Povestea cu Emma cea virtuală

Fost-a odată un împărat care avea trei feciori, Laur, Viorel şi Crin. Şi crescând băieţii, împăratul îi chemă la el şi le zise:

– Iată, v-aţi făcut mari! Aveţi – fiecare – comp, laptop, tabletă şi smartphone. De azi veţi avea şi conexiune la internet, aşa că puteţi intra pe filme deşucheate, căuta cuvinte cheie pe Google şi vedea rezultatele la fotbal în timp real. De vă veţi face cont pe Facebook, puteţi avea fiecare lista de prieteni şi de blocaţi, da’ pe contul Emma să nu intraţi, că bine n-a fi de voi!…

„N-a fi bine dac-a fi rău, da’ dacă n-a fi rău a fi bine!” – gândi Crin şi-i dădu Emmei „add friend”.

Fraţii săi gândeau mai puţin, aşa că-i solicitară prietenia fără a-şi mai bate capul spre a deosebi răul de bine. În aceeaşi zi, Laur, Viorel şi Crin deveniră prieteni cu Emma, constatând că au deja un prieten comun: Verde Împărat.

– Păi, ăsta-i tata! – strigă Laur. Da’ el de ce?…

Ca orice tată iubitor, Verde Împărat ştia parolele fiilor săi, aşa că putea urmări discuţiile acestora de pe chat. Până acum, nimic îngrijorător, Emma îi ducea cu vorba şi doar îi excita, nu-i ademeni prin cine ştie ce loc primejdios.

Chiar neademenit, lui Crin îi veni ideea s-o caute-n lumea cea largă, simţind că nu mai poate trăi fără ea. Dar, unde s-o caute? Că la „lives in”, Emma notase un incert „undeva prin Balcani”.

– Asta e, voi scotoci Balcanii! – oftă băiatul şi-şi zise să înceapă căutările în Strehaia.

În Strehaia nu dădu de Emma, ci de Tudose, un bărbat brunet la ten, cărunt la mustaţă şi cu o pălărie impresionantă.

– O cauţi pe Emma? – întrebă tuciuriul zâmbindu-şi doi dinţi de aur.

– Da! E aici? – îi sări inima flăcăului.

– Aici nu e, da’ au mai căutat-o şi alţii. De ce aleg oamenii s-o caute în Strehaia, încă n-am aflat. Vreo forţă tainică îi îndeamnă… Dar, poate că nu ştiu eu, posibil ca alţii s-o caute-n Calafat, ori la Ruse…

Pe tabletă, Emma îl abordă pe Crin:

„Unde eşti?”

„Strehaia”

„Ai dat de Tudose?”

„Sunt cu el”

„E tip mişto! Şi nici nu fură! Adică, nu fură de la om din buzunar, altfel fură şi el, mai mult fier vechi…”

„De unde-l cunoşti?”

„De pe net”

Una peste alta, Crin nu doar că n-a găsit-o pe Emma, ci şi deveni paranoic.

– Eu ţi-am spus! – îi grăi Verde Împărat.

„Mi-ai spus… Că parcă tu eşti mai breaz!” – răspunse băiatul în gând.