Se numea „Silagiu”. Când am pozat, am ocolit cu totul numele, dar a intrat, totuşi. N-a fost cu intenţie. Sugeram altceva: clădirile părăsite păstrează tot ce s-a perindat prin ele, fiind, adeseori, locul ideal pentru a trece în alte lumi şi de a continua o acţiune începută, să zicem, în 1987…
Zinaida Strinu
dec. 07, 2012 @ 09:48:39
Excelentă reflexie ! Aspectul clădirii se reflectă perfect în numele restaurantului. Vania, nu te dezminți ! Mintos și hâtru 😆
Vania
dec. 07, 2012 @ 10:23:03
Nu m-am dorit hâtru. Am locuit cândva în hotelul ăsta…
Mirela Pete
dec. 07, 2012 @ 12:14:45
Reflexia perfectă: la așa hotel, așa (nume de) restaurant! 😉
Vania
dec. 07, 2012 @ 13:42:26
Se numea „Silagiu”. Când am pozat, am ocolit cu totul numele, dar a intrat, totuşi. N-a fost cu intenţie. Sugeram altceva: clădirile părăsite păstrează tot ce s-a perindat prin ele, fiind, adeseori, locul ideal pentru a trece în alte lumi şi de a continua o acţiune începută, să zicem, în 1987…
Diana
dec. 07, 2012 @ 14:20:49
Altfel spus: reflectie 🙂
Cladirile parasite – indiferent de epoca in care au fost construite – sunt fascinante (pentru mine, evident)
Vania
dec. 07, 2012 @ 14:46:06
Sunt, aşa e!
SoriN
dec. 07, 2012 @ 16:19:04
Reflexsia timpului !
Interesanta imagine!
O seara buna!
Bulgaria
dec. 07, 2012 @ 17:43:32
mare dreptate .. ma intreb cum arata interiorul
CARMENc
dec. 08, 2012 @ 00:23:20
chiar si deasupra cladirii parasite, troneaza acelasi cer albastru…