Timişoara şi-i cam ca în Copenhaga… S-a dus dracului tot! Eu nu votez niciodată la locale, că toţi promit că vor face şi vor drege! Şi-mi spun: Dacă se vor ţine de cuvânt? Eu vreau un primar care să-şi ia banii şi să aştepte cuminte să-i crească barba! Te-am ales, ce mai vrei? Nu veni tu acum să-mi scociorăşti oraşul! Lasă-mi, dom’le, macadamul, lasă-mi pădurea, lasă-mi maidanul, igrasia, motorina, nu schimba nimic!…

– Ei, nu te poţi opune schimbării! – observă Caius.

Domnul plutonier păru pe punctul să răbufnească, însă făcu doar un gest a lehamite din mână.

– Cine ştie? Poate cei născuţi acum văd lumea altfel. O fi fost din pricina vârstei… Până pe la treizeci de ani, încă mai puteam să mă bucur, fie de salcâmi, fie să văd gândacii Domnului şi să păşesc cu grijă, într-un dans complicat, ca să nu-i calc… Apoi, sufletul se usucă şi nu te mai bucură nimic. Măcar că, atunci, orele abia se târau, fiecare minut îşi avea poezia lui. Acum, timpul goneşte de nici nu ştii când s-au dus anii, dar îl umplem cu nimicuri şi cu satisfacţii minore. Şi chiar dacă cei de azi încă mai pot să se bucure – de altfel, le-o şi doresc! -, curând vor vedea cum figurile din jurul lor, pe care le credeau veşnice, încep să dispară, apoi li se vor rări şi colegii de clasă, se vor pomeni într-o lume schimonosită, în care probabil vei merge cu elicopterul sau naiba ştie ce-o să mai inventeze ăştia, iar sufletele li se vor posomorî treptat…

.

Recomandări: Mirela Pete, Carmen, Gabi, Daurel, Emil Călinescu, Sara, Elly, Lili.