Tradiţii

50 comentarii

Foto: Alice Drogoreanu

Deşi, conform tradiţiei, ultima zi a lui Aprilie ne găsi în Dinar, aceasta se arătă mohorâtă, cu fuioare plumburii pe-ntreg cerul şi-un vânt venit de nicăieri şi de pretutindeni care, oricât te-ai fi dichisit în odaie, odată ieşit în uliţă te zburlea, făcându-te să arăţi ca dracu’. Cu toate că domnul plutonier-major Onici poartă chipiu, iar calviţia îl face să nu se sinchisească de vânt, din punct de vedere estetic vorbind, totuşi, dispoziţia sa era una sumbră, în acord cu dimineaţa cenuşie. Îşi aminti, printr-un hazard logic, că-i văduv de câţiva ani, că a fost părăsit de concubină săptămâna trecută, aceasta reproşându-i programul încărcat, dar, în fapt, fiind vorba despre cu totul altceva, şi că, rămas cu desăvârşire singur, îi va oferi din nou tradiţionalul buchet de flori (prevestind 1 Mai) toantei de Mirela, colega de birou, căreia i-ar fi dat cu mult mai mare entuziasm un picior în cur…

Măcinat lăuntric de aceste frânturi de gânduri cu tentă pesimistă, domnul Onici descinse în local şi, sustrăgându-se rutinei zilnice, merse direct către closet. Reveni din încăperea anexă după o oarecare vreme şi, pe tonu-i binecunoscut (cel puţin nouă, fidelilor Dinarului), sparse tăcerea nefirească:

– Bună ziua! Mă numesc plutonier-major Onici Viorel şi doresc să ştiu cine s-a suit cu picioarele pe capacul closetului şi a stins ţigareta pe suportul pentru hârtia igienică…

Pe dată, toţi privirăm către Caius care, singur la o masă, îşi luase cincizeci de mililitri de naiba ştie ce poşircă. Dar, cum acesta nu răspunse nimic, domnul Onici continuă:

– Hai, nu te-ascunde acum! Eu îl ştiu pe ăla care-a fost, da-i mai bine să recunoască singur!…

În vreme ce noi ne întrebam cum s-ar putea să recunoşti ceva în colectiv, Caius continuă să mimeze naivitatea, părând că n-ar fi vizat în vreun fel. În consecinţă, domnul plutonier-major merse până la masa ocupată vremelnic de acesta:

– Văd că nu vrei să mărturiseşti! – i se adresă pe un ton aspru. De ce te-ai urcat cu picioarele pe capacul closetului?…

– Eu nu m-am urcat cu picioarele pe capacul closetului… – încercă individul să nege evidenţa.

– Zău? – introduse domnul plutonier un ton ironic. Dar, unde te-ai mai urcat tu cu picioarele?…

Până şi Caius a dedus că situaţia sa se agravează:

– Nu m-am urcat cu picioarele!…

Domnul Onici ni se adresă, de această dată, nouă, oamenilor serioşi:

– Auziţi? Cică el merge-n mâini la closet…

Revenind la Caius, căruia nu avea rost să-i mai ceară actele, datele sale personale fiind cunoscute pe de rost, îi spuse ceva mai explicit:

– Cu ce ocazie pe aici?

– Am intrat să beau ceva… – murmură delicventul.

– Normal! La sfârşit de Aprilie, în loc să fii la muncă şi să-i cumperi la doamna o floare, tu te-mbeţi din zorii zilei şi mergi acasă pişat pe tine!…

– Dar, nu m-am pişat pe mine…

Ultima replică a lui Caius ne-a binedispus pe toţi. „Încă nu, – ne ziceam în gând – da’, vezi tu la Secţie!…”.

Cum Caius fu dus până la Secţia 2 de Poliţie, situată în apropiere, sub acuzaţiile de ultraj, distrugere de bunuri şi mod de viaţă parazitar, o vreme se lăsă din nou tăcerea. Cu toate că am fi avut motive să ne amuzăm, veselia ni se curmă repede şi-o tristeţe păstoasă se insinuă în inima fiecăruia.

Ceva mai târziu reveni şi domnul plutonier-major, obosit în urma anchetării infractorului. Ceru o sticlă de coniac şi, după ce sorbi o stacană, începu să se confeseze:

– Nimănui nu-i pasă de simţămintele unui poliţai! Eşti bun doar să prinzi infractorul şi să o iei în freză de la superiori… Gagicile mai de Doamne-ajută se uită numa’ după scriitoraşi, microbiştii te înjură, iar vecinii te salută rece şi şuşotesc în urma ta… Să le ia dracu’ pe toate!…

Tuturor ni s-a părut o concluzie logică, chiar dacă oarecum în disonanţă cu aerul (cel puţin, teoretic!) pre-sărbătoresc al zilei.

.

Recomandări: Nataşa, Noapte bună copii, Ana Usca, Orfiv, Elisa, Ioan Sorin Usca, Ana Veronica, Cristian Lisandru, Cati Lupaşcu, Gabi123, Gabriela Elena, Grişka, Creatza, Link-Ping, Anavero, Gând licitat, Cristian Dima, Dumitru Agachi, Gabriela Savitsky, Theodora Marinescu, Geanina Lisandru, Atitudini, Teo Negură, Simion Cristian, Supravieţuitor.

Anunțuri

Zi aparte

56 comentarii

Că azi este 30 aprilie se cam ştie îndeobşte, însă detaliul că Nataşa împlineşte trei ani o va afla abia acum întreaga Ţară. Felicitările şi pingurile se vor lăsa pe blogul copilului, iar aici doar pingurile de prisos. Cum fetiţa sărbătoreşte astăzi, m-a rugat pe mine să dau pinurile de anunţ. Deh, mă conformez… Public şi eu în avans cu câteva ore, deoarece Nataşa n-a avut răbdare!

De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei De ziua Nataşei

Întâmplare simplă

36 comentarii

Foto: Alice Drogoreanu

.

Dimineaţa a fost mai mohorâtă chiar decât chipul domnului plutonier-major Onici, dar nici acesta din urmă nu era cu mult mai senin. Intrând ca o rafală de vânt în Dinar, domnul plutonier privi scurt către locul gol, în care firesc ar fi fost să se afle Radu, apoi întrebă:

– Cine-a strivit corola de minuni a lumii?…

Tuturor, întrebarea ne-a părut retorică, deoarece îndată privirile ni se îndreptară către Caius. Pricepând, într-un târziu, că e vizat, Caius murmură:

– Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…

– Nu pe dracu’! – tună domnul Onici. Adică, nici nu mai ai ce strivi, că ai strivit-o deja… Dă-i drumu’ şi spală closetele!

Din rutină, Caius se supuse. Încăperea se cufundă, pentru o vreme, în tăcere. Văzduhul cenuşiu ne pătrunse în inimi, astfel că nu mai rămase loc nici pentru o fărâmă de bucurie. Cum aproape că ne venea şi nouă să spălăm ceva, ori nu ştiu ce să mai facem ca să înviem atmosfera, Marcel întrebă:

– Şi chiar a strivit ăsta corola de minuni a lumii?…

– A strivit pe dracu’! – mormăi domnul plutonier. Nu există nicio corolă de minuni a lumii! Lumea-i cum este, ca să mă exprim eufemistic. Iar ca dânsa suntem noi…

Dacă nu în aceiaşi termeni, intuirăm răspunsul. De fapt, nici nu putea fi altul…

După o vreme, Caius reveni în salon spunând că a terminat. Domnul plutonier avu un punct de vedere diferit:

– Lasă vrăjeala! Spală cum trebuie, că te verific la sfârşit şi, dacă nu-i totul lună, ai încurcat-o!…

Resemnat, Caius reintră în closet, zdrăngănind nu ştiu ce în răstimpuri.

.

Recomandări: Ana Usca, Nataşa, Orfiv, Ioan Sorin Usca, Supravieţuitor, Dispeceriţa, Theodora Marinescu, Andi Bob, Gabitzu, Gând licitat, Link-Pink, Gabi123, Elisa, Cristian Lisandru, Dispecer blogosferă, Răzvanrc, Sfântu’ Simon, Anavero, Consiliul Naţional al Blogosferei, Atitudini, Mirela Pete.

De ce iubim femeile

55 comentarii

Foto: Alice Drogoreanu

Odinioară, Marcel socotea vrednice de râvnit femeile epilate ori – cum se spunea pe atunci – depilate. Cum ne-a repetat aceasta deseori, am prins ideea destul de exact.

– Mai apoi – încheia el de fiecare dată -, am priceput că rătăcisem! Dar, ce puteai pretinde? Eram tânăr şi prost, şi abia mă apucasem de Levantul. Acum sunt bătrân şi înţelept, şi am ajuns la pagina treizeci şi nouă din Levantul

Posibil ca, în acest ritm, să aflăm în curând de ce iubim femeile.

.

Recomandări: Călin Hera (care ar putea socoti textul de mai sus drept PA, oferindu-mi Premiul de un milion de euro), Elisa (aşa, de flori de măr!), Anavero (indiferent de motive), Orry (din pricini colorate), Link-Ping (pentru că link-pinguieşte), Atitudini (căci suntem europeni), Gabriela Savitsky (încercând o manipulare la scară globală), Mirela Pete (fiind ca primăvara în munţi), Cati Lupaşcu (în sănătatea noastră!), Geanina Lisandru (ofrandă Iubirii), Cristian Lisandru (deoarece e gurmand), Theodora Marinescu (ca să nu dea publicităţii cine ştie ce!), Gabriellajoy (pentru diva desculţă), Dan Pătraşcu (mai bune pingurile decât spectacolele TV!), Gabi123 (ping morse), Dumitru Agachi (că şi la Bruxelles…), Melami (că a făgăduit alcool, ori cel puţin parfum), Ana Usca (fiindcă publică texte de-ale mele), Ioan Sorin Usca (prost aş fi să nu mă pinguiesc!), Caius (că-i băiat de treabă!), Supravieţuitor (cu invitaţia la cinema aferentă), Orfiv (că-i de-al nostru) şi Nataşa (deoarece mâine împlineşte trei ani!).

Pedagogie

37 comentarii

Foto: Mirela Pete

Pentru a-mi scoate din letargie concitadinii şi a-i obliga gândească, am ieşit într-una din zilele însorite însoţit de-o lanternă în stare de funcţionare. Urma ca trecătorii să mă întrebe, uimiţi, ce fac cu lanterna pornită în plină lumină, la care eu le-aş fi dat răspunsuri înţelepte. Din nefericire, primul care se apropie fu Cornel, acesta începând conversaţia:

– Ce faci, cauţi un om?

– Da! – i-am răspuns, cam dezumflat. De unde ştii?

– După lanternă… Las-o moartă, e veche, nu mai ţine…

– Ştiai tu poanta!… – am replicat, încercând să mai dreg ceva, deşi decepţia mi-era una nu tocmai măruntă. Dar, sunt mulţi cei care n-o ştiu… Uite, s-o întrebăm pe doamna care vine!

Cum doamna în discuţie se apropie suficient, o chestionai:

– Doamnă, ştiţi de ce mă aflu aici cu lanterna aprinsă în miezul zilei?

– Nu ştiu, şi nici nu mă interesează! – răspunse doamna, adăugând ceva destul de nepoliticos.

Observând o anume insinuare în privirea lui Cornel, plusai:

– Ce vrei? E femeie… Ce ştiu astea, în afară de cratiţă? Uite, vine un domn, să-l întrebăm şi pe el…

Ajungând domnul la distanţa cuvenită, repetai întrebarea adresată doamnei dinainte, reformulând-o:

– Stimate domn, de ce credeţi dumneavoastră că folosesc lanterna în plină zi?

– De bou ce eşti! – răspunse domnul, văzându-şi de drum.

Cornel avu un rictus greu definibil, şi-mi spuse pe ton rugător:

– Hai, mă, bagă dracului lanterna aia undeva, că râde lumea de tine!

– Nu râde nimeni! – ripostai, dar, un grup de pe trotuarul de vis-a-vis ţinea să mă contrazică.

Prinzând mimica lui Cornel, mă încăpăţânai:

– Nu-i vezi că-s nişte puşti? Ce ştiu ei? În capul lor e numai hip-hop!

– Mă rog, nu-s toţi înţelepţi ca tine… – admise Cornel. Dar, ascunde naibii lanterna aia, că mă faci şi pe mine de rahat! Hai, mai bine, să bem ceva…

Cedai, în cele din urmă, şi ne-am dus la Dinar. Aici, după coniacul cel de toate zilele, consimţii că Diogene a fost un zevzec, ca şi Socrate, de altfel.

– Dă-i încolo! – făcu Cornel. Noi să fim sănătoşi!

Şi închinarăm a nu ştiu câta stacană…

Despre sensul vieţii

28 comentarii

Foto: Ama

Uneori, simpla privelişte un sens vieţii… – rosti Caius, aparent fără legătură cu nimic.

Ce vrei spui? – aprofundă domnul plutonier-major Onici.

– Nimic. Era, aşa…, o cugetare…

– Atunci, pune-ţi-o pe blog, dacă-i cugetare, nu ne toca pe noi la cap!

Evoluţionism

37 comentarii

Foto: Mirela Pete

Dacă cei mai mulţi socoteam că am involuat din Adam, singur Raul avansă ipoteza că el ar fi evoluat din leneş.

– Adică, din Bradypus tridactylus? – întrebă şi – totodată – preciză domnul plutonier-major Onici.

– Da, din ăla!

– Nu cred… S-ar putea zice că ţi-ai pierdut părul şi abilitatea de-a te atârna de crengi (ceea ce ar fi mai degrabă o atrofiere decât o evoluţie!), însă, tu ai cinci degete, totuşi, chiar dacă prinzi paharul mai mult cu trei…

– Păi, n-am evoluat de ieri, ci în aproximativ cincizeci de milioane de ani! – căută Raul o explicaţie ştiinţifică, inspirată parţial şi de postul Discovery.

Caius îşi exprimă o temere:

– Dar, dacă peste alte cincizeci, ori poate o sută de milioane de ani, urmaşii tăi vor ajunge să facă ceva?…

– E îndoielnic! – opinarăm cu toţii, socotind mult prea scurt intervalul de timp.

.

Dacă cei mai mulţi socoteam că am involuat din Adam, singur Raul avansă ipoteza că el ar fi evoluat din leneş.

Older Entries