Desen de Adina Olivia Huţanu

.

Prin negura vremilor, o prinţesă fusese vrăjită de-o vrăjmaşă să se preschimbe-n broască până ce un bărbat o va săruta, fie aceasta dintr-un tainic imbold lăuntric, fie dintr-un capriciu, fie accidental.

„Cel puţin, bine că n-a mai condiţionat suplimentar! Dacă se cerea să fiu sărutată din iubire, ori de-un prinţ, aici mă găsea mileniul V!” – gândi broscuţa, aciuată lângă o baltă împrejmuită cu vegetaţie bogată.

Dar, deşi nu era râioasă, ci de-un verde plăcut, şi cu toate că generaţii de pescari împătimiţi vizitară balta cu pricina, broscuţa rămase nesărutată până-n anul 2010 d. Hr. În tot răul, însă, este şi-un bine, aşa cum prinţesa devenită batracian cugeta deseori: „Dacă eram în Olanda, desecau ăia balta de-acum opt veacuri. Cel puţin, aşa am auzit vorbindu-se pe-aici… Asta, însă, pare o ţară de oameni aşezaţi, care nu perturbă natura excesiv. Păcat că aruncă atâtea hârtii şi peturi!”

Vara anului 2010, datorită reducerilor de la buget, fu una bogată în ţânţari, renunţându-se la dezinsecţia anuală. Astfel, prinţesa se putu desfăta pe săturate cu delicioasele ouă şi larve care ticsiseră balta. Nici nu mai trebuia să-şi lungească limba agilă şi cleioasă, fiind suficient să înoate liniştit şi să-şi ţină gura căscată. Nu ne vom mira, astfel, dacă luna septembrie o află supraponderală, căci se ghiftuise cum n-o mai făcuse în ultimul veac. În această stare o află Caius care, destul de beat şi căutând un closet, nimeri nu se ştie cum în preajma bălţii. Dintr-un capriciu, se gândi să sărute broasca, însă aceasta se feri, răsuflarea tânărului având un iz respingător.

„Nu m-ar deranja nu ştiu cât că-i beţivan. Oricum, nu-i rostită nicio condiţie ca să rămân cu el… Dar, dacă mă preschimb acum, cine ştie ce grăsană oi fi. Posibil să nu mă mai cuprindă nici hainele, dacă le-aş recăpăta o dată cu preschimbarea. Ca să nu mai zic cât de demodată aş fi!…” – îşi spuse prinţesa care, urmărind oamenii veniţi la baltă, îşi dădu seama că vestimentaţia se schimbase semnificativ.

Poate nu în cel mai propice moment, Caius o sărută totuşi, conversând apoi puţin cu prinţesa. Destul de rotofeie, aceasta fu repede consolată:

– Cu criza asta, până-n Octombrie te faci divă!

După ce urină în boscheţi, Caius o conduse pe noua sa cunoştinţă la Dinar, rugând-o să nu le spună băieţilor că a trebuit s-o sărute ca să redevină prinţesă.

– De ce te sfieşti, pentru că sunt grasă?

– Nu, pentru că erai broască. La noi nu prea e obiceiul să săruţi broaşte…

De acest detaliu prinţesa-şi dădu seama în veacurile lungi de aşteptare, convenind să nu povestească nimănui detaliile stânjenitoare. Astfel că ni le spuse chiar Caius, într-o seară când se afla într-o avansată stare de ebrietate. Băuţi la rândul nostru, am râs pe seama sa moderat, gândindu-ne că ni se putea întâmpla şi nouă o păţanie similară.

.

Pot depune mărturie că exact aşa a fost: Orfiv, Nataşa, Ana, Vania, Ziarul, Elisa, Cristian Lisandru, Adele Onete, Alex Mazilu, Gabi123, Teo Negură, Călin Hera, Theodora Marinescu, Ada Pavel, Flavius Obeadă, Răzvanrc, Simona Ionescu.