30/09/2010
Foto: Alice Drogoreanu
Coautor: Adina Olivia Huţanu
.
Javra ordinară intră în Cireşica.
– Ce doriţi? – întrebă ospătarul.
– Decât respect – răspunse javra ordinară.
– Şi de băut?
– Coniac.
– De cât?
– Decât coniac!
.
Vor decât coniac: Adele Onete, Gabi123, Deea, Elisa, Onu, Dumitru Agachi, Carmen, Societate, George Valah, Dispecer Blogosferă, Theodora Marinescu.
29/09/2010
Foto: Alice Drogoreanu
.
Oana era iritată, aflând că vânzările ultimului său titlu nu sunt tocmai grozave, ca să ne exprimăm eufemistic.
„Adică, cum, nu-s grozave? Că doar omul trebuie să citească ceva! Bine, înţeleg, e criză, da’ chiar aşa? Probabil că a-nceput lumea să citească poezie… Însă, tocmai poeţii au adus criza! De fapt, ce-mi fac ei? Iau o coală de hârtie şi-o mâzgălesc doar puţin, pe partea stângă, plus că mai lasă şi loc între strofe! Cu alte cuvinte, consumă mai mult decât produc! În schimb noi, prozatorii, abia dacă avem ceva pierderi, la început şi la sfârşit de capitol, ori la capătul vreunui aliniat. Sigur, băgăm şi umplutură, da’ poeţii câtă gargară bagă?…”
Pornind de la aceste idei, romanciera mâzgăli o pancartă cu inscripţia „Jos Poezia!” şi merse în faţa librăriei Mihai Eminescu din urbea de baştină. După o şedere de trei ceasuri, se alese cu câteva propuneri indecente şi cu îndemnuri sporadice de a se duce la muncă ori în alte locuri. Se simţi neînţeleasă!
„Trebuie personalizat! Aşa, să spui despre Poezie, e prea general… În plus, nu Poezia – pe care o respectăm – este blamabilă, ci poeţii, care adeseori trădează ideea de Poezie”.
În această nouă abordare, celebra scriitoare rememoră poeţii cunoscuţi. „Ar fi Ion Minulescu şi… mai câţiva. Da’ în special Minulescu!”
În următoarea zi, Oana ieşi pe corso cu o pancartă mult mai îngrijită şi – în opinia sa – înmiit mai penetrantă: „Jos Minulescu!” Astfel înarmată, defilă câteva ceasuri pe centrul urbei, alegându-se, ce-i drept, cu ceva mai multe propuneri indecente.
„Nimeni nu-i profet în cetatea sa! Nici măcar piteştenii mei nu vin să mă susţină! Unde-s Ada şi Geocer? În plus, Sorin mi-a zis că-i plecat în nu ştiu ce delegaţie, deşi în opt ani nu l-a mai trimis nimeni nicăieri! Mă duc la Satu-Mare! Acolo am susţinere, cel puţin Crina şi Darius n-o să mă lase de izbelişte! Vom porni în marş până-n Capitală… Dacă plecăm vreo două sute, la Bucureşti vom ajunge cam două milioane! Atunci să-i vedem pe poeţi, pe unde-o să mai scoată ei cămaşa!… Şi-o să mergem la Guvern să cerem promovarea prozatorilor, şi-o să-i ia naiba dacă se contrazic cu noi!…”
Cerul senin de septembrie păru să-i zâmbească scriitoarei oarecum complice, dacă nu cumva o lua la mişto.
.
Sensibilizaţi de protest: Gabitzu, Neliniştitu’, Alex Mazilu, Elisa, Orfiv, Nataşa, Caius, Ana Usca, Vania, Cristian Lisandru, Cristian Dima, Chat Noir, Supravieţuitor, Mirela Pete, Melami.
28/09/2010
Foto: Alice Drogoreanu
.
Javra ordinară resimţi un anume disconfort atunci când întreagă Cireşica porni să se rotească-n jurul său asemenea unui carusel vijelios.
„Le-am cam amestecat! Aş zice futu-i! – dar mi-e că apare pe Antena 3. De unde dracu le află? Poate că am început să vorbesc singur, că doar nu mi-or citi gândurile!…”
– Cine-a cerut Biftec Tartar? – se auzi glasul unei femei.
– Cheliosu’ ăla care vorbeşte singur… – sosi răspunsul.
„Până şi ospătarii, pe care i-am susţinut, au ajuns să discute ireverenţios la adresa mea! Este o subminare a instituţiei consumatorului! De mâine, renunţ la serviciile lor! Aş renunţa chiar acum, da’ mi-e că, la ora asta, nu pot ajunge singur nici la closet…”
– Să aveţi poftă – îi zise chelneriţa, aşezându-i înainte biftecul – şi să fiţi atent să nu cădeţi cu faţa-n el, că-i moale şi se lipeşte!
„Şi mai are şi ou!” – observă javra ordinară, apucându-se să maseze cu furculiţa bucata de carne măcinată. „De ce-am cerut asta, că mie nu-mi place crud? De bou ce sunt!”
Cât de inofensiv suna vorba bou, atunci când şi-o adresa sieşi, faţă de javră ordinară, care continua să-l obsedeze. „Cel puţin, pe bloguri nu sunt insultat! S-a afirmat, destul de ciudat, că aş fi cel conceput în solitudine şi azvârlit în locul necuvenit, însă fără jigniri! Parcă a mai zis şi Caius că, protejat de şuviţă ori decalotat, tot n-am legătură cu Prefectura. Asta chiar că n-are niciun înţeles! Cert este că nimeni nu mă merită!”
Pe aceste ultime frânturi de gânduri, javra ordinară izbucni în plâns. De la o masă alăturată, se strecură până la el o remarcă:
– Azi a muncit optsprezece ore, fără să se mai pişe pe el!…
27/09/2010
Foto: Alexandra Sandu
.
Iritat de faptul că mi se cerea în mod insistent să-mi achit consumaţia, am părăsit Dinar renunţând în mod unilateral la serviciile ospătarilor. O anume timiditate mă reţine, de regulă, de la şofat, mai cu seamă că nu cunosc nici comenzile unui autoturism şi nici regulile de circulaţie, ca să nu mai adăugăm detaliul că n-am nici măcar carnet. Însă, de câte ori mă-mbăt zdravăn, trec peste aceste neajunsuri, colindând cu dezinvoltură pe şosele. Fireşte, gonesc ca şi cum m-aş grăbi să ajung nu ştiu unde, cu toate că şofez doar dintr-un capriciu. Ori, poate, este un efect al alcoolului, mulţi cercetători susţinând că acesta este un dezinhibant. Alţii, în schimb, susţin că băutura inhibă, însă inhibă exact ceea ce trebuie, astfel că eşti numai bun pentru şofat.
Într-o astfel de stare am ieşit din Dinar. Cum am amintit, eram destul de indispus, astfel că am suit la volanul primului autoturism mai arătos găsit în parcarea hotelului Perla, demarând în trombă către nicăieri. Tocmai când mă bucuram că am atins 200 km/h, un echipaj al Poliţiei Rutiere m-a tras pe dreapta. Printr-un hazard, reuşii să opresc. Desigur, dacă s-ar fi ajuns la verificarea alcoolemiei, situaţia putea degenera, astfel că am coborât geamul, spunând agenţilor ce-mi veni în minte mai întâi:
– Jos băsescu!
Convingându-se astfel că sunt om de treabă, şi nu vreun rahat de pedelist care sfidează legea, cei trei poliţişti mă invitară să bem la benzinărie, ocazie cu care le spusei cele mai noi bancuri cu udrea, roberta, turcanu ori boc.
.
Mi-au admirat abilităţile de şofer: Gabi123, Blonda deşteaptă, Caius, Cristian Lisandru, Joy, Deea, George Valah, Theodora Marinescu, Melami, Supravieţuitor, Dispecer Blogosferă, Flavius Obeadă, Elisa, Ana Usca, Vania, Nataşa, Orfiv, Dumitru Agachi şi Răzvanrc.
26/09/2010
Foto: Alice Drogoreanu
.
Deşi cu toţii ne simţeam confortabil, Caius persevera în a bea Bergenbier.
– De ce bei porcărie din aia? – îl întrebai după o vreme.
– Prietenii ştiu de ce… – murmură el.
Adevărul e că s-a prins toată lumea însă, din delicateţe, n-am mai plusat, comandându-ne o sticlă de coniac Martell şi încă un Bergenbier pentru Caius.
.
Au optat ferm pentru Martell: Oplisme, Cristian Lisandru, Andi Bob, Gabriela Savitsky, Elisa, Teo Negură, Gabi123, Deea, Paul-Sorin Tiţa, Dispecer Blogosferă, Onu, Cristian Dima, Ana Usca, Vania, Orfiv, Nataşa, Theodora Marinescu, Gabitzu şi Neliniştitu’.
25/09/2010
Foto: Alice Drogoreanu
.
Domnul plutonier-major Onici reveni din capitală destul de obosit, astfel că Sandu-i aduse pe dată un coniac vechi.
– Cum a fost? – îl întrebarăm.
– Aşa şi-aşa. Eu le-am zis: Nu merge, băi, cu eufemisme! Credeţi că jigodia se simte dacă ne exprimăm ca nişte domnişoare?
– Păi, ce-aţi scandat? – se interesă Marcel care, prins la un chef, nu urmărise posturile de televiziune.
– Fleacuri! Moarte lui băsescu!, Ieşi afară, javră ordinară! – dulcegării din astea…
– Şi javra ordinară ce-a zis? – insistă Marcel.
– Nimic, că nici nu era acolo! Eu le-am zis băieţilor: Haideţi, bă, la Cireşica! Ne şi refrişăm un pic, şi poate prindem şi şobolanul…
– Ei, poate data viitoare! – îl consolă Raul. Da’ sepepiştii n-au zis nimic?
– Ne-au rugat ca, la o adică, să nu dăm la figură. Însă, când ne-au văzut pe mine şi pe Anatoli din Suceava, i-au băgat pe jandarmi la înaintare. Da’ n-aveam, oricum, treaba lor. Pe la trei am ieşit cu câţiva băieţi la Rustic, şi după aia am fugărit-o pe una, că ni s-a părut că-i narcisa iorga, însă n-am prins-o. În linii mari, a fost făinuţ, deşi…
.
Cu aşteptări mai mari: Elisa, Adele Onete, Simion Cristian, Cristian Lisandru, Societate, Gabi123, Deea, Anavero, Mirela Pete, Supravieţuitor, Theodora Marinescu, Dumitru Agachi, Caius, Ana Usca, Ioan Sorin Usca.
24/09/2010
Foto: Alice Drogoreanu
.
Chiar dacă domnul plutonier-major Onici plusa, făgăduindu-i infractorului Victor o pedeapsă îndelungată, ştia în sinea sa că o cam sfeclise şi că, la o cercetare mai atentă, nu are împotriva răufăcătorului nicio probă, afară de faptul că nu-l putea suferi.
– Mărturiseşte, futu-ţi râtu’ mă-tii! – îi mai zicea în răstimpuri, acompaniindu-şi astfel pumnii năucitori.
Victor, însă, se ţinu tare, astfel că singurul lucru pe care maiorul i l-ar fi putut imputa era faptul că trecuse pe stradă, părând să aibă o atitudine sfidătoare. Este evident că săvârşise în prealabil o ticăloşie, căci de la unul ca el nu te poţi aştepta vreodată la ceva bun, însă era lesne de presupus că Justiţia nu se va mulţumi doar cu atât.
Suspectul privi ca pe o izbăvire apariţia domnului procuror Georgescu. Acela, însă, păru destul de multă vreme a se gândi la altceva, apoi brusc îl întrebă:
– Ce-ai mai făcut iarăşi?
– Nimic, dom’ procuror, eu doar treceam pe stradă şi…
– Lasă asta! – tună domnul Georgescu. De unde veneai?
Victor îşi expuse situaţia compunând în acelaşi timp în minte şi viitoarea declaraţie scrisă:
– În jurul orei 14, întorcându-mă de la roberta anastase fan club, treceam prin Piaţa Bălcescu…
– Suficient! – îl întrerupse procurorul. Ştiu şi copiii că nu există roberta anastase fan club! Aşadar, iarăşi ai comis o ticăloşie!
Imbecilul se dăduse de gol, nemairămânând decât să se obţină mărturia faptelor de-o gravitate extremă pe care le-a săvârşit.
.
Au condamnat la unison faptele reprobabile: Mirela Pete, Gabi123, Adele Onete, Supravieţuitor, Cristian Lisandru, Elisa, Deea, Gând licitat, Cristian Dima, Carmen Negoiţă, Vania, Ana Usca.
23/09/2010
Poate că nu întâmplarea face ca acesta să fie postul cu numărul 800 (de şaisprezece ori jubiliar), postare în care anunţăm o lună rodnică, cu cel puţin două cărţi noi. Cum, însă, nu cunosc foarte multe date despre acestea, pe moment doar le semnalăm:
Mirela Pete ne îmbie cu o carte pentru copii şi nu numai, Doi copii, nişte pisici, multe flori şi zâne mici, carte cuprinzând sumedenie de ilustraţii şi pe care trebuie să o parcurgem deoarece este cu pisici!
.
Presupunem că vor fi interesaţi: Achilianu, Ada Pavel, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Amalgammax, Ana Usca, Ana Veronica, Anamaria Deleanu, Andi Bob, Anca, Anknews, Augustin Rădescu, Athe, Boghi, Caius, Carmen, Carmen Negoiţă, Cati Lupaşcu, Cella, Cosmin Ştefănescu, Crina Dunca, Cristian Dima, Călin Hera, Dan Novac, Daurel, Diana Alzner, Dispecer, Doina Popescu, Dumitru Agachi,Elena Agachi, Ela Roseni, Elisa, Flavius Obeadă, Gabi123, Gabi Rus, Gabitzu, Gând licitat, Gabriela Ilieş, Gabriela Savitsky, Geeo, Georgiana, Gloria Cioloca, Ioan Sorin Usca, Irizaţii, Iulia Diana Mihai, Ivona Boitan, Jamilla, Joy, Lady A, Leo, Licuriciul orb, Link-Ping,Lisabeth, Madi, Manole, Maria Barbu, Matilda, Melami, Michaela, Mihaela Man, Mikael Eon, My Life, Nataşa, Adele Onete, Noaptea Iguanei, Nuclearrr, Oana Clara, Oana Stoica-Mujea, Oceania, Ochi de sârmă, Orfiv, Paul G. Sandu, Petra, Policier, Pucca, Chat Noir, Rodica, Sebra, Simion Cristian, Simona Ionescu, Societate, Stropi de suflet, Supravieţuitor, Teo Negură, Deea, Theodora Marinescu, Vlady, Onu, Ziarul.
22/09/2010
Foto: Alex Mazilu
.
– Aş mai lua un coniac – zise Caius -, da’ cu criza asta!…
Cum nu înţelesei aluzia, am abordat problema crizei:
– Nu există nicio criză, totu-i artificial! Toată chestia este să investeşti cu înţelepciune! De pildă, eu aş băga în fotbal. Iei o echipă, să zicem UTA…
– Sau Steaua… – interveni Filaret.
– Să zicem, UTA – pusei accentul în mod potrivit -, şi faci cu ea performanţă la nivel mondial. E destul dacă investeşti cam o sută de milioane…
– Şi de unde iei banii? – dori să afle Teodosie.
– De la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Decât să-i toace târfa…
– Şi-i tocăm noi! – se grăbi Marcel cu concluziile.
– Nu imediat – îl calmai. Cum ziceam, întâi investim. Rade apoi UTA tot şi ajunge în Champions League. Cădem întâi cu Liverpool, Real Madrid şi Twente Enschede. Vin la noi cinci mii de englezi, le vindem bere, frigem nişte mici… Dacă socotim şi biletele, ne-am scos de vreo cinci sute de milioane, plus ce mai dau UEFA şi FIFA. Başca tricouri, eşarfe, steguleţe, abţibilde. Le tragem scurt un 5-0, apoi le exportăm pastă de mici. Vin spaniolii, bilete, bere, mici, le mai plasăm o curvă… deja alţi bani! Îi frigem şi pe ăştia cu 6-0 şi-i aşteptăm pe olandezi. Şi tot aşa… Până la finala cu Barcelona, deja ştie toată Europa de micii noştri. Pe urmă, la finala intercontinentală, ducem mici şi la Tokio, plus că vor fi ziarişti şi observatori din toată lumea. După aia, deprinşi cu micii şi cu fotbalul de calitate, toţi vor vrea să vină la noi! Intenţionat am ales Aradul, ca să facem doar 30 de kilometri de autostradă, restul rezolvă ungurii…
.
Susţin proiectul: Orfiv, Ana Usca, Nataşa, Vania, Neliniştitu’, Ardeiul zilei, Gabriela Savitsky, Gabitzu, Dependent de fotografie, Ziarul, Elisa, Cristian Lisandru, Geeo, Dispecer Blogosferă, Daurel, Cristian Dima, Gabi123 şi milioane de români entuziasmaţi.
21/09/2010
Foto: Alexandra Sandu
.
Începutul de Septembrie ne adună în Dinar, atmosfera fiind una destinsă. Caius tocmai îşi aminti cum, în clasa a şasea, Relu, apostrofat că deranjează ora, găsi la moment o soluţie, reclamându-l pe Caius: „Da’, doamna profesoară, ziceţi-i lu’ Caius să termine cu prostiile!”. „Ce-a mai făcut iarăşi?” – se interesă profesoara. „Tot zice că la el la bloc este o fată care scrie poezii de zece ori mai bine decât Eminescu şi că el o să se căsătorească cu fata aia…” Doamna opină că e suficient dacă fata are tangenţe cât de cât cu literatura ca să nu se încurce cu unul ca şi Caius. Cum observaţia plăcu elevilor, aceştia se coalizară cu Relu, de teamă să nu strice poanta.
– Luat ca din oală – îşi încheie prietenul nostru expunerea -, n-am avut replică, mai ales că se uniseră toţi, aşa că am luat şi un 3! După aia, a trebuit să trag tot trimestrul…
– Foarte bine ţi-a făcut! – observă domnul plutonier-major Onici. În felul ăsta, ai primit o lecţie de viaţă, să nu te încrezi în oricine, şi ai fost obligat să înveţi! Altfel, cine ştie ce derbedeu ajungeai…
Cam la fel vedeam problema şi noi ceilalţi, începând să ne amintim pe rând cum am înfundat pe unul sau pe altul. În ce mă priveşte, mărturisesc că n-am avut în copilărie înclinaţii către delaţiune, descoperindu-mi această vocaţie tardiv. Tocmai pe când meditam cu tristeţe la acest detaliu, restul convivilor împăunându-se cu pâri trecute, unele devenite legendare, în aşezământ intră un individ care mă abordă:
– Îţi mai aminteşti de mine?
Figura lui nu-mi spunea nimic. Frunte îngustă, privire de dobitoc, păr uns şi pieptănat la normă, urechi clăpăuge, gura precum un anus, cu diferenţa că avea zăbele…
– Nu – îi răspunsei după o vreme.
– De ce m-ai turnat la Securitate? – veni o nouă întrebare.
Nici acum nu-mi amintii cine-i individul, dar mi-am spus să nu-l las să aştepte răspunsul:
– Păi, acolo se turna! Tu unde-ai fi vrut să te torn, la FBI? Sau la tovarăşa învăţătoare?…
– Dar, am făcut puşcărie nevinovat! – continuă imbecilul.
Dintr-o dată, totul se lumină în mintea mea! Ipochimenul îmi fusese vecin de bloc şi punea cât se putea de tare un soi de gălăgie care circula pe atunci, oarecum underground, gălăgie căreia astăzi i s-ar zice manele, deşi era doar un gen pregătitor. Dumirit, putui da o replică mai la obiect:
– Şi tu ai fi vrut să fii vinovat? Apoi, ce puşcărie a fost aia? Patru ani… Puteai să scapi după doi ani, dacă nu-ţi făceau raport de pedepsire. Noroc cu mine, că ţi-am pus o pilă în pachet…
– Aşadar, de la tine era pachetul!…
– Păi, cine să ţi-l fi pus? Că n-aveai pe nimeni…
– Pentru ce l-ai îmbulinat? – interveni domnul plutonier.
– Rahaturi, complot împotriva Statului…
– M-au şi bătut, ca să spun cu cine-am complotat! A trebuit să inventez nume… – continuă creatura să se lamenteze, dezgustându-ne pe toţi.
– Aşadar – preluă domnul plutonier ideea -, din pricina ta au intrat la apă oameni nevinovaţi şi acum mai ai tupeul să-i acuzii pe alţii?… Douăzeci de ani ar fi trebuit să-ţi dea!
Totuşi, oarecare dreptate se făcuse deoarece, individul neputându-şi achita întreţinerea la bloc în timpul detenţiei, apartamentul îi fusese scos la licitaţie după un an, în locul său mutându-se o familie de oameni întregi la cap. În cele din urmă, chiar nesuferitul retardat trebui să admită că a greşit, dând un rând la toată lumea.
.
Răvăşiţi, la rându-le, de nostalgii: Ziarul, Supravieţuitor, Alex Mazilu, Cristian Lisandru, Urban, Onu, Andi Bob, Mirela Pete, Cristian Dima, Teo Negură, Elisa, Gabi, Vania şi Ana Usca.
Ioan Usca 
Comentarii recente