Lucruri noi

 

Marcel reveni destul de devreme din Sabres. Își terminase țigările. De băut, ar mai fi găsit cine să-i ofere, însă, când începi să le iei celorlalți din țigări, știi că îi vei enerva instantaneu. Pe acasă, trebuie să mai fie niște bani, deși Teodora-i ascunde destul de bine. Dar, cât de bine-i poți ascunde? Doar nu-i palat, e un apartament de două camere. În baie, bucătărie și debara nu i-a ascuns niciodată, că a căutat și-acolo. Rămân holul și prima cameră. În camera mică și pe balcon nu-i ascunde, că acolo stă el noaptea și-ar avea timp să scotocească…

LED-ul fiind în camera lui Marcel, Teodora profită de ieșirile lui la local ca să se uite la ce are chef. Când se nimerește să fie amândoi, aleg un film. Acum se pusese la „Patru nunți și-o provocare” și înjura provocarea, Pro TV-ul, CNA și pe Lucian Mândruță. Dar, pe Mândruță îl înjură de fiecare dată, cu sau fără legătură cu ceva anume. E și de înțeles, de altfel, cine nu-l înjură pe Lucian Mândruță?

Ca mai toți fumătorii, Marcel nu are cine știe ce simț al mirosului. Nici n-ar fi de dorit, de altfel. Oamenii nu sunt câini, să-și aleagă informații din mirosuri, aromele fiind, pentru ei, ceva auxiliar, nu neapărat necesar. Totuși, nici n-ar fi de dorit o lume cu totul inodoră.

Intrând în apartament, Marcel adulmecă, cu simțul său cel tocit, un parfum aparte. „Teodora a fost la cumpărături!” – își zise. Detectă o pereche nouă de pantofi, doi pantaloni și-o bluză de la second-hand. Acestea din urmă, măcar că nu erau noi, au un anume iz de prăvălie și detergent. Mai către cameră, simți și pielea unor poșete și curelușe. Bărbatul socoti repede: „Pantofii, vreo șaizeci, zece lei rufăria, alea-alea…, o fi tocat vreo două sute…”

– Ai fost la cumpărături? – o întrebă pe Teodora.

– Am mai luat câte ceva… – răspunse aceasta, cam fără chef, căci era iritată de emisiunea dezgustătoare, dar și fascinată de monstruozități. Uite la ăștia! Mă, trăsni-i-ar!…

– Dă-i în…! – făcu Marcel, în vreme ce deja căuta cu mâinile pe sub vrafurile de haine din dulap.

Pe la al treilea raft, găsi un plic. Fără să-l scoată, simți că e burdușit de bani și recunoscu din vârful degetelor hârtia de o sută. Aceasta trecu în buzunarul său. Mai zise ceva de Mândruță, ca să-i facă plăcere Teodorei, apoi îi spuse că mai iese puțin.

– Am uitat să-mi iau țigări…

„Ai uitat!” – își zise femeia. „Ca și cum ai uita asta vreodată! Ai venit să scotocești după bani! Trebuie să-i ascund mai bine!”

Chiar dacă Marcel găsește aproape întotdeauna mărunțiș prin casă, de data aceasta a fost, în mod evident, ghidat de parfumul lucrurilor noi. Și, cum a făcut rost de-o sută întreagă, își va aminti multă vreme cu satisfacție de piele, detergenți și ce-o mai fi amirosit pe-acolo.

.

Alți truditori: Mirela Pete, Dana Lalici, Silving, Lolita, Vienela, Tina, Nina, Theodora, Ipu, Zina, Gabi, Ghurhu.

Ceața

Foto: Alice Drogoreanu

.

Afară nu mai fusese ceață demult. Poate, doar, una trecătoare, într-o dimineață de august. Însă, Marcel se pomeni cu o ceață lăuntrică. Pogorâse din stalactite ori se ridicase din smârcuri, cert e că sufletul bărbatului era colmatat de mâzgă. Își simțea fața amorțită, voința plecată pe coclauri, afectele paralizate, iar rațiunea…

– Care rațiune? – se întrebă Marcel, incapabil să dezvolte o singură idee mai de Doamne-ajută.

Omul nu trebuie, însă, să gândească prea mult ca să identifice sursa răului. Marcel știa prea bine de unde i se trage. O țigară i-ar fi fost de ajuns ca să spintece pânza ce-l oprea să iasă din sine către lumea exterioară, să dinamiteze pasta ternă și să aducă o oarecare adiere proaspătă și scânteie călăuzitoare! Dar, țigări ioc!

Înainte, putea lua pe datorie de peste drum, însă prăvălioara s-a închis și-n locul ei este o firmă de pompe funebre. Bună și aia, însă de sicriu nu ai nevoie toată ziua. Da’ fără țigări!…

S-ar fi cerut ca Marcel să fie în formă, căci urma să jefuiască o bancă. Ce să fi făcut? S-a dus așa cum era și, pentru prima dată, a fost prins.

Încătușat, încețoșatul personaj se afundă într-un tărâm mlăștinos. Și, precum un nufăr strălucește pe balta cu rele miesme, îi înflori un gând, reproșându-i agentului Bucioacă:

– Vă luați de mine doar pentru că aparțin unei minorități sexuale!

– Bulangiu? – întrebă polițistul.

– Nu, cu Vera.

Deschis la nou, agentul Bucioacă îi ceru să-și dovedească apartenența la ce susținea infractorul că este. Merseră până la Marcel acasă, căci stătea aproape. Întotdeauna făcea economie de efort: ieșea din casă, mergea un minut până pe strada Arieș, jefuia prima bancă mai neaglomerată, apoi mergea încă trei minute până la Sabres, ca să-și toace banii.

Intrară. Vera stătea în fotoliu, destul de dezbrăcată. Bucioacă și ceilalți doi agenți care-l însoțeau se fâstâciră.

– Săru’mâna, doamnă! – murmurară polițiștii, căci era prima dată când vedeau o femeie gonflabilă.

Marcel îi pofti la o cafea și le explică despre Vera, câte orificii are, ce lubrifianți folosește, de unde se cumpără, o lăudă, căci nu l-a refuzat niciodată, aprecie materialul…

– Și trebuie neapărat să-i zici Vera? – se interesă Bucioacă.

– Nu, la a ta îi zici cum vrei! Eu i-am zis Vera, inspirat de un film…

.

Recomandări: Mirela Pete, Cătălin, Silving, Alexandra Ali, Tina, Ghurhu, Gabi, Nina, Theodora, Axlandra, Zina, Lecturi, Mala.