Ilustraţia: The Zoo

.

În penitenciarul Jilava, deţinuţii erau alimentaţi ştiinţific, asigurându-li-se necesarul de calorii, protide, glucide şi – mai rar – vitamine. Astfel, fasolea uscată era prezentă aproape zilnic, fie ca supă, fie ca supă mai groasă, prin adaos de tăiţei, aliment ce trecea drept fel doi.

Chiar dacă, în arest, pedeliştii mai făcură nazuri, cu timpul se obişnuiră cu alimentaţia raţională şi, la data mutării în penitenciar, toţi mâncau cu poftă orice apucau, indiferent că era vorba despre turtoi, varză murată cu arpacaş, cartofi sau, aşa cum am amintit, fasole.

Destul de mulţumit de modul în care lucrează deţinuţii, plutonierul Roşculeţ avea şi o îngrijorare, nutrind mereu sentimentul că e o defecţiune la conducta de gaz metan.

– Bă, voi toată ziua emanaţi CH4!

– Ce-i aia? – încercă deţinutul Boc Emil să intre în vorbă, cu gândul ascuns că astfel ar putea intra în graţiile plutonierului.

– O hidrocarbură – interveni Boureanu Cristian, căruia-i plăcea să facă pe nebunul.

– Lasă, bă, hidrocarbura! – îl potoli Roşculeţ, aplicându-i şi-un baston pe spinare. E gaz metan! Voi nici atâta nu ştiţi? La voi acasă cu ce făceaţi focul, cu coceni?

– Nu, cu gaz – spuse Toader Mircea.

– Zăăău? Da’ formula nu v-a interesat s-o aflaţi! Era să daţi şi gazele de şist, da’ nici nu ştiaţi ce-s alea!… Bine că ştiţi să eliminaţi din voi!

– Păi, dom’ plutonier, cu fasole toată ziua… – încercă Popoviciu Alin să găsească o scuză.

– Ce-are asta? Adică, profitaţi de bunătatea personalului şi băgaţi în voi cât vi se dă? Uite la Băsescu, el de ce poate munci fără să emane CH4?

– Păi, a stat la izolare – explică Boc Emil. Cu 125 de grame de pâine pe zi, ce să mai scoată din el? Cred că a făcut şi păianjeni la cur…

Roşculeţ fu amuzat de imagine, însă se strădui să n-o arate.

– Păi, poate-ar mai trebui să mergeţi şi ceilalţi pe la izolare, că altfel băgaţi în voi ca termitele!

– Da’ ce are dacă emanăm CH4? – căută Boureanu să lungească discuţia, pentru a mai încetini ritmul lucrului.

– Are, că se face bioxid de carbon şi afectează stratul de ozon al planetei, provocând fenomenul de încălzire globală! – explică plutonierul.

– Dar, ăla-i CO2. De unde CO2 din CH4? – plusă Boureanu, alegându-se cu încă vreo trei bastoane peste cap.

– De unde? Carbonul reacţionează cu oxigenul din atmosferă, de-acolo!

– Şi hidrogenul? – întrebă Boc.

Plutonierul Roşculeţ, îndemnat în acest sens şi de maiorul Damian la ultimul instructaj, nu mai răbdă, punând bastonul la lucru.

– Hidrogenul, golanule, se aneantizează, n-ai tu treabă cu hidrogenul! Voi aţi venit aici ca să vă reabilitaţi prin muncă, bandiţilor, nu ca să puneţi întrebări! Ţine-aici hidrogen! Mai ia o moleculă!…

Înţelepţit astfel, Boc Emil se angajă, la sfârşitul zilei de lucru, să depăşească normele şi să reducă emisia de noxe cu 25%.

– Patruzeci, futu-ţi mama ta, că voi ne-aţi luat şi sporurile! – îi zise plutonierul, trăgându-i un pumn scurt în coaste.