4.
La începutul mileniului trei, pisicile trăiau intens, mergând la şcoală de pe la şase luni şi studiind aproape un an, după care-şi susţineau probele pentru absolvirea Bacalaureatului. Dacă, la început, pisicile cu bacalaureat se bucurau de-o preţuire aparte, după ce motanul Fumuriu ajunse, fără bacalaureat, ministru al Educaţiei şi Cercetării, mulţi pisoi îşi ziseră că şcoala-i doar o fandoseală şi zelul pentru învăţătură se diminuă.
În şcoală se studiau mai multe discipline, precum Torsul, Vânătoarea, Religia, Mieunatul (morfologia şi sintaxa), Nutriţia, Igiena şi Sportul. După un an de studii, elevul putea opta pentru două discipline din care să-şi susţină Bacalaureatul.
Nataşa îşi aminti cum, în timpul şcolii, se simţi atrasă de două obiecte oarecum contradictorii: Religia şi Vânătoarea.
Multe săptămâni se gândi la adevărurile profunde, transmise prin Tradiţie, despre viaţa fericită pe care o duceau pisicile in illo tempore. Create după chipul şi asemănarea Divinităţii, se zbenguiau într-o natură diafană şi incoruptibilă, avându-l pe posse non mori ca pe un dat pe care aveau să-l dezvolte până la fixarea în veşnica existenţă fericită. Atunci veni şoarecele – cea mai neruşinată dintre vieţuitoare – şi le şopti primelor feline: Nu vă vine, câteodată, poftă să mai haliţi şi ceva bun? Dar, Igor, primul motan, îi răspunse ferm: Pleacă, băi, spurcăciune, cu intrigile tale, că n-am ajuns noi să ne luăm după o rozătoare! Din nefericire, bipezii n-au fost la fel de înţelepţi şi, din pricina lor, răul a intrat în lume, diafanul devenind grosier, iar pisicile au tras-o şi ele, măcar că n-aveau nicio vină. De atunci, orice felină este rezervată faţă de bipezi, pe care-i socoteşte slujitori – de cele mai multe ori – nevrednici, şi detestă rozătoarele, care le-ar fi dorit căderea. De aici, firesc, pasiunea pentru Vânătoare, deşi Religia învaţă că ori de prinzi şoarecele, ori de nu-l prinzi, toate sunt deşertăciune în starea de cădere, şi aşa va fi mereu până când lumea nu se va înnoi.
„Deşertăciune sau nu, e mai fain să-i prinzi!” – concluzionă pisica, intrând iniţial în Poliţie.
Chiar dacă, aşa cum s-a dedus, pisicile nu făceau cine ştie ce şcoală, existau unele exemplare cu înclinaţie către Ştiinţă, aşa cum era Albert, patronul cafenelei Le Chat Noir – locul de întâlnire al comisarilor, agenţilor şi detectivilor particulari, chiar dacă în local mai intrau şi interlopi.
Nataşa îi găsi pe cei doi foşti colegi ai săi, Vasea şi Taras, alături de patron. Acesta făcuse cinste cu un rând de coniac, aşa că se simţea îndreptăţit să sporovăiască:
– După circa patru luni de cercetare, mi-a picat fisa: Energia este egală cu masa ori viteza luminii la pătrat!
– Adică? – întrebă Nataşa, mai mult de dragul conversaţiei, observând că cei doi comisari se gândesc la altceva.
– Adică, o pisică dacă vrea să aibă energie, trebuie să ia masa cu regularitate!
– Şi cu lumina ce-i?
– Păi, e mai fain să haleşti pe lumină, ca să şi vezi ce mănânci! – explică Albert.
– Bun, da’ de ce zici că viteza luminii?…
– Păi, lumina vine cu viteză, nu? Apeşi întrerupătorul şi… pac! Se face lumină în toată încăperea…
– Mda… Şi de ce la pătrat?
– Păi, lumina nu merge doar pe o direcţie, ci se răspândeşte pe lăţime şi pe lungime, deci poţi imagina un pătrat… Sau, mă rog, un cerc, da’ orice pătrat se înscrie într-un cerc, aşa că-i tot aia…
– Şi înălţimea? – obiectă Nataşa, deprinsă cu analizele temeinice. Că lumina merge şi-n înălţime, dovadă că putem vedea muştele de pe tavan…
Aici, Albert o cam sfeclise. Dacă şi-ar fi schimbat formula, spunând la cub, nu era sigur că aceasta nu ar atrage consecinţe nedorite. În cele din urmă, mai dădu un rând şi recunoscu că a luat formula de-a gata de pe o bucată de ziar găsită la closet. Apoi, ruşinat oarecum, se retrase la bar.
– Slavă Domnului! – făcu Taras, pe care-l plictiseau discuţiile ştiinţifice. Trebuie să vină şi Oleg, autopsierul, să vedem ce ne poate spune nou despre cazul şoarecelui mort…
Nataşa propuse ca, până să se apuce de treabă, să comande nişte fructe de mare.
– Măcar atât o fi valabil din ce-a spus Albert, că nu-i bine să sărim peste mese!…
.
Recomandări: Carmen, Carmen Amza, Cristi Milla, Dana Pătrănoiu, Paporniţa cu vorbe, Rokssana, Shayna, Supravieţuitor, Teo Negură, Tu1074.
dictaturajustitiei
sept. 06, 2011 @ 08:27:47
Mulțumesc pentru zâmbetul spontan pe care mi-l provoci în fiecare dimineață.
Lumina vine deci cu viteză ?
Vania
sept. 06, 2011 @ 08:29:34
Da, se deplasează destul de repede…
sebra
sept. 06, 2011 @ 08:30:02
Acum pisicile preferă să dea bacul la Tors şi Mieunat. Riki (fie-i ţărâna uşoară!) nici măcar la Sport n-a promovat.
Vania
sept. 06, 2011 @ 08:34:34
În curând se va renunţa, cred, la Bac, dată fiind influenţa ministrului Fumuriu.
Emil Vulcanescu
sept. 06, 2011 @ 09:24:39
Io bag sama ca ministru’ asta Fumuriu ii ceacanau bine de tat si cand te gandesti ca nu a trecut pe la Dinar sa mai aiba o circumstanta atenuanta (mult alcool in devla).
Tucu-te
Vania
sept. 06, 2011 @ 09:28:23
N-avea cum, în scrierea de faţă nu se prea aduce vorba de Dinar.
Paporniţa romantică (2) | Ţara vorbelor în vânt
sept. 06, 2011 @ 10:38:59
rokssana
sept. 06, 2011 @ 13:09:32
„Că lumina merge şi-n înălţime, dovadă că putem vedea muştele de pe tavan…”…de unde le scoate ?
Vania
sept. 06, 2011 @ 13:11:25
Nataşa? Are Bacalaureatul…
Rokssana's Blog
sept. 06, 2011 @ 13:35:45
almanahe
sept. 06, 2011 @ 16:01:54
Camerele video, vârâte pe gâtul (şi ăla gros, desigur!) comisiei la bac, sunt de fapt o şmecherie pisicească a motanului Fumuriu; astfel că, îi filează pe cei care vor pica bacul de vreo 3-4 ori la rând, precum şi pe aceia prinşi cu „mâţa-n sac” copiind, apoi îi va face, direct, directori! Cine? Partidul mâţei portocalii! Câţ!!! ups, sper ca Nataşa nu citeşte cu diacritice…:(
Vania
sept. 06, 2011 @ 16:05:31
Mulţi dintre cei picaţi au devenit consilieri, neputându-se angaja în Poliţie…
Mirela
sept. 06, 2011 @ 18:15:43
Evident, pisicile iau Bacalaureatul. Alţii, nu. Noroc cu ele!
Interesant pe unde se angajează cei picaţi! 😉
Vania
sept. 06, 2011 @ 18:28:57
Da, cele mai multe şi-l iau.
recunoscatoare..foarte recunoscatoare « Rokssana's Blog
sept. 06, 2011 @ 18:47:57
Lumi
sept. 06, 2011 @ 20:13:20
Fructele de mare le mai ajuta sa conserve energia mai ales in timpul somnului.
Pe viitor un eventual strigat de lupta n-ar strica:reflexe de pisica – acum ma vezi, acum dispar! Miau!” Pentru motanul Fumuriu…
Vania
sept. 06, 2011 @ 20:35:56
Am conceput azi scrierea până la final. Fiind adresată în mod predilect copiilor, nu-i prea lungă, va avea 15-16 pagini A4.
Lumi
sept. 06, 2011 @ 20:48:04
Mai mult decat perfecta!
Vania
sept. 06, 2011 @ 20:49:52
Olga şi-a luat bipezi!
Miercurea cu crochiuri de modă, semnate Enya Pete « Mirela Pete. Blog
sept. 06, 2011 @ 22:40:28
g1b2i3
sept. 07, 2011 @ 06:48:34
Tocmai am gasit un pisoi asa de mic, cred ca inca e sugar.In caz ca ramane la noi, am sa fiu atenta sa nu fie influentat de cei de teapa lui Fumuriu.Pana va merge la scoala, sper ca nu va mai face legea Fumuriu si gasca lui.
Albert Chevallier Tayler (1862 – 1925), pictor englez « my heart to your heart
sept. 07, 2011 @ 07:02:22
Vania
sept. 07, 2011 @ 08:42:58
Până la anul, precis nu va mai fi Fumuriu!