Poem

27 comentarii

Două lucruri face, în principal, Nataşa:

Fie viaţa ei pendulează între Cultură şi comp,

Fie meditează pe caloriferul fierbinte.

În schimb, niciodată nu se însoţeşte cu motanii care

– Mergând pe stadion – mănâncă seminţe

Şi prin minutul şaptezeci şi cinci

Scandează trivial către galeria Rapidului:

„Nu vă simpatizăm!” –

Făcând pisicile să roşească.

Recomandări: Androxa, CarmenColţul cu muzică, Gabi123, Gabriela Elena, Link-Ping, Mirela Pete, Rokssana, Shayna, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Anunțuri

Cultura

41 comentarii

Tudose se simţea bine în vizită la Natalia, stimulat de coniacul bun şi de discuţia interesantă până la un punct. Când, însă, femeia afirmă că nu dă doi bani pe preclasici, Tudose-şi aminti brusc de Rodion Romanovici Raskolnikov. Măcar că nu avea topor la el, se descurcă folosind un cuţitaş.

Logic ar fi fost să fure din apartament şi să dispară, dar Tudose simţi ceva similar cu Oblomov şi merse-n dormitor să se culce, loc în care-l găsiră poliţiştii, alertaţi de vecinul de la etajul inferior. Gândindu-se la Werther, învinuitului i se păru că toate-s fleacuri şi lăsă lucrurile să curgă de la sine, devenind astfel inculpat.

În timpul procesului, ar fi putut susţine că a suferit de nebunie temporară, ori să ceară judecarea în stare de libertate, deoarece nu reprezintă pericol social. Tudose, în schimb, fredona în minte Drumul spre eşafod din Simfonia fantastică de Berlioz, refuzând să se apere. Condamnarea la douăzeci de anişori de detenţie nu miră pe nimeni, iar condamnatul se simţi solidar cu Mitea Karamazov.

– Nici prea multă cultură nu-i bună! – conchiserăm noi în Dinar, discutând despre camaradul nostru.

Sosind un nou rând de coniac, trecurăm în curând la alte subiecte.

.

Recomandări: Carmen AmzaColţul cu muzică, Gabriela Elena, Lili, Link-Ping, Mirela Pete, Monica Iacobov, Rokssana, Supravieţuitor, Tanya, Teo NegurăTheodora Marinescu.

Scufiţa Roşie

33 comentarii

Scufiţa Roşie nu era numele fetei, dar aşa i se spunea din pricina vestimentaţiei. Dacă numele copilei era incert, o certitudine este că-şi vizita bunica cu regularitate, cu toate că aceasta vieţuia taman în inima unui codru virgin, scăpat ca prin minune de agresiunile drujbelor.

Într-o dimineaţă de octombrie, fetiţa porni să-şi vadă bunica, după obicei, dar fu surprinsă când o zări înlăcrimată:

– Bunico, de ce ai ochii aşa de umezi, de parcă ai fi analist politic?

– Ne-a mărit CAS-ul! – oftă femeia.

– Păi, tu oricum foloseşti leacuri băbeşti! Ce treabă ai cu asigurările de sănătate?

– Tocmai, că n-am! Dar, ne diminuează pensia, indiferent că apelăm la sistemul de sănătate sau nu!

– Dar, bunico, tu ai trăit toată viaţa în pădure! Nu ai nici pensie, nici CNP şi, în general, nu figurezi nicăieri!… Iarăşi a trecut lupul pe-aici şi te-a tocat la cap cu politica! Nu ai înţeles care-i strategia lui? Îţi bagă tot felul de aiureli în cap, dar nu urmăreşte decât ca, în timpul ăsta, să bea!

– Nu vine doar pentru asta – spuse bunica -, dar tu eşti mică, încă nu înţelegi…

Poveste din Banat

7 comentarii

Foto: Klara Incze

.

Împăratul Verde, măcar că se străduia s-o ascundă, era indispus. Auzise el că nu-i bine să ai ginere din Banat şi, fie că era o simplă prejudecată fără acoperire, fie că exista un sâmbure de adevăr în aceasta, îşi zise ca nicidecum să nu-şi dea fata după Caius, cel ce venise s-o ceară. Dar, faţă împărătească fiind, se cuvenea să scornească un pretext viabil, căci de s-ar fi arătat arbitrar în decizii putea să scadă vertiginos în încrederea populaţiei. „Măcar că la noi nu-s alegeri, tot e mai prudent ca supuşii să fie mulţumiţi!” – îşi zise, scormonindu-şi mintea cu ce-ar putea să-l înfunde pe pretendent.

– Uite, flăcăule, – îi zise într-un târziu – va trebui să te cerc vreme de trei nopţi. În prima noapte, ai de golit două butoaie de vin vechi. Dacă ăi reuşi, om vedea mai apoi, iară dacă n-ăi fi vrednic, te-or trimite cătanele mele înapoi în Timişoara tot în şuturi!…

– Unde oare putea-voi chema şi-un fârtat a-mi fi alăture? Care-a-mi fi spre-a nu mă birui plictisul, petrecând în solitudine…

„Futu-l în cur de papiţoi, ce exprimări la el!” – îşi zise Împăratul, însă încuviinţă.

Caius formă pe mobil numărul 0724995611, îl chemă pe Raul, îi spuse să ia un taxi până la clubul The Note, învăţându-l cum să pătrundă apoi în tărâmul de basm. Neavând altă treabă, Raul sosi cam în jumătate de ceas, flăcăii pogorâră în beci, iar către ziuă se plânseră amândoi căci oarecum însetară.

– Băutor vrednic te văz că-mi eşti – făcu Împăratul Verde, îngândurat -, însă aş vrea să-mi dovedeşti şi alte însuşiri nobile. Noaptea viitoare vei petrece într-o odaie cu toţi psihopaţii din împărăţie. Poţi să-ţi chemi şi-un tovarăş, măcar că de data asta nu rişti să te plictiseşti de unul singur…

Prudent, Caius formă 0724882734, chemându-l pe domnul plutonier-major Onici în ajutor. Acela fu destul de nemulţumit, căci aflase că pe Raul îl chemase la băutură, însă ca un bun prieten îşi însoţi camaradul, iar până la ziuă scoase oameni din toată fauna, aceia arătându-se acum cuviincioşi, chiar dacă învineţiţi pe-alocuri.

Doar o încercare mai putea scorni Împăratul, aşa că-i ceru pretendentului ca, în noaptea următoare, să satisfacă zece tinere fete, fără a se întina. De data aceasta, Caius mă sună pe mine (nu mai dau numărul!), şi până-n zori le desfătai pe tinere cu istorii născocite pe loc, astfel că noaptea trecu precum un vis, măcar că fuse pe trezie.

La ziuă plecarăm cu fetele la Dinar, lăsându-l pe Împăratul Verde să-şi mărite paparuda de moştenitoare cu cine-o şti.

.

Recomandări: Androxa, Clipe de Cluj, Colţul cu muzică, Imagini, Lili, Mirela Pete, Rokssana, Schtiel, Shayna, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Femina

37 comentarii

Îmbrăcată într-un deux-pieces vărgat şi cu baticul strâns sub bărbie, deţinuta udrea elena îşi întrebă colegele, deoarece nu exista oglindă:

– Cum arăt?

– Ca un cur! – îi răspunse turcan raluca, poate prea sincer.

O nouă păruială era pe punctul de-a izbucni, deşi păruială este doar un fel de-a vorbi, căci femeile fuseseră tunse cu maşina, statul îngrijindu-se de sănătatea lor. Adevărul este că turcan nici nu exagerase prea mult, aşa cum gândea şi deţinuta plăcintă sorina: „Cu un ochi vânăt, nasul spart şi fălcile căzute, başca şi tunsă, cum crede că ar putea să arate? Eu, cel puţin, nici nu mai întreb, că-mi imaginez că sunt ca dracu!…”

Domnul plutonier Roşculeţ se amuza uneori, ascultându-le turuiala la vizetă. Câteodată, intervenea în discuţii:

– Lasă, udrea, planurile de viitor! Pune-te pe puşcărie că, de acum, aici e viaţa ta!

Sau:

– Acum, plăcintă, chiar că poţi fi mândră de fiu-tu! De când e închis, nu se mai pişă pe crucifixe, a-nvăţat să se pişe pe el!…

Ori, adresându-se tuturor:

– Băi, nebunelor, cine credeţi că vă mai aduce pachet, când toţi ai voştri sunt la puşcărie?

Deşi argumentele domnului plutonier erau de nedemontat, femeile tot obişnuiau să turuie seara vrute şi nevrute. În definitiv, ce să fi făcut şi ele?

.

Recomandări: Androxa, Colţul cu muzică, Gabi123, Imagini, Lili, Rokssana, Schtiel, Shayna, Teo Negură.

Miercuri

25 comentarii

Fiind miercuri, nu trebuie să scrii cine ştie ce, aşa că o las azi pe Nataşa la comp, în vreme ce eu mai văd ce fac…

.

Recomandări: Clipe de Cluj, Colţul cu muzică, Cristi Milla, Dana Pătrănoiu, Gabi123, Imagini, Mirela Pete, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Teo Negură.

Noapte de toamnă

33 comentarii

Noaptea frumoasă de sfârşit de Octombrie mă îndemnă să ies la benzinărie să mă-mbăt. Aici, avui surpriza să-l întâlnesc pe preşedinte gata beat.

– Cine, ei? – tocmai perora. Nu se văd cine sunt? Merkel, o vacă! Berlusconi, un obsedat sexual! Sarkozy, un bufon! Preşedintele Olandei, Vincent van Gullit ăla, nici nu mai vorbesc! Pe când eu… sunt…

– Beat – completai, deoarece făcuse o pauză. Ce bei?

– Las’că am aici, du-te doar să ceri un pahar!…

Intuiţia îmi şopti să cer un pahar de coniac şi nu mă înşelai. Naiba ştie de unde, preşedintele avea o sticlă de coniac Chateau de Fontainebleau din 1811. Cum îmi părea rău s-o împărţim, mai intrai în prăvălie să-i iau şi lui o poşircă, să nu stea pe uscat.

– Cum e? – mă întrebă.

Era divin, astfel că răspunsei:

– Nu-i cine ştie ce. Tot mai bune sunt băuturile proaspete! Când s-a făcut ciudăţenia asta, nu era nici bunică-mea născută, că ea-i din 1898. E aproape ceva pervers să bei un lichid mai vârstnic decât cinci generaţii normale la un loc!…

Discutarăm tot felul de subiecte, despre fotbal, femei, Levantul, sensul vieţii… Spre ziuă, preşedintele opină că viaţa e un căcat, şi-i dădui dreptate: „Când ţie ţi-am luat băutură tip Whisky, e firesc s-o vezi aşa! Eu, cu Fontainbleu, am o viziune mai optimistă…”

– Uite la aia! – mă atenţionă, indicându-mi cu privirea unde a reperat ceva.

– Arată-mi cu ochiul drept – îi cerui să fie mai precis.

– La aia! – se corectă.

Era o fufă ca toate fufele, semn că însoţitorul băuse destul.

La despărţire, îl avertizai:

– Fii atent, să nu te duci la Majestatea Sa!

– De ce?

– Fiindcă eşti pişat pe pantaloni şi, în general, arăţi ca scos dintr-un closet!

– Fleacuri! Astăzi am, oricum, treabă cu Barosso…

– Aşa, da, cu Barosso merge! – îl încurajai, pornind apoi spre casă cu restul de coniac.

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Gabi123, Lili, Mirela Pete, Shayna, SupravieţuitorTeo Negură.

Older Entries