Poem

Două lucruri face, în principal, Nataşa:

Fie viaţa ei pendulează între Cultură şi comp,

Fie meditează pe caloriferul fierbinte.

În schimb, niciodată nu se însoţeşte cu motanii care

– Mergând pe stadion – mănâncă seminţe

Şi prin minutul şaptezeci şi cinci

Scandează trivial către galeria Rapidului:

„Nu vă simpatizăm!” –

Făcând pisicile să roşească.

Recomandări: Androxa, Carmen, Colţul cu muzică, Gabi123, Gabriela Elena, Link-Ping, Mirela Pete, Rokssana, Shayna, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Cultura

Tudose se simţea bine în vizită la Natalia, stimulat de coniacul bun şi de discuţia interesantă până la un punct. Când, însă, femeia afirmă că nu dă doi bani pe preclasici, Tudose-şi aminti brusc de Rodion Romanovici Raskolnikov. Măcar că nu avea topor la el, se descurcă folosind un cuţitaş.

Logic ar fi fost să fure din apartament şi să dispară, dar Tudose simţi ceva similar cu Oblomov şi merse-n dormitor să se culce, loc în care-l găsiră poliţiştii, alertaţi de vecinul de la etajul inferior. Gândindu-se la Werther, învinuitului i se păru că toate-s fleacuri şi lăsă lucrurile să curgă de la sine, devenind astfel inculpat.

În timpul procesului, ar fi putut susţine că a suferit de nebunie temporară, ori să ceară judecarea în stare de libertate, deoarece nu reprezintă pericol social. Tudose, în schimb, fredona în minte Drumul spre eşafod din Simfonia fantastică de Berlioz, refuzând să se apere. Condamnarea la douăzeci de anişori de detenţie nu miră pe nimeni, iar condamnatul se simţi solidar cu Mitea Karamazov.

– Nici prea multă cultură nu-i bună! – conchiserăm noi în Dinar, discutând despre camaradul nostru.

Sosind un nou rând de coniac, trecurăm în curând la alte subiecte.

.

Recomandări: Carmen Amza, Colţul cu muzică, Gabriela Elena, Lili, Link-Ping, Mirela Pete, Monica Iacobov, Rokssana, Supravieţuitor, Tanya, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Scufiţa Roşie

Scufiţa Roşie nu era numele fetei, dar aşa i se spunea din pricina vestimentaţiei. Dacă numele copilei era incert, o certitudine este că-şi vizita bunica cu regularitate, cu toate că aceasta vieţuia taman în inima unui codru virgin, scăpat ca prin minune de agresiunile drujbelor.

Într-o dimineaţă de octombrie, fetiţa porni să-şi vadă bunica, după obicei, dar fu surprinsă când o zări înlăcrimată:

– Bunico, de ce ai ochii aşa de umezi, de parcă ai fi analist politic?

– Ne-a mărit CAS-ul! – oftă femeia.

– Păi, tu oricum foloseşti leacuri băbeşti! Ce treabă ai cu asigurările de sănătate?

– Tocmai, că n-am! Dar, ne diminuează pensia, indiferent că apelăm la sistemul de sănătate sau nu!

– Dar, bunico, tu ai trăit toată viaţa în pădure! Nu ai nici pensie, nici CNP şi, în general, nu figurezi nicăieri!… Iarăşi a trecut lupul pe-aici şi te-a tocat la cap cu politica! Nu ai înţeles care-i strategia lui? Îţi bagă tot felul de aiureli în cap, dar nu urmăreşte decât ca, în timpul ăsta, să bea!

– Nu vine doar pentru asta – spuse bunica -, dar tu eşti mică, încă nu înţelegi…

Poveste din Banat

Foto: Klara Incze

.

Împăratul Verde, măcar că se străduia s-o ascundă, era indispus. Auzise el că nu-i bine să ai ginere din Banat şi, fie că era o simplă prejudecată fără acoperire, fie că exista un sâmbure de adevăr în aceasta, îşi zise ca nicidecum să nu-şi dea fata după Caius, cel ce venise s-o ceară. Dar, faţă împărătească fiind, se cuvenea să scornească un pretext viabil, căci de s-ar fi arătat arbitrar în decizii putea să scadă vertiginos în încrederea populaţiei. „Măcar că la noi nu-s alegeri, tot e mai prudent ca supuşii să fie mulţumiţi!” – îşi zise, scormonindu-şi mintea cu ce-ar putea să-l înfunde pe pretendent.

– Uite, flăcăule, – îi zise într-un târziu – va trebui să te cerc vreme de trei nopţi. În prima noapte, ai de golit două butoaie de vin vechi. Dacă ăi reuşi, om vedea mai apoi, iară dacă n-ăi fi vrednic, te-or trimite cătanele mele înapoi în Timişoara tot în şuturi!…

– Unde oare putea-voi chema şi-un fârtat a-mi fi alăture? Care-a-mi fi spre-a nu mă birui plictisul, petrecând în solitudine…

„Futu-l în cur de papiţoi, ce exprimări la el!” – îşi zise Împăratul, însă încuviinţă.

Caius formă pe mobil numărul 0724995611, îl chemă pe Raul, îi spuse să ia un taxi până la clubul The Note, învăţându-l cum să pătrundă apoi în tărâmul de basm. Neavând altă treabă, Raul sosi cam în jumătate de ceas, flăcăii pogorâră în beci, iar către ziuă se plânseră amândoi căci oarecum însetară.

– Băutor vrednic te văz că-mi eşti – făcu Împăratul Verde, îngândurat -, însă aş vrea să-mi dovedeşti şi alte însuşiri nobile. Noaptea viitoare vei petrece într-o odaie cu toţi psihopaţii din împărăţie. Poţi să-ţi chemi şi-un tovarăş, măcar că de data asta nu rişti să te plictiseşti de unul singur…

Prudent, Caius formă 0724882734, chemându-l pe domnul plutonier-major Onici în ajutor. Acela fu destul de nemulţumit, căci aflase că pe Raul îl chemase la băutură, însă ca un bun prieten îşi însoţi camaradul, iar până la ziuă scoase oameni din toată fauna, aceia arătându-se acum cuviincioşi, chiar dacă învineţiţi pe-alocuri.

Doar o încercare mai putea scorni Împăratul, aşa că-i ceru pretendentului ca, în noaptea următoare, să satisfacă zece tinere fete, fără a se întina. De data aceasta, Caius mă sună pe mine (nu mai dau numărul!), şi până-n zori le desfătai pe tinere cu istorii născocite pe loc, astfel că noaptea trecu precum un vis, măcar că fuse pe trezie.

La ziuă plecarăm cu fetele la Dinar, lăsându-l pe Împăratul Verde să-şi mărite paparuda de moştenitoare cu cine-o şti.

.

Recomandări: Androxa, Clipe de Cluj, Colţul cu muzică, Imagini, Lili, Mirela Pete, Rokssana, Schtiel, Shayna, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Femina

Îmbrăcată într-un deux-pieces vărgat şi cu baticul strâns sub bărbie, deţinuta udrea elena îşi întrebă colegele, deoarece nu exista oglindă:

– Cum arăt?

– Ca un cur! – îi răspunse turcan raluca, poate prea sincer.

O nouă păruială era pe punctul de-a izbucni, deşi păruială este doar un fel de-a vorbi, căci femeile fuseseră tunse cu maşina, statul îngrijindu-se de sănătatea lor. Adevărul este că turcan nici nu exagerase prea mult, aşa cum gândea şi deţinuta plăcintă sorina: „Cu un ochi vânăt, nasul spart şi fălcile căzute, başca şi tunsă, cum crede că ar putea să arate? Eu, cel puţin, nici nu mai întreb, că-mi imaginez că sunt ca dracu!…”

Domnul plutonier Roşculeţ se amuza uneori, ascultându-le turuiala la vizetă. Câteodată, intervenea în discuţii:

– Lasă, udrea, planurile de viitor! Pune-te pe puşcărie că, de acum, aici e viaţa ta!

Sau:

– Acum, plăcintă, chiar că poţi fi mândră de fiu-tu! De când e închis, nu se mai pişă pe crucifixe, a-nvăţat să se pişe pe el!…

Ori, adresându-se tuturor:

– Băi, nebunelor, cine credeţi că vă mai aduce pachet, când toţi ai voştri sunt la puşcărie?

Deşi argumentele domnului plutonier erau de nedemontat, femeile tot obişnuiau să turuie seara vrute şi nevrute. În definitiv, ce să fi făcut şi ele?

.

Recomandări: Androxa, Colţul cu muzică, Gabi123, Imagini, Lili, Rokssana, Schtiel, Shayna, Teo Negură.

Miercuri

Fiind miercuri, nu trebuie să scrii cine ştie ce, aşa că o las azi pe Nataşa la comp, în vreme ce eu mai văd ce fac…

.

Recomandări: Clipe de Cluj, Colţul cu muzică, Cristi Milla, Dana Pătrănoiu, Gabi123, Imagini, Mirela Pete, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Teo Negură.

Noapte de toamnă

Noaptea frumoasă de sfârşit de Octombrie mă îndemnă să ies la benzinărie să mă-mbăt. Aici, avui surpriza să-l întâlnesc pe preşedinte gata beat.

– Cine, ei? – tocmai perora. Nu se văd cine sunt? Merkel, o vacă! Berlusconi, un obsedat sexual! Sarkozy, un bufon! Preşedintele Olandei, Vincent van Gullit ăla, nici nu mai vorbesc! Pe când eu… sunt…

– Beat – completai, deoarece făcuse o pauză. Ce bei?

– Las’că am aici, du-te doar să ceri un pahar!…

Intuiţia îmi şopti să cer un pahar de coniac şi nu mă înşelai. Naiba ştie de unde, preşedintele avea o sticlă de coniac Chateau de Fontainebleau din 1811. Cum îmi părea rău s-o împărţim, mai intrai în prăvălie să-i iau şi lui o poşircă, să nu stea pe uscat.

– Cum e? – mă întrebă.

Era divin, astfel că răspunsei:

– Nu-i cine ştie ce. Tot mai bune sunt băuturile proaspete! Când s-a făcut ciudăţenia asta, nu era nici bunică-mea născută, că ea-i din 1898. E aproape ceva pervers să bei un lichid mai vârstnic decât cinci generaţii normale la un loc!…

Discutarăm tot felul de subiecte, despre fotbal, femei, Levantul, sensul vieţii… Spre ziuă, preşedintele opină că viaţa e un căcat, şi-i dădui dreptate: „Când ţie ţi-am luat băutură tip Whisky, e firesc s-o vezi aşa! Eu, cu Fontainbleu, am o viziune mai optimistă…”

– Uite la aia! – mă atenţionă, indicându-mi cu privirea unde a reperat ceva.

– Arată-mi cu ochiul drept – îi cerui să fie mai precis.

– La aia! – se corectă.

Era o fufă ca toate fufele, semn că însoţitorul băuse destul.

La despărţire, îl avertizai:

– Fii atent, să nu te duci la Majestatea Sa!

– De ce?

– Fiindcă eşti pişat pe pantaloni şi, în general, arăţi ca scos dintr-un closet!

– Fleacuri! Astăzi am, oricum, treabă cu Barosso…

– Aşa, da, cu Barosso merge! – îl încurajai, pornind apoi spre casă cu restul de coniac.

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Gabi123, Lili, Mirela Pete, Shayna, Supravieţuitor, Teo Negură.

Luni

Idei poate-aş mai avea, însă chef de scris, ioc! Ce-ar fi să procedez la fel cu cei mai mulţi dintre condeieri?

– Nataşa, nu vrei să postezi ceva pe blogul meu?

Ocupată să caşte, pisica amână răspunsul. Oricum, acesta fu dezamăgitor:

– Azi e luni, n-am chef! Mai bine ieşim în oraş…

Să ies nu eram eu dispus, astfel că am încropit prostia de faţă, întrebându-mă ce importanţă poate avea pentru pisici ziua din săptămână…

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Cristian Gheorghe, Dana Pătrănoiu, Gabi123, Link-Ping, Ragnar, Rokssana, Shayna, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Vizita – 5

– Sunt un tâmpit! – îşi reproşă comisarul Tudose.

Abia la a patra sticlă de coniac îi dădu prin minte să înceapă ancheta cu începutul, adică să cerceteze boxa de la subsol a victimei, ori a cui naiba era. Aurel le spusese numele proprietarei, însă-l uită pe dată. Dar, pentru stabilirea adevărului, acesta conta prea puţin. Odată ajuns în boxă, îşi dădu seama că băuse ca un prost. Rafturi întregi de sticle prăfuite îl aşteptau, iar dacă etichetele nu erau vreo nedorită mistificare, înăuntru ar fi trebuit să se afle coniac Chabanneau din 1850, Lafitte din 1895, Armagnac din 1893 şi câte altele! „Cine naiba o fi tipa, de are aşa ceva în beci? Ăla parcă zicea că lucrează la nu ştiu ce firmă…”

Fără a bănui descoperirea de la subsol, Virgil avea alte probleme.

– Ştii ce? – îi spuse suspectului Aurel. Tu cunoşti mai bine locurile pe-aici, du-te să cumperi ceva haleală! Da’ fii atent, te întorci cu cumpărăturile, nu ne faci să alergăm după tine!

Deja de pe la a treia sticlă de Martell începuse să-i chiorăie lăuntrul, iar cu cea de-a patra sticlă starea i se accentuă, deşi de obicei putea să stea nemâncat zile-n şir. Primul pahar îi făcea de regulă foame, dar pe la al treilea senzaţia dispare. Acum, însă, era diferit.

– Neapărat să iei şi caş! Şi ceva somon ar merge…

La subsol, Tudose regreta în acest timp că nu are la el decât trei sacoşe, în care nu reuşi să îndese nici măcar un sfert din sticle. „De altfel, nici n-aş putea să le car pe toate deodată…”

Deşi era neplăcut, urcă şi coborî de câteva ori, până ce mută toate sticlele în portbagajul autoturismului cu care sosiseră. „Ei oricum nu-i mai trebuie, că e moartă!” – îşi spuse, apoi îşi aminti că nu-i tocmai cert cine-a murit, dar rezolvă şi această nouă problemă: „De ce-a absentat de la domiciliu? Mai ales că-i zisese şi hăndrălăului să treacă pe la ea…”

Din punctul de vedere al comisarului Tudose, cazul era rezolvat. Pentru Virgil, totul păru să se complice din nou atunci când, Simona mergând la bucătărie să mai facă o cafea, victima îi spuse de pe duşumea:

– Ai băut tot, porcule!

Fulgerător, comisarul Virgil depăşi uluirea şi reuşi să găsească soluţia optimă, aplicându-i victimei o lovitură în ceafă cu mânerul revolverului. Mai mult ca sigur, prin minte-i trecu şi-o înjurătură, însă cărui român nu i-ar fi venit, în atare conjunctură, idei similare?

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Gabi123, Link-Ping, Mirela Pete, Rokssana, Schtiel, Shayna, Teo Negură, Zinaida.

Vizita – 4

– Uite că ne-a venit şi rezolvarea cazului! – exclamă Virgil, introducându-l pe Aurel în apartament după ce-i prinse ceafa ca într-o menghină.

Purtat ca un pisoi, vizitatorul nu avu de ales altceva decât să se supună, fiind şi năucit de vederea a trei străini.

– Da’ eu o căutam pe… – murmură nou venitul.

– Lasă, că ştim pe cine căutai! – îl întrerupse Tudose. Iată unul căruia conştiinţa nu-i dă pace, şi-a venit să se asigure că-i totul în ordine, că nu e sânge pe pereţi, că nu i-a căzut vreun fir de păr ca să-i luăm ADN-ul, că a şters atent amprentele… Nu? Şi, dacă nu eram noi să punem capăt jocului, te tot întorceai aici până intra doamna-n putrefacţie… Tot aşa a fost unu’, Rodion Romanovici Raskolnikov… Ai auzit de el, Simona?

– Nu.

„Nici nu mă aşteptam” – păru a spune privirea comisarului, apoi reveni la caz:

– Ăstuia dă-i o amendă, pentru intrare prin efracţie!

– Dar, am sunat! – protestă Aurel.

– Ai sunat ca să te asiguri că-i totul în regulă, dar plănuiai să forţezi uşa… Ce ai în pungă?

Oaspetele alese să golească punga, punând pe măsuţă o sticlă de coniac Martell.

– Oooo! – salutară binecunoscuta siluetă cei doi comisari, în vreme ce Simona rămase inexpresivă. Aşadar, tu erai ăla care tot aducea Martell! Mă rog, asta s-ar putea să-ţi mai şteargă unele păcate… De ce ai sânge pe mâini?

Deşi întrebarea era doar una retorică, suspectul începu să explice:

– Am găsit o tarabă cu tir. Dacă nimereai opt figuri în ordine, primeai o sticlă de şampanie. M-am apucat să trag, şi-am luat o sticlă. Pe scurt, am câştigat trei sticle, după aia nu m-a mai lăsat să trag. Am pornit către staţia Râul Doamnei, când văd că se apropie 105. O iau la fugă şi dau s-o scurtez traversând spaţiul verde… Acolo, o sârmă trasă şi m-am împiedicat! S-au dus dracului cele trei sticle, aşa că am luat de jos un Martell, să nu vin cu mâna goală…

– Virgil, ai reţinut? Se găseşte Martell şi-aici, nu mai trebuie să mergem până la Mall. Sincer – reveni la anchetat -, mi-a plăcut povestea cu tirul. Întotdeauna, când sunt agitaţi, oamenii caută căi de defulare. Unii trag şuturi în castanele de pe carosabil, alţii sparg borcane de-un zid, alţii merg la tarabele de tir… În final, însă, toţi se întorc la locul faptei! De ce-ai omorât-o?

– Pe cine?

– Păi, tu câţi ai omorât, de întrebi pe cine? Pe proprietară!

Virgil merse la femeia înjunghiată şi-o arată printr-un gest al mâinii.

– Nu-i ea! – spuse Aurel.

– Cum, nu-i ea? – explodă Tudose. Da’ ce, e de gen neutru? Că doar nu-i coleg…

Deşi nu înţelese aluzia, anchetatul continuă:

– Nu e proprietara, aici stă Lavinia Brătulescu…

Cei trei poliţişti rămaseră încurcaţi. Lui Virgil îi mai veni şi gândul că un asasin nu prea are motive să cumpere coniac atunci când revine la locul faptei. „Dar, asasinii sunt multă vreme ca într-o febră, acţionează iraţional. Bine, cel puţin, că avem ce bea!” – îşi zise, apoi îşi aprinse o ţigaretă.

Cazul părea să se încâlcească din nou.

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Lili, Mirela Pete, Răzvan Cătălin Rinder, Tu1074.