Foto: Alice Drogoreanu
.
Javra ordinară resimţi un anume disconfort atunci când întreagă Cireşica porni să se rotească-n jurul său asemenea unui carusel vijelios.
„Le-am cam amestecat! Aş zice futu-i! – dar mi-e că apare pe Antena 3. De unde dracu le află? Poate că am început să vorbesc singur, că doar nu mi-or citi gândurile!…”
– Cine-a cerut Biftec Tartar? – se auzi glasul unei femei.
– Cheliosu’ ăla care vorbeşte singur… – sosi răspunsul.
„Până şi ospătarii, pe care i-am susţinut, au ajuns să discute ireverenţios la adresa mea! Este o subminare a instituţiei consumatorului! De mâine, renunţ la serviciile lor! Aş renunţa chiar acum, da’ mi-e că, la ora asta, nu pot ajunge singur nici la closet…”
– Să aveţi poftă – îi zise chelneriţa, aşezându-i înainte biftecul – şi să fiţi atent să nu cădeţi cu faţa-n el, că-i moale şi se lipeşte!
„Şi mai are şi ou!” – observă javra ordinară, apucându-se să maseze cu furculiţa bucata de carne măcinată. „De ce-am cerut asta, că mie nu-mi place crud? De bou ce sunt!”
Cât de inofensiv suna vorba bou, atunci când şi-o adresa sieşi, faţă de javră ordinară, care continua să-l obsedeze. „Cel puţin, pe bloguri nu sunt insultat! S-a afirmat, destul de ciudat, că aş fi cel conceput în solitudine şi azvârlit în locul necuvenit, însă fără jigniri! Parcă a mai zis şi Caius că, protejat de şuviţă ori decalotat, tot n-am legătură cu Prefectura. Asta chiar că n-are niciun înţeles! Cert este că nimeni nu mă merită!”
Pe aceste ultime frânturi de gânduri, javra ordinară izbucni în plâns. De la o masă alăturată, se strecură până la el o remarcă:
– Azi a muncit optsprezece ore, fără să se mai pişe pe el!…
Prognoza meteo (28 sept-11 oct) 2010 « Elisa-gradina mea de vis
sept. 28, 2010 @ 09:24:45
Stephen Crane (1871-1900) – Drumeţul « Orfiv
sept. 28, 2010 @ 09:48:56
Aparte | Nataşa
sept. 28, 2010 @ 10:30:52
Periodic | Caius
sept. 28, 2010 @ 10:52:24
Vania
sept. 28, 2010 @ 12:16:55
Eu am regretat şuviţa, îi stătea mai bine cu prezervativ…
Vania
sept. 28, 2010 @ 12:38:59
Poate n-au fost atenţi…
Crima de la jubileu «
sept. 28, 2010 @ 17:54:06
depresie
sept. 28, 2010 @ 19:56:54
Din cauza ca a muncit nu a mai avut timp sa-şi pişe eul.
Vania
sept. 28, 2010 @ 20:15:56
Deşi ar fi intrat în fişa postului (sau pişa fostului, că le cam amestecase)…
Caius
sept. 28, 2010 @ 20:17:44
12+2.
Băsescu: Nu am glumit, vreau raport al Guvernului în CSAT despre ce s-a întâmplat pe 24 septembrie « Supravietuitor's Blog
sept. 28, 2010 @ 20:45:21
Opium și Belle d`Opium de YSL. Premieră autumnală parfumată « Mirela Pete. Blog
sept. 28, 2010 @ 21:07:07
Pro Atitudine
sept. 28, 2010 @ 21:38:19
Cred ca abia cum se simte in largul sau. Ascultand cuvintele pe care el insusi le-a fabricat. Doar ca in urechile lui au alta rezonanta… Cand le foloseste el este fericit, cand le aude ii cade masca. Sper sa ramana din el doar suvita!!!!
Cea mai mare licitaţie din Europa la Opera Naţională Bucureşti « Supravietuitor's Blog
sept. 28, 2010 @ 21:43:08
Vania
sept. 28, 2010 @ 21:49:53
Pe aia şi-a decalotat-o…
sebra
sept. 28, 2010 @ 22:06:21
Eu tot n-am priceput, cum de a ghicit că la el se refereau.
Vania
sept. 28, 2010 @ 22:07:01
Primise un sms explicativ…
sebra
sept. 28, 2010 @ 22:10:30
:))))) La asta nu m-am gândit!
Vania
sept. 28, 2010 @ 22:11:44
Circulă un zvon că cei din Educaţie îi vor cere o felaţie…
noaptebunacopii
sept. 28, 2010 @ 22:19:32
„- Linişte, mă, ce dracu’! „
Vania
sept. 28, 2010 @ 22:20:28
Că se şi-nvârtea hardughia…
Comentarii la Levitic – 7 | Ioan Sorin Usca
sept. 29, 2010 @ 08:01:34
Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 101 | Ana Usca
sept. 29, 2010 @ 08:08:41
Silavaracald » Neagră ca zăpada
sept. 29, 2010 @ 08:14:50
Vania
sept. 29, 2010 @ 09:36:45
Nu-l merităm, ce-i drept…
Mircea Suman
sept. 29, 2010 @ 10:47:08
Si ce putini sunt cei care-l merita! Din ce in ce mai putini!
Vania
sept. 29, 2010 @ 10:49:23
Mă mir că l-au meritat aproape 50%, 51% dacă socotim şi Parisul!…
g1b2i3
sept. 30, 2010 @ 08:13:16
Am intalnit oameni care-l iubesc asa cum e si-l apara cu indarjire.Unii dintre acestia traiesc departe de Romania, la b1tv si langa Andreea Pora.
Vania
sept. 30, 2010 @ 08:22:47
Păi, sifilisul a făcut cândva ravagii, cu efecte vizibile şi azi…
Armaghedonus
oct. 29, 2010 @ 08:39:01
Javră ordinară!
În nota de golan deja atât de cunoscută, care îţi evidenţia şi mai mult spurcăciunea şi duplicitatea firii tale scârnave, ţi-ai lipit, mai zilele trecute, plin de o gravitate cu sens unic, mutra de sticla televizoarelor, spre a ne ţine (încă) o lecţie despre preţuirea pe care tu, împreunare a tuturor josniciilor posibile, o acorzi, simbolurilor statului, simbolurilor naţionale. Un stat din care, netrebnicule, ai făcut moşia poftelor tale blonde şi a viziunilor tale demente, un stat pe care, mai ai puţin, şi îl împarţi întru totul lichelelor care te slugăresc adorându-ţi licuriciul. M-a cuprins o vomă epidemică pe care am ţinut-o sub control doar pentru că nu te aveam pe-aproape să ţi-o ofer deplin pe mutra-ţi behăindă şi bolnavă. Ai vrut să ne arăţi, Javră ordinară, cât de mult te-au afectat cele câteva caschete pe care, împinşi de dispreţ şi disperare, poliţiştii le-au aruncat spre buncărul în care se clocesc ordinele disoluţiei noastre sociale, tragedia pulverizării noastre sufleteşti, ura fiecăruia dintre noi faţă de toţi ceilalţi…, pentru că tu, nemernicule, din asta trăieşti, din ura pe care o cultivi între cei pe care trebuie să îi ţii în armonie şi împăciuire. A fost puţin, scursură ordinară… Meritai să ţi le înfunde, rând pe rând, pe beregata behăitului cu care ne terorizezi, până când doar pe urechi ai mai fi putut respira. Tu ne vorbeşti despre simboluri naţionale, bestie?
Tu, care nu ai lăsat mişcării nicio fibră de muşchi dintr-ai feţei, când mimul retardat de la Palatul Victoria a tocat, precum o moară stricată, onoarea, demnitatea şi prestigiul Armatei României, făcându-ne mai des decât se ştergea la gură, nesimţiţi?
Tu, care ai aruncat cu stele de general în stânga şi-n dreapta, de parcă ar fi fost dude pentru porcii ţinuţi în laboratoarele morţii prin inaniţie, ridicând în ajungeri militare rare mafioţi consacraţi, borfaşi ordinari, lichele şi infractori despre care doar tu, Javră ordinară, ştiai asta?
Tu, care, întreţinând, prin respiraţie gură la gură, un impostor la conducerea Statului Major General, mă rog, cel dintâi amiral de Bărăgan, ai terminat istoric Armata Română, ai debusolat-o până în cea din urmă fărâmă a puterii ei de a exista?
Tu care, precum un borfaş ordinar, ai nesocotit promisiunile pe care le-ai făcut Poporului Român, românilor cum îţi plăcea ţie să spui, escrocule, fără să se clintească vreun crâmpei de lumină în sufletul tău, află că, aparţinând unui şef de stat, ţie derbedeule, erau tot bunuri şi simboluri naţionale, Javră ordinară?
Tu, care, fără să clipeşti, ai declarat elitei militare naţionale că militarii trebuie să aibă pensii ocupaţionale, cum de altfel este în toată lumea, minţind ca un borfaş ordinar?
Tu, care, dominat maladiv de obsesia culorii mov, ai schimbat rânduiala Stemei României, plasând-o în spectrul violet al minţii tale bolnave?
Tu, care, de Ziua noastră Naţională, precum ultimul dintre golani şi primul dintre derbedei, ai ignorat făţiş pe foştii şefi ai statului român, oameni pe care azi, văzându-te şi aflându-te, îi preţuim mai mult decât am făcut-o atunci când ne erau preşedinţi?
Tu vorbeşti, nesimţitule, despre simboluri naţionale? Tu, care le calci, zi de zi, în picioare şi le terfeleşti în mocirla în care ne împingi fără măcar să clipeşti a luare aminte? Să îţi mai spun ceva, Javră ordinară… Deşi nu ar fi trebuit să calci în treburile demnităţii de şef de stat neştiind asta, află, jigodie sinistră, că toţi cetăţenii statului pe care îl conduci, toţi cetăţenii pe care îi umileşti până la degradare, precum într-un neîngrădit lagăr de exterminare, sunt simboluri ale statului, sunt simboluri naţionale, sunt bunuri naţionale… Toţi, mai puţin tu, Javră ordinară!
Medicul, omul prin care Dumnezeu ne drege sănătatea, pe care l-ai umilit metodic, aducându-l în pragul disperării, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
Dascălul, netrebnicule, care ne îndreaptă neîncetat paşii şi mintea pe drumul de fiecare clipă al cunoaşterii, aprinzându-ne lumina primelor aflări, de care îţi baţi joc fără urmă de bun simţ, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
Artistul care ne slujeşte spiritul şi ne astâmpără setea de frumos, scriitorul care îşi lasă viaţa în operele trăiniciei şi rămânerii noastre, pe care i-ai umilit netrebnic, sunt simboluri şi bunuri naţionale, Javră ordinară!
Inginerul, economistul, întreprinzătorul, în mintea şi în puterea cărora sunt răspunsurile la înnegurarea pe care ne-ai produs-o, sunt simboluri şi bunuri naţionale, Javră ordinară!
Juristul, behăitule, pe care îl supui unor constrângeri înspăimântătoare, la care încă ne mai ducem cu speranţa dreptăţii, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
Muncitorul, rămas în grija unor sindicate care nu mai sunt demult ale sale, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
Ziaristul – el ne mai ştie durerile, păsurile, suferinţele, nedreptăţile pe care le îndurăm în tăcere, el ne mai hrăneşte speranţe de bine, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
Ţăranul, pe care aproape că l-am pierdut istoric, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
Preotul care a obosit peste măsură tot amăgindu-ne răbdarea, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
Soldatul care îşi pune viaţa legământ de-i va fi rău Ţării şi pe care, din când în când, îl aducem acasă înveşmântat în plumb, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
Oropsitul fără de orizont al acestor timpuri urgisite peste măsură, care îşi amăgeşte abia respirând trecerea dintr-o zi într-alta, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
Bătrânul de la colţ de stradă, căruia îi lipsesc curajul şi puterea să întindă mâna spre-a cere, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
Prăpăditul pe care, sufocaţi de nevoi şi lipsă de bani, nu avem puterea să îl ducem spre groapă, este şi el simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
Muritorul de foame, de care noi, într-un de neiertat păcat al înstrăinării, am cam uitat, este simbol şi bun naţional, Javră ordinară!
Românii, de orice sânge-ar fi, de care tu, canalie dementă, îţi baţi joc mai mult decât respiri, sunt, toţi, simboluri şi bunuri naţionale, Javră ordinară!
Nu vreau să-ţi putrezească oasele prin puşcărie. Rămâi printre noi să te pot scuipa, tot restul vieţii. Mă mulţumesc cu atât, Javră ordinară!
Costinel Petrache, Bucureşti, 28 septembrie 2010
Armaghedonus
oct. 29, 2010 @ 08:40:48
Nu îi iertaţi!
o haită de borfaşi, mecanic colorată,
supusă ritualic aceluiaşi consemn,
îndepărtată crud de mamă şi de tată,
ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn…
în fruntea ei, dementul, o javră ordinară
care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
descreieratul care a semănat în Ţară
doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri…
nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
pe medici şi pe dascăli i-aţi răstignit borând,
adunătură oarbă de venetici şi hoţi
fugiţi spre-a nu vă prinde răbdarea explodând…
aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă,
justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan,
pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă…
ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri,
bătrânii tac şi plâng, în rezumate seci,
guvernul ne dictează fatalele constrângeri,
e semn că este vremea cu haita ta să pleci…
pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare,
pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
ai pus guvernul ţării elenei la picioare
şi balele oranj în cale i se-aştern…
din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă…
ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns,
azi au sosit, istoric, secundele şi ora
să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns…
nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
jucat naţional făr` nicio remuşcare…
nu contrarelativa (!) noastră sărăcie
ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
ci starea ei impusă, de gravă umilire,
pe care-au strecurat-o în fiecare casă…
pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
doar disperarea noastră o va putea opri,
să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi…
nu îi iertaţi nicicum, revolta socială,
e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală
şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul de-a pieri…
Costinel Petrache
Bucureşti, 14 octombrie 2010
Prognoza meteo (28 sept-11 oct) 2010 - Elisa – gradina mea de vis
feb. 18, 2011 @ 10:11:49