Cele mai frumoase amintiri le asociem cu miresme. Dacă ni se întâmplă ceva pozitiv şi, în văzduh, aromeşte iasomia ori regina nopţii, să zicem, ulterior, parfumuri similare ne vor face să retrăim momentul de altădată. În schimb, dacă vreun miros, cât ar fi el de îmbietor, e asociat cu vreo întâmplare nedorită, acel parfum îl vom lua mai târziu ca atare, fără a ne mai aminti de ceasul cel rău. În toate acestea este un avantaj, căci amintirile întunecate revin mult mai rar. De acest adevăr s-a convins şi pisoiul Odin.
Îmbătat de parfumul salcâmilor în floare, motănelul porni să exploreze grădina. Totul, însă, luă o turnură destul de nasoală. Un şobolan îi strigă:
– Băi, ciumete!
Odin dădu să-l înhaţe, pentru a-i aplica o binemeritată corecţie, dar rozătoarea se ascunse într-o spărtură a garajului dărăpănat.
„Ciumete! M-a făcut ciumete! Acum, toţi motanii vor râde de mine! Ba, mai grav, o vor face până şi pisicile!” – îşi zise Odin cătrănit.
Salcâmii, însă, atraseră un nor auriu de albine. Pisoiului îi veni o idee, atât de fulgerător cum numai setea de răzbunare ţi-o poate aduce. Intră în vorbă direct:
– Albinelor, nu vreţi să intraţi în gaura aia din zidul garajului şi să-l goniţi pe-un şobolan obraznic până la mine?
– Avem de lucru! – răspunseră albinele, roabe ale unei mentalităţi scandinave, deşi roiau într-o climă temperat continentală de tranziţie. De ce nu te duci tu?
– Nu încap! – se lamentă pisoiul. Hai, că vă dau mită!
– Ce? – răspunseră zburătoarele, oprindu-se din orgia de nectar şi polen.
– O cutie de margarină Rama – trânti Odin, căci nu-i veni vreo idee mai fericită.
Deşi organizate impecabil, albinele dovediră că raţiunea lor tot una de insectă rămâne, aşa că acceptară, fără să se întrebe la ce naiba le-ar trebui lor margarina.
Curând, rozătoarea fu scoasă din ascunziş, iar Odin restaură ordinea într-un mod care l-ar fi umplut de invidie pe orice călău asiatic.
– Cine zici că e ciumete? – întrebă viteazul motan.
– Eu… – gemu şobolanul, care ajunse să regrete că s-a născut.
Albinele, în schimb, pricepură că s-au fentat. Dar înţelese şi pisoiul că, dacă va mai apela la serviciile lor, va trebui să le prostească cu altceva.
„O să le dau un suc” – îşi zise.
De atunci, parfumul salcâmilor în floare îi aminteşte lui Odin de acea zi de mai în care a instituit Dreptatea. În plus, a mai învăţat ceva: Nu există vietate pe lumea asta care să nu pună botul când i se oferă mită!
.
Recomandări: Mirela Pete, Zina, Baghi, Silving, Mala, Irealia.
mai 12, 2013 @ 07:23:51
Ăsta-i Odin, un vânător care uzează de orice tertip pentru a pune gheara pe pradă! Alaltăieri a alergat, prin bucutăria (proaspăt spălată), o bucată de pește crud, furios că nu i s-a dat pe loc și a trebuit să subtilizeze singur ditamai prada. Ei, nu că n-ar fi primit o porție, dar chiar și noi, bieți bipezi șantajați, știam ce va face când o va prinde în gheare…Noroc cu Picky, care o mănâncă și uite-așa își păstrează ea silueta. Cât despre șobolan, mă bucur că a ajuns să regrete că s-a născut. 😉
Câte învățăm noi de la pisici, de-ar ști cei care n-au…Uite cum ne-a atras atenția Odin asupra parfumului salcâmilor în floare! 😉
mai 12, 2013 @ 08:36:37
mai 12, 2013 @ 10:59:31
😀 „Mentalitati scandinave?” 😀
Amuzanta poveste.Mi-a amintit de soarecele pe care l-am vazut in gradina vreo 2 zile.
mai 12, 2013 @ 12:11:01
Da, până şi eu pun botul atunci când mi se oferă, sub formă de mită, evident, o bucăţică de pieptuţ de pui.
Pe de altă parte, sau în altă ordine de idei, salcâmul a început să ne înmiresmeze pe toţi. Păcat doar că, am pus botul la băsescu, şi uneori, atunci când ne aducem aminte, ni se strică înmiresmarea. 🙂
mai 12, 2013 @ 12:38:37
Hahahaha…il iubesc pe Odin! Si iubesc si lumea asta a cuvintatoarelor necuvintatoare….sau invers…in care pina si cel mai abitir si perfect sistem de munca poate fi corupt cu o cutie de Rama!!!!
Doamneeeeee….e perfecta scrierea! ❤
mai 12, 2013 @ 12:54:12
Mirela:
Plus că Odin ne învață despre șobolani, în vreme ce noi facem ONG-uri pentru ei…
mai 12, 2013 @ 12:55:16
Silving:
Albinele seamănă cu scandinavii. Sunt blonde, muncesc ca proastele și resping filosofia…
mai 12, 2013 @ 12:56:10
Baghi:
Eu fac abstracție de duhoarea lui băsescu. El cu ale lui, noi cu salcâmii și cu mita.
mai 12, 2013 @ 12:56:45
Mala:
Odin inspiră doar scrieri perfecte!
mai 12, 2013 @ 20:02:28
mai 12, 2013 @ 21:59:45
Mulțumesc pentru porția de râs!
mai 12, 2013 @ 23:52:26
Smecher Odin. „O sa trebuiasca sa le prosteasca altfel”, buna asta.
O seara placuta!
mai 13, 2013 @ 00:01:26
Da, Odin s-a gandit bine. Sucul s-ar putea sa le tenteze pe albine
mai 13, 2013 @ 00:44:01
Parfum tămăduitor de mai. Salcâm. « Mirela Pete. Blog
mai 13, 2013 @ 07:27:56
mai 13, 2013 @ 21:26:20
mai 14, 2013 @ 02:41:29
Exista, intr-adevar, o memorie a parfumurilor. Mai ales a celor de demult, de care uneori ni se face dor…
mai 17, 2014 @ 17:38:57
Am zâmbit mult astăzi la primul contact cu acest blog. Le-am citit pe toate, dar comentez la cel de față pentru este publicat de două ori. Felcitări!
Matilda, sigur că există o memorie a parfumurilor! Marcel Proust și-a marcat secolul cu această constatare.